evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului V  -  Chipul de pe Marte  -  Inelele lui Saturn  -  Meduza (I)  -  Aripile din cer  -  Luminile oraşului IV  -  Masa de duminică  -  Piatra  -  Îmbrățișare  -  Uşa de la baie  -  Greaţă  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Depozit.01  -  Gânduri  -  Stiinta si tehnica  -  Luminile oraşului XXXI  -  Povestire  -  Interviul  -  Ambuscadă pe Uslar  -  Proză absurdă  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Jeopardy  -  Experimentul  -  Uezen  -  Almateea  -  Program de criză  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Dona  -  Umbrele nopţii  -  Himera  -  10 minute pâna la explozie  -  Liniştea  -  Creatorul  -  Punct. ªi atât  -  Cristerra  -  Experimentul  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Luminile oraşului XXIV  -  Universul lent  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Nevastă rea  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Misiunea  -  Prima pagină  -  ªarpele Midgardului  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Taxi  -  Fata din vis  -  Pastel


Cel care nu mai e

lui Catalin B

Cel care nu mai e
  Marian Coman
Vitrina literară II
Vitrina literară
Pacientul
Decablat
Dependent TV
varianta print

Marian Coman



Publicat Duminică, 21 Aprilie 2002, ora 10:05

       Iti amintesti vinul pe care l-am baut împreuna, zilele si noptile toate în care l-am speriat pe Dumnezeu cu visele noastre? Iti amintesti de prietenii pe care i-am pierdut si de cît de mult am suferit pentru ei? Mai stii dealurile si vaile pe care le-am cutreierat împreuna? Sau ai uitat totul, îngropînd amintirile într-o gaura întunecata a nefiintei? Dar cum ai putea sa uiti?
      Ne-am jucat, am cîntat, am numarat stelele împreuna. Am colindat prin cimitire si parcuri, am urlat la pereti si ne-am spus cele mai sfîsîietoare secrete. Am vazut cai murind pentru ca asa voiau cîinii, cum tot la fel am vazut oameni murind în timp ce zeii îsi desfasurau cele mai fierbinti dintre banchete. Si nu ne-au impresionat nici unele, nici altele. Am continuat sa mergem împreuna pe un drum ciudat, parca fara capat. Nu m-am întrebat niciodata de ce nu mai stiu cînd te-am întîlnit pentru prima oara, cum nu m-am întrebat de ce te stiu mai bine decît ma stiu pe mine. Nici macar nu mi-am dat seama ca ceilalti nu te vad, ca esti la urma urmei propria mea închipuire. Prietenul meu imaginar. Cînd am constientizat asta, tu deja disparusei si, în afara de mine, doar stelele mai plîngeau de dorul tau.
      Acum cred ca înteleg tot ce te macina, tot ce te facea sa tremuri. Golul pe care l-ai lasat în urma ma face sa ma simt, la rîndul meu, proiectia imaginara a constiintei vreunui ciudat apasat de singuratate. Insa n-am cui sa spun asta. Pentru ca ai ramas doar o amintire pe care o am numai eu.
     

© Copyright Marian Coman









































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online