evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului  -  Genocidul  -  Luminile oraşului II  -  Colecţionarul de îngeri  -  Poveste cu un cui  -  Luminile oraşului XXVI  -  Învingătorul ia totul  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Homus trolEIbuzus  -  Luminile oraşului XXVII  -  Orb  -  Cum să te fereşti de urs  -  Mărire şi decădere  -  Umbra  -  Luminile oraşului XVIII  -  Cărăușul  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Sharia (fragment)  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Fălci însângerate  -  Legendele Căutării  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Conştiinţa împăcată  -  Taina leului  -  Cine sunteţi?  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Păsări de pradă  -  Piese de muzeu  -  Rapsodia  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Arta de a purta un război  -  Arma secretă  -  Enigma de cristal  -  Nu deschideţi uşa  -  Solilocviu  -  Pulbere de stele  -  Luminile oraşului V  -  Tranzit  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Lumina de jad  -  Câmpul de luptă  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Anul 10000  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Pasomii  -  Praf minune  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  Strada inocenţilor  -  Bumerangul lui Zeeler


Nebunul

Nebunul
  Adda Marcu
Celest
Bury
Spot
Blind tear
A blow
varianta print

Adda Marcu



Publicat Duminică, 11 Ianuarie 2009, ora 12:14

      Mă săturasem de haine, onoruri, drumuri.
      Mă descălţasem de golul de afară. Mă prăfuiam în joacă cu mine.
      Oamenii?! Da, oameni ca voi m-au luat de mână şi m-au aruncat în puţ.
      M-au lăsat acolo şi au plecat zicând:
      - O, ciudatu’ naibii! nebunu’ s-a dus pe Apa Sâmbetei!
     
      În adâncul acela sinistru mă iuţea un miros îngrozitor de stătut. Din nări sângele ţâşnea, răceala clenţănea în fiecare os şi fiecare centimetru de întunecime mă repezea spre agonii repetate. Din când în când mă trezea umezeala sau tremurul unui clipocit de cheag. Paralizase trupul ca şi conştiinţa de strânsoare şi devenisem mai negru decât negura rotundă a puţului. Simţeam cum încleştat fiind mă rostogoleam în goluri, cum astupam gheaţa din mine, cum aripi….
     
      Da, eu sunt! Uitaţi-vă bine la mine! Ce-i oameni? Vreţi să ştiţi cum am ieşit? Aruncaţi-vă în puţ şi acoperiţi-vă cu pene!

© Copyright Adda Marcu




































Comentarii (2)  
nickolae
Duminică, 25 Octombrie 2009, ora 21:46

Poate nu e prea tarziu pentru o mana intinsa.

maddy
Marţi, 13 Ianuarie 2009, ora 10:42

Avem nevoie de tragedii in fiecare zi pt a putea cunoaste pacea absoluta de dupa moarte

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online