evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Timpul schimbării  -  Meduza (IX)  -  Călătoria unui artist...  -  Evadare din Paradis  -  Mamă de duminică  -  Universul lent  -  Acolo sus, vulbul  -  Alfa si Omega. Moon  -  Pânza de paianjen  -  10 minute pâna la explozie  -  Vânătoarea  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Primăvara nucleară  -  Întâlnirea  -  Criminali Umanitari  -  Fugind pe cerc  -  Meduza (VII)  -  Colecţionarul de îngeri  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Înălţarea  -  Cosas de la vita  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Eu şi Cu Mine  -  Oglinda  -  Capsula  -  Îmbrățișare  -  La lumina...  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Ceaţa  -  Proză scurtă  -  Octopolul  -  Outland  -  În căutarea zborului  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Decablat  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Himera  -  Pierderea  -  Damnarea numelui  -  Poveste cu un cui  -  La copcă  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Cerşetorul  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Puroi I  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  Aedes  -  Umbra


Gol

Bogdan Gheorghiu



Publicat Marţi, 23 Aprilie 2002, ora 10:05

      Corbii nu coboară. Strada e pustie, nici un fulg nu mai cade. Nimeni si nimic nu se încumetă.
      Zăpada buretoasă luminează rece golul.
      Păsesc prin ea sub amurgul static, si-mi rememorez conditia.
      Cum viata s-a strâns si i-a scuipat pe toti afară.
      Prin aerul fosnitor, fără fulgi, văd o lumânare la o fereastră, consumându-se ca un ultim semn. Nu s-a topit încă si stiu că nu se va topi niciodată. A rămas acolo, lângă cartea pe care Ionescu o citea atunci. Acum trei zile, după socotelile mele. Zile aproximative, fără dimineată, seară, fără noapte, fără ceasuri. Zile înghetate în iarna perpetuă.
      Atunci când îl luaseră era linistit, nepăsător. A tipat. Singurul care a tipat.
      Alături a murit cocioaba Vasilestilor. Sau a Marinestilor, nu mai stiu. Marinestii au fost primii. Acum mult timp, când totul a început să nu se mai termine. Nu mai tin minte.
      Mă duc, resemnat, către capătul străzii. Poate că sper să găsesc pe cineva, poate că sper să găsesc o iesire. Poate că încerc să-mi omor timpul.
      Timpul rămas. Căci stiu că vor veni să mă ia si pe mine. E tot ce vreau.
      Să nu rămân aici.
      Să nu rămân singurul.

© Copyright Bogdan Gheorghiu


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online