evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Valoare reziduală  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Canicula  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Prima pagină  -  Chipul de pe Marte  -  Timpul  -  Flida Flado  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Acolo sus, vulbul  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Descoperirea  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Visătorul  -  Casa libertăţii  -  Licuricioaia  -  Gustul libertăţii  -  Ambiguitate clinică  -  Coconul  -  În vizită la psihiatru  -  Circ  -  Asaltul  -  Luminile oraşului XXXIII  -  O noapte într-un ceas  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Casa galbenă  -  Corabiile lungi  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Sub nori  -  Cosas de la vita  -  Război total  -  “Virusul”  -  Genocidul  -  Viola  -  Luminile oraşului X  -  Visul demiurgului  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Experienţă pecuniară  -  Muribundul  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Salvatorul  -  Învingătorul ia totul  -  Sfârşitul lunii  -  Coşmar  -  Jocul Zeilor (III)  -  Aether pro narcosi  -  Novo Homo Sapiens


Gol

Bogdan Gheorghiu



Publicat Marţi, 23 Aprilie 2002, ora 10:05

      Corbii nu coboară. Strada e pustie, nici un fulg nu mai cade. Nimeni si nimic nu se încumetă.
      Zăpada buretoasă luminează rece golul.
      Păsesc prin ea sub amurgul static, si-mi rememorez conditia.
      Cum viata s-a strâns si i-a scuipat pe toti afară.
      Prin aerul fosnitor, fără fulgi, văd o lumânare la o fereastră, consumându-se ca un ultim semn. Nu s-a topit încă si stiu că nu se va topi niciodată. A rămas acolo, lângă cartea pe care Ionescu o citea atunci. Acum trei zile, după socotelile mele. Zile aproximative, fără dimineată, seară, fără noapte, fără ceasuri. Zile înghetate în iarna perpetuă.
      Atunci când îl luaseră era linistit, nepăsător. A tipat. Singurul care a tipat.
      Alături a murit cocioaba Vasilestilor. Sau a Marinestilor, nu mai stiu. Marinestii au fost primii. Acum mult timp, când totul a început să nu se mai termine. Nu mai tin minte.
      Mă duc, resemnat, către capătul străzii. Poate că sper să găsesc pe cineva, poate că sper să găsesc o iesire. Poate că încerc să-mi omor timpul.
      Timpul rămas. Căci stiu că vor veni să mă ia si pe mine. E tot ce vreau.
      Să nu rămân aici.
      Să nu rămân singurul.

© Copyright Bogdan Gheorghiu


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online