evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Apocalipsa  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  Către a opta zi  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Drumul spre  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Nevastă rea  -  Valea blestemată  -  Interviul  -  Alertă !  -  Coana mare se mărită  -  Ciorna  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Homus trolEIbuzus  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Cioara  -  Nopţi albe, zile negre  -  Corabiile lungi  -  Povestea unui suflet  -  Lunga vară  -  Fotografii  -  Viziune  -  Damnarea numelui  -  De o sută de ori Adrian  -  Pescăruşul  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  O poveste de Crăciun  -  Ultima frunză  -  Povestea unui ceas  -  Călătoria unui artist...  -  Geneza  -  Ambiguitate clinică  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Războiul lumilor  -  Lecţie de Umanitate !?  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Ghavany  -  Alfa si Omega. Moon  -  Experienţă pecuniară  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Fălci însângerate  -  Novo Homo Sapiens  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Lumea lui Ingo  -  Vânătoarea  -  Panica  -  Orb  -  Călătoria


Nebunul

Nebunul
  Adda Marcu
Celest
Bury
Spot
Blind tear
A blow
varianta print

Adda Marcu



Publicat Duminică, 11 Ianuarie 2009, ora 12:14

      Mă săturasem de haine, onoruri, drumuri.
      Mă descălţasem de golul de afară. Mă prăfuiam în joacă cu mine.
      Oamenii?! Da, oameni ca voi m-au luat de mână şi m-au aruncat în puţ.
      M-au lăsat acolo şi au plecat zicând:
      - O, ciudatu’ naibii! nebunu’ s-a dus pe Apa Sâmbetei!
     
      În adâncul acela sinistru mă iuţea un miros îngrozitor de stătut. Din nări sângele ţâşnea, răceala clenţănea în fiecare os şi fiecare centimetru de întunecime mă repezea spre agonii repetate. Din când în când mă trezea umezeala sau tremurul unui clipocit de cheag. Paralizase trupul ca şi conştiinţa de strânsoare şi devenisem mai negru decât negura rotundă a puţului. Simţeam cum încleştat fiind mă rostogoleam în goluri, cum astupam gheaţa din mine, cum aripi….
     
      Da, eu sunt! Uitaţi-vă bine la mine! Ce-i oameni? Vreţi să ştiţi cum am ieşit? Aruncaţi-vă în puţ şi acoperiţi-vă cu pene!

© Copyright Adda Marcu




































Comentarii (2)  
nickolae
Duminică, 25 Octombrie 2009, ora 21:46

Poate nu e prea tarziu pentru o mana intinsa.

maddy
Marţi, 13 Ianuarie 2009, ora 10:42

Avem nevoie de tragedii in fiecare zi pt a putea cunoaste pacea absoluta de dupa moarte

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online