evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Ea, eu şi ei  -  Alfa şi Omega  -  Big Bang Boo  -  O nouă zi  -  Viola  -  Strada inocenţilor  -  Recurent  -  Fără doar şi poate  -  Damnarea numelui  -  Pierderea  -  Sender: High_Orbit_God  -  Nebunii lui Arrianus  -  Luminile oraşului XXII  -  Fata morgana  -  Sfârşitul lunii  -  Arătarea  -  În căutarea zborului  -  Răspuns fără întrebare  -  Prima pagină  -  Improvizaţie (teatru burlesc)  -  Tahiji  -  Portiţa  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Peştera I  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Înger în oglindă  -  Vatmanul - O pasiune  -  Macii  -  Claviaturi  -  Praf minune (II)  -  Pânza de paianjen  -  Pierduţi în ceaţă  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Psihopatul  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Luminile oraşului XXX  -  Muzeu Apocaliptic  -  Acolo sus, vulbul  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Către a opta zi  -  Stâlpnicul  -  Kamikaze  -  Homus trolEIbuzus  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Meduza (VIII)  -  Gondolierul  -  Licuricioaia  -  Pasomii  -  Valoare reziduală  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur


La copcă

La copcă
  Sorin Coadă
Halta părăsită
Muribundul
Fântâna de iasomie
Stâlpnicul
Imdiola
varianta print

Sorin Coadă



Publicat Duminică, 1 Februarie 2009, ora 10:43

       Primele urme de paşi în zăpada răscolită de ultimul viscol apar sporadic pe digul presărat cu maşini vechi de pensionari .

      Prima geană de lumină i-a găsit aici, pe gheaţa care, sub presiunea apelor, pocneşte ameninţător . Primii ajunşi scot capacele subţiri ale copcilor din alte zile cu lovituri hotărâte de secure . Toţi au câte o strecurătoare mică pentru îndepărtarea cioburilor de gheaţă ce împiedică larvele roşii, zemoase, mai firave decât o aripă de libelulă, să se scufunde acolo unde sunt bănuite bancurile de peşti pretenţioase.

      Fiecare îşi oglindeşte răbdarea în petecul mic de apă . Aşteptarea pare de o viaţă . Privirea e aţintită la acea plută de care pare că atârnă întreaga existenţă . Orice fior al penei pare o trăsătură de proporţii colosale, dar, se ştie că la fund gustă mofturos un peşte mic tras cu entuziasm afară şi abandonat pe gheaţă . Două-trei zbateri anemice şi moartea ascunsă în cristale îşi face efectul . Acelor zbateri li se adaugă altele, până ce în dreapta pescarului care-şi şterge mâinile ude de un prosop murdar prins la brâu, se formează o mică moviliţă argintie cu ochi sticloşi în care doar un pescar îşi poate închipui un borş fierbinte şi o friptură cu mămăligă şi mujdei .

      Linia se încurcă des în grunjii înălţaţi precum munţii în jurul unei depresiuni . Cu mâinile tremurând încearcă mereu să lege alt cârlig şi să pună alte larve ţinute în felurite cutii căptuşite ţinute la cald în buzunarul de la piept .

      Dar, după primele ore ale dimineţii, când soarele şi-a arătat paloarea slăbiciunii sale, copca prinde crustă mereu, iar pescarul încearcă invidios la copcile vecinilor înghesuiţi unii în alţii precum un cârd de pinguini .

      Când entuziasmul scade, foamea îi împarte în grupuri mici . Nicăieri nu lipseşte slănina cu ceapă şi sticla de tărie . Mestecatul e des întrerupt de câte o glumă . Alţii ascultă relatările pe teme sportive de la alte grupuri sau vizitează focul de trestie pentru care un tânăr, mai puţin norocos, şi-a sacrificat mare parte din partida de pescuit .

     

      Pescuitul continuă . Tot mai nerăbdători, unii dau copci noi , caută bancurile de peşti la mal, acolo unde vârfurile trestiilor străpung gheaţa şi-o subţiază , aruncă toată nada într-un singur loc, ştiind prea bine că iarna ei se satură mai repede. Fără rezultat. Se mulţumesc să urmărească întinşi pe burtă, ca printr-un ochean viaţa aceea tăcută, ascunsă în adâncuri, sugerată de scintilaţiile deformate ale solzilor, mişcarea aceea continuă, nepăsătoare la momeală, de simplul fapt că le simte prezenţa acolo unde nu poate ajunge decât prin moarte.

      De parcă lumea din adâncuri aşteaptă un sacrificiu. Când gheaţa se rupe, apele nu întârzie să-şi ia obolul . Zgomotul e înfricoşător. Stropii strălucesc o clipă în aer şi se lovesc asemenea unor insecte atrase de lumină de suprafaţa netedă . Din instinct, pescarii îşi abandonează ustensilele şi se grăbesc fără urmă de precauţie spre mal . Salvaţi, privesc spre cel care mai înainte ducea sticla la gură slobozind încă o glumă. Acum se zbate neputincios, se prinde cu mâinile crispate de buza gheţii, dar, sub greutatea sa, altă bucată se rupe. Răsuflă adânc, horcăie, simte fiorii sfârşitului cum pun stăpânire pe el, se luptă cu propria neputinţă şi cu acea gheară care-i pătrunde încet în inimă.

      Nu încetează să strige după ajutor. Încearcă să se aburce iarăşi pe gheaţă, dar simte că hainele ude îl împiedică să facă saltul salvator .

      Prinzând curaj, doi pescari leagă în grabă câteva fulare şi se aventurează printre rămăşiţele prânzului, peşti îngheţaţi şi copci până în apropierea nenorocitului . Încearcă să-i arunce capătul cu nod al frânghiei improvizate, dar îndemnurile lor nu mai sunt auzite. Victima refuză să se prindă de fularul salvator. Strigătele sale sunt mai slabe, dar mai profunde prin groaza ce-o inspiră celor de la mal .

      În sfârşit, unul se hotărăşte să ajungă la el . Se târâie pe burtă ţinut de picioare, îi prinde mâinile încurajându-l, dar nu are puterea de a-l trage. Tremurând, mâinile lacome, dar fără vlagă, i se încleştează pe guler, încearcă să se încordeze, fără a reuşi să-i dea speranţă victimei . Trupul încovrigat împiedică salvarea. Trage spre adânc, spre lumea peştilor priviţi până atunci prin ochean . Doar privirea rămâne înfiptă în lumea uscatului, tot mai sticloasă ca ochii fără viaţă a peştilor . Urmărind acea privire, salvatorul se scufundă o clipă în fiinţa victimei . Crede că-i poate citi ultimele gânduri. Încearcă să ghicească ceea ce s-a pierdut odată cu firimiturile de viaţă scurgându-se leneşe, sigure de sfârşit şi lăsând în deşertul lipsei de speranţe urmele degetelor , urmele regretului .

      Sub ultimii aburi, corpul lipsit de viaţă parcă refuză să se scufunde .

      Întorcându-se spre mal, nu găsesc decât liniştea dezolării .

     

© Copyright Sorin Coadă
Comentarii (2)  
Sorin Coadã
Luni, 16 Februarie 2009, ora 23:24

Multumesc pentru comentariu

Diana Alzner
Joi, 5 Februarie 2009, ora 19:18

Un text bun, care surprinde cititorul prin finalul neasteptat.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online