evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Jocul  -  Submarinul Roşu  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Factorul "Haos"  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Călătoria  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Alfa si Omega. Moon  -  Invizibilul  -  Umbra  -  Luminile oraşului XXVI  -  Gri şi roşu auriu  -  Conştiinţa lui Uezen  -  Program de criză  -  Puroi II  -  Aici şi acum  -  Îndelunga aşteptare  -  Mamal - Despărţirea  -  Gânduri  -  Luminile oraşului XXV  -  Fata mării, Poliana  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Vid imprevizibil  -  Învingătorul ia totul  -  Fiii lui Rawser  -  Mesajul  -  Plastic  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Corespondenţă literară  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Luminile oraşului XV  -  Concurenţă neleală  -  Geneza  -  Înălţarea  -  Apocalipsa  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Cunoaştere  -  2 fast 4 you  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Elegie pentru Jeromed  -  Curcubeul  -  Meduza (VII)  -  Valea blestemată  -  Gondolierul  -  Striptease  -  Gender X  -  Colecţionarul de îngeri  -  La frontieră  -  Ultima eclipsă (I)  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur


Închis

Bogdan Gheorghiu



Publicat Marţi, 23 Aprilie 2002, ora 10:05

       Zorii m-au abandonat. E noapte în tot ce fac, cu toate că soarele a răsărit de curând. Secventele rupte ale vietii dinainte nu pot să se termine. Tebuie să se scurgă, si stiu că nu voi apuca finalul.
      Petrescu, nenorocitule... Nu găsesc destui sponsori, ăsta-i motiv să nu-mi iau salariul pe trei luni si să fiu dat afară. Ce afaceri învârti tu pe-acolo, Petrescule, cu ai tăi... Ce v-as împusca eu pe toti din conducere... Niste porci ghiftuiti si aroganti...
      De-a lungul străzii se văd vitrinele magazinelor încă închise. Probabil că vor deschide ei, e încă prea devreme. Pe străduta asta nu prea găsesti altceva decât chioscuri si magazine mici, nici unul non-stop. Marii barosani nu-si irosesc banii aici.
      Stau în blocul înalt din capăt. E a doua oară când străbat norii de praf din aerul imposibil pentru a ajunge acasă. Asta de când mi-au furat masina. Doi tipi cu sepci Starter si cu bâte de baseball. Un fel de hipopotami cu supradoză de steroizi. De ce nu m-o fi dus pe mine capul să-mi iau pistol. Numai când mă gândesc cum m-au oprit la benzinărie... Paznicul era cu ei. Portiera s-a deschis. Au deschis-o. Ba nu, eu am deschis-o. Ziceau că vor banii. Aiurea. Au plecat cu amărâta mea de Dacie, cu tigările fluturându-le în gură si făcând semne obscene către mine. Nu pot să uit noaptea aia. De unde să fi chemat politia, de la benzinărie? Paznicul ăla nu mă mai lăsa să fiu acum, aici. Celularul în masină...Mai bine nu mă mai gândesc.
      Am mai făcut niste pasi, mă apropii de casă. Încă nu a apărut nimeni pe stradă. Privesc în lungime, cu mâna streasină din simplu reflex, asteptându-mă să văd pe cineva. Poate că mă astept s-o văd pe ea, pe Anda. După ce a fost ieri, ar fi tot ce as mai putea dori. Putin îmi pasă acum de Petrescu si de căteii lui, sau de ăia doi hipopotami de la benzinărie. Dar ea... De ce si ea? De ce toate odată? De ce dracului a trebuit să plece ieri, asa, simplu, cu zâmbetul pe buze, eschivându-se subtil? Toată subtilitatea asta doare al naibii de rău. 'Îmi pare rău, am găsit un client cu o problemă în alt oras. Asta e, sunt probleme de servicu. Hai, pa, mai vorbim noi când mă-ntorc.' N-o să-mi iasă niciodată din minte vorbele astea. Si zâmbetul fals. Stiam că nu are nici un client, că lucrează la cea mai prost cotată companie de asigurări. Si că n-o să se întoarcă. Deloc.
      Urmează să apară blocul, dincolo de fatadele clădirilor de la stradă. Urmează, si tot urmează. Probabil că mai am de mers, încercând să mestec cotidianul si să scuip printre dinti ultimele întâmplări. Vreau să ajung mai repede, să o pot face. Să revin la stress-ul obisnuit, zilnic.
      Muncitorii în galben roiesc nu foarte departe, la picioarele macaralelor.
      Ce naiba? Nu se poate una ca asta. Blocul meu, în demolare...
      Cineva mă bate pe umăr.
      -Tu ce mai cauti pe aici ?
      Apoi către cel care este, cred, seful echipei de constructii:
      -Zi-le băietilor să mai astepte un pic. Mai avem unu' rătăcit pe-aici.
      -Ne pare rău, sefu'. N-avem ce-i face. Închidem, asa a fost vorba.
     

© Copyright Bogdan Gheorghiu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online