evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Muzeu Apocaliptic  -  Sexibon  -  Luminile oraşului XVII  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Primăvara nucleară  -  Luminile oraşului XXIV  -  Ignis  -  Gustul libertăţii  -  Unii îmi zic Charon...  -  Jurământul  -  O noapte într-un ceas  -  Gondolierul  -  Vatmanul - O pasiune  -  Timpul schimbării  -  Paradox  -  Mărturisirea lui Abel  -  Alfa si Omega. Moon  -  Novicele  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Robotul  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Învingătorul ia totul  -  Accidentul  -  Legendele Căutării  -  Luminile oraşului XVIII  -  Striptease  -  Visând cu ochiul deschis  -  Povestea unui ceas  -  Portiţa  -  Comando Fox  -  Conştientizarea  -  Nebunul  -  Ciorna  -  Ulysse şi Hector  -  Întunericul de dincolo  -  Pescarul la apus  -  Satiră robotică  -  Crist sideral  -  Luminile oraşului XXX  -  Uchin (fragment)  -  Poză de buletin  -  Fluturi  -  Toate celelalte popoare  -  Povestea unui suflet  -  Elegie pentru Jeromed  -  Puroi I  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Jocul libertăţii  -  Aseară...  -  Război total


Dincolo de evoluţie

Dincolo de evoluţie
  A.T. Tezeu
Oraşul
Mocirla
Femeilor...
Eu şi Cu Mine
Blasfemii : Globul de Crăciun
varianta print

A.T. Tezeu



Publicat Luni, 13 Octombrie 2003, ora 10:05

      Brazii se miscau alene sub briza destul de puternica a marii. Kong se uita cu uimire pe cer la chestia aia care producea o lumina puternica. Încerca sa se uite exact spre locul de unde venea lumina, dar nu putea cuprinde cu vederea datorita stralucirii. Îsi închise ochii traumatizati si dupa câteva secunde îsi redeschise pleopele. Nu vedea la fel de bine ca înainte de a se uita la chestia aia de pe cer, vedea totul mai colorat, un peisaj plin de luminite multicolore, încerca sa le atinga, dar nu reusi se sperie pentru o secunda scotând un muget puternic, dar confuz. Totul reveni însa la normal, ca înainte, se speriase degeaba, iar luminitele lui disparusera ca prin minune. Îsi dadu seama de puterea superioara a chestiei stralucitoare, asa ca încerca sa o deseneze pe pamântul moale.

      Ar fi trebuit sa vâneze ceva pentru femeia lui, odata ce ea nu putea sa plece la cules deoarece îi purta urmasul. Era bucuros ca va avea un urmas în trib, dar nu avea chef de vânatore, nici de cules, defapt nu avea chef de munca. Asa ca se aseza în fund si începu o actiune mai veche de-a lui: examinarea mâinilor. De fiecare data când se uita la ele aratau din ce în ce mai miraculoase, mai magice Totusi ceva îl sâcâia, ceva care îl facea nervos, neatent: vrea sa mai vada înca o data chestia ai de pe cer pe care o va numi el: SOARE !?! Da soare, nume frumos, dar cam stufos dar soare se va numi. Da, va merge, acum, înapoi în pestera si va spune tribului ca acea chestia de pe cer se numeste soare ?! Nu nu era sigur, vrea sa se mai uite un pic la ea. Privi în sus încet, atent, prudent, cu un pic de frica, o frica ce-i survola întreg corpul, chiar si mâinile, curiozitatea însa îl mânca, îsi îndrepta privirea, dar ceva nu era înregula, stia ca este un singur soare da soare suna bine, gratios orcum cuvântul îl îndeparta de la anomalie, acum erau doi sori, unul mare, care a fost si înainte, si acum aparuse unul mai mic, care se apropia de pamânt, care nu era la fel de stralucitor ca initialul

      Cazu pe pamânt, cel de-al doilea soare, dar nu cazu tare, ca un copac, sau ca o stânca, ci încet, ca o frunza, sau ca o pana Iar din soare se deschise la câteva secunde o grota aproape la fel de mare la intrare ca cea în care traia împreuna cu tribul. Se dadu doi pasi în spate, un pic speriat, de fumul ce iesea din nou-formata încapere.

      Dinauntru iesira doua animale aproape identice cu el, dar nu aveau par pe tot corpul, ci un fel de piele care atârna ciudat pe ele. Aveau capul ceva mai mare, dar nu cu mult si desi aveau patru picioare, nu foloseau decât doua. Una dintre fiinte se apropie un pic si îndrepta spre el o ramura groasa dintr-un copac nemaivazut de el, ramura era stralucitore la lumina puternica a soarelui ele trebuiau sa fie fiintele soarelui, dar nu sti ce vroiau cu el. Deodata din ramura tâsni unfel de sageata precum cele folosite de seful tribului la vânatoare, dar mult mai mica, mai groasa, si mult mai rapida, dar mai ales stralucitore. Stia acum, Soarele vroia sa se razbune pe el pentru ca nu dorise sa vâneze asa ca-si trimise supusii ca sa-l vâneze pe el, pe Kong Se feri de sageata cu agilitatea unui adevarat vânator, si o lua la fuga spre padurea de brazi. Intra pe o cararuie destul de ierboasa, speriindu-se chiar el de viteza cu care începuse sa alerge, copacii treceau pe langa el ca niste naluci în mintea lui,precum erau acele luminite provocate de maretia Soarelui, dar nu la fel de stralucitore. Copac dupa copac, dupa copac, treceau ca si cum nici n-ar fi exist decât în propria imaginatie, si pareau toti exact la fel totul devenise pentru el, prea repede, prea ciudat. Uita de copacicând vazu una din fiitete care-l urmareau desupra capului, având în spate un fel de copac gros, si mai plat din care iesea o flama scurta. Fiinta o lua înainte si se opri în fata lui Kong, care se opri aproape instantaneu din fuga ce-l ametise, uimit de puterile Fiintei Soarelui, care scoase din propria piele un fel de plasa asemanatore cu cea pe care Uh o folosea la prinsul pestilor. Oare Fiintele Soarelui îl considerau peste ?!? fiinta arunca asupra lui Kong plasa, care-l imobiliza aproape instantaneu, lasându-l fara vreo posibilitate de scapare acum întelegea cum se simtea prada.

      Alte câteva fiinte fara buturugi în spate aparura dupa câteva secunde din desisul copacilor. Una din ele, care avea par pe fata, si niste sori ne-stralucitori pe ochi veni si-l împunse cu o sageata mult mai subtire în brat, nu stia de ce foloseau Fiintele Soarelui sagetile din apropiere, dar stia ca devenise din ce în ce mai calm, apoi adormi.

      Se trezi, asezat pe spate, într-un loc plin de lumina, pe un fel de piatra lucioasa, dar rece. Încerca sa se ridice dar nu putu, era lipsit de putere dar si legat cu niste liane negre de mâini, picioare, corp si gât. I se facu o frica cumplita si se zbatu cu toata putere pe care o avea, scotând disperat un sunet înfiorator. O fiinta cu par lung pe cap se apropie de fata lui:

      -Doctore specimenul s-a trezit

      -Puternice mai sunt fiintele astea I-am dat nanoboti cât sa adoarma si un barapasaurus timp de doua zile da-i o doza dubla.

      -Dar..doctore

      -Nici un dar pregateste, apoi, sala pentru operatie.

      Fiinta cu par lung se apropie de el cu o sageata asemanatoare celei din padure, si-l împunse dinou acelas sentiment de relaxare, amorteala adormi. De trezi iarasi, de aceasta data o alta fiinta cu par pe toata fata dar fara sori pe ochi, privea asupra corpului sau. Privi el însusi spre burta, acolo unde o alta fiinta umbla cu o piatra mica si lunguiata prin el nu simtea nimic, însa teroarea i se instaura în corp, oare Soarele vrea doar ca el sa se chinuie sau vrea sa-l omoare încet nu stia dar îsi puse toate puterile într-un muget prelung ce facu ca Fiintele sa se îndeparteze de el speriate. Cel barbos tipa dar, pe el îl auzise cineva:

      -Mihaela mai baga-i niste nanoboti astuia ca iara zvâcneste pe masa.

      Fiinta cu par lung reaparu si-l întepa pentru a treia oara cu sageata înainte sa adoarma mai auzi:

      -Soarele masiiiera sa-i tai vezica în doua

      Se trezi pentru a treia oara în padurea de brazi, în locul lui preferat, acolo unde briza batea cel mai tare. Soarele deabea aparea pe bolta cereasca iar Kong îsi deschise ochii cu greu. Se dezmetici si începu sa meraga, un pic ametit, catre grota tribului. Ar fi fugit pâna acolo dar piciarele lui erau amortite, la fel ca întreg corul de altfel.

      Ajunse la gura grotei când soarele era deja sustinut de vârful brazilor, iar lumina se propaga cu repeziciune pâna în cele mai întunecoase locase. Intra în grota si se duse direct la femela sa. O lua de mâna si, desi aceasta avea o fata uimita, dar obosita, iesira afara unde Kong arata cu degetul catre Soare..si spuse:

      -SOARE!?!

      Femela se uita mirata, si intra pentru câteva secunde în grota, din care reveni cu întreg tribul arata cu degetul ei, mai suav ca a lui Kong, catre chestia de pe cer si spuse:

      -SOARE!?!

      Membrii tribului se uitara ciudat la femela ce statea sa nasca, dar repetara, întâi incet, apoi tare:

      -soareSoareSOareSOAreSOAReSOARE!?!

     

© Copyright A.T. Tezeu
Sursa :   Avangarda
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online