evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Concurenţă neleală  -  Chipul de pe Marte  -  Luminile oraşului XXVII  -  Vrăjitoarea  -  Eu şi Cu Mine  -  Portiţa  -  În umbra sorţii  -  Uezen  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Planeta Fantomă  -  Curcubeul  -  Exterminatorul  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Al nouălea iad  -  ªahul de duminică  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Lumina neagră  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Povestea gândacilor  -  Alertă !  -  Apocalipsa  -  Visătorul  -  Prima pagină  -  Legendele Căutării  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Povestea unui ceas  -  Metastază  -  Viziune  -  Drumul spre  -  Pânza de păianjen  -  Războiul lumilor  -  Strada Cosmos  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Fereastra din spate  -  Meduza (IX)  -  Aici şi acum  -  Pure Evil  -  Fluturi  -  Vânătorii de poveşti  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Noapte bună, Andrei  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Claviaturi  -  Tânăr si încă nescris  -  Furnizorul de vise  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Invizibilul


Ambiguitate clinică

Ambiguitate clinică
  Diana Virginia Todea
TV nation
Boredom
A Swedish Golem
We are all Jews
Outside in this dream
varianta print

Diana Virginia Todea



Publicat Duminică, 22 Februarie 2009, ora 10:22

      Din spatele unui ecran plat invizibil, Scott scoase capul, răcnind cât putea:

     

      -Micșorează tensiunea!!!

     

      Două mâini tremurau pe tastatura fosforescentă, cuprinse de un spasm incredibil.

     

     

      Trezit din somn, Scott era un informatician cu părul răvășit. Ochelarii puși pe birou, căzuseră pe o carte de science fiction, iar aspirina din pahar era demult topită. Ar fi voit să mai doarmă, cel puțin încă trei săptămâni de aici înainte. Nimic nu era diferit în viața lui. Același program, aceiași oameni, același tipar repetitiv. O clipă peisajul de afară semăna cu o imagine dintr-un documentar în Norvegia.

     

      Pe tastatura lui neagră erau lipite zeci de bilețele cu notițe, toate importante pentru planul lui măreț. Și totuși nimeni nu se opera pe stradă să-l întrebe ce făcea noaptea când uita să mai adoarmă. Memoria lui era un blank total a doua zi. Se uita minute în șir să înțeleagă ce a făcut noaptea precedentă. Uneori se uita în oglindă încercând să-și amintească cine este, de ce are ochii verzi, de ce părul iar e răvășit, iar ochelarii stau aiurea pe fața rotundă. Se întreba cine este atunci când se mișca mașinal de la bucătărie în birou, pe stradă când ieșea să cumpere mâncare, prin bibliotecă când fața lui nu menționa nicio urmă de recunoaștere.

     

      Era un caz special, o ambiguitate clinică, dar nici că-i păsa.

     

      Imaginea lui se reflecta pe cadranul ceasului elvețian, ricoșa în mii de luminițe pe mouse-ul argintiu. Tehnologia îl primea pe Scott necondiționat zi de zi, subordonată unor mișcări robotice suave. Uneori nu vroia nimic din ce nu vroia și Scott. Atâta inteligență elaborată îl lăsa pe informatician cu senzația unei adevărate comunicări. Artificiale, zicea el, dar ce conta? Nici nu mai știa de când nu mai văzuse un om în carne și oase, de când atinsese fața unei femei sau de când fluierase un cântec la modă. Era rece și controlat. Devenise maestrul din fața mașinii, dirijorul unei simfonii cibernetice, un zeu al universului robotic. Să doarmă? Nici prin gând.

     

      Au continuat alte săptămâni de somn întrerupt, micșorat de proiecte, scheme, design-uri, experimente artificiale, mișcări automate de la bucătărie la birou.

     

      Asimov căzu de pe noptieră în noaptea cu pricina. Aspirina se împrăștie peste foile galbene cu notițe, desene minuțios create, tratate de informatică. O noapte neagră ca pielea unui egiptean, cu miros de iederă și aer sărat. Un input sfredelitor îl trezi pe Scott exact la ora 3 A.M.

     

      Se duse mașinal înspre minilaboratorul său. Iubea acea încăpere. Acolo erau ultimele amintiri umane ale sale. Fericirea când reușise să creeze un program care să ruleze singur fără comenzi umane, necoordonat de o mână de carne, și un scaun poziționat la o distanță precisă în spatele unui ecran plat invizibil. Era invizibil pentru cine nu știa ce este. Mintea lui tresălta bucuroasă la invenția incredibilă scornită acum multe luni. Scott se așeză pe scaun, ridică piciorul în aer și balansându-se ostentativ, apăsă pe un buton de pe tastatură.

      Întinse mâna peste piept și suflă adânc, ca și cum toate visele sale ca om se teleportaseră în alt spațiu. Ochii închiși clipeau rar, obosiți vizibil de o muncă ce îi întrecea puterea. Poate devenise unicul om de pe Terra care visase să devină un supraom, să zboare din camera aceea perfectă până la cele din urmă detalii, să nu mai fie el, micul informatician cu fața rotundă. Aceeași singurătate rămânea în laborator, uscând tastatura și pereții, încremenind ca o vrăjitoare pe cutele feței micului visător, micului nebun.

     

      O liniște urmată de trei zgomote: un scurt-circuit, un țipăt și un răcnet.

     

      Realitatea era acum o ambiguitate clinică.

     

© Copyright Diana Virginia Todea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online