evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Paznicul grădinii de piatră  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  În vizită la psihiatru  -  Ultima eclipsă (I)  -  Praf minune  -  Darul divin  -  Fragmente de... viaţă  -  Sexibon  -  Sedrina  -  Genocidul  -  Arta de a purta un război  -  Cadoul  -  Solilocviu  -  Recreaţia  -  Halta părăsită  -  Reactorul  -  Valoare reziduală  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Sfântul  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Groparii  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Veşnic orizont  -  Atingeri sensibile  -  Pânza de paianjen  -  Alfa si Omega. Moon  -  Cruciada bucătarilor  -  Concurenţă neleală  -  Timpul  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Războiul  -  Tolaie  -  Ultima eclipsă (II)  -  Aripile din cer  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Experimentul  -  Luminile oraşului XIX  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Sclipiri de Soare  -  Cioara  -  Luminile oraşului VI  -  Muzica  -  Alertă !  -  Stâlpnicul  -  Fortul  -  Taina norilor  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  Enigma de cristal


Gol

Bogdan Gheorghiu



Publicat Marţi, 23 Aprilie 2002, ora 10:05

      Corbii nu coboară. Strada e pustie, nici un fulg nu mai cade. Nimeni si nimic nu se încumetă.
      Zăpada buretoasă luminează rece golul.
      Păsesc prin ea sub amurgul static, si-mi rememorez conditia.
      Cum viata s-a strâns si i-a scuipat pe toti afară.
      Prin aerul fosnitor, fără fulgi, văd o lumânare la o fereastră, consumându-se ca un ultim semn. Nu s-a topit încă si stiu că nu se va topi niciodată. A rămas acolo, lângă cartea pe care Ionescu o citea atunci. Acum trei zile, după socotelile mele. Zile aproximative, fără dimineată, seară, fără noapte, fără ceasuri. Zile înghetate în iarna perpetuă.
      Atunci când îl luaseră era linistit, nepăsător. A tipat. Singurul care a tipat.
      Alături a murit cocioaba Vasilestilor. Sau a Marinestilor, nu mai stiu. Marinestii au fost primii. Acum mult timp, când totul a început să nu se mai termine. Nu mai tin minte.
      Mă duc, resemnat, către capătul străzii. Poate că sper să găsesc pe cineva, poate că sper să găsesc o iesire. Poate că încerc să-mi omor timpul.
      Timpul rămas. Căci stiu că vor veni să mă ia si pe mine. E tot ce vreau.
      Să nu rămân aici.
      Să nu rămân singurul.

© Copyright Bogdan Gheorghiu


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online