evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Vânătoarea  -  Schimbare de management  -  Luminile oraşului XXIII  -  Rapsodia  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Strada Cosmos  -  Genocidul  -  Ea, eu şi ei  -  Închis  -  Melodia care nu se aude  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Psihopatul  -  Poporul perfect  -  Fluturi  -  Aseară...  -  Feţele dragostei  -  O lumânare pentru mama !  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Întâlnirea  -  Duel în Lumea Visurilor  -  În beci  -  Program de criză  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  La frontieră  -  Viziune  -  Depozit.03  -  Tolaie  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Norma  -  Bodaproste  -  De o sută de ori Adrian  -  Poveste cu un zmeu  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Fragmente de... viaţă  -  Pescarul la apus  -  Jocul  -  Jocul Zeilor (V)  -  Fabrica de vise  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Povestire  -  Talent  -  Pierduţi în ceaţă  -  Ambuscadă pe Uslar  -  Pescăruşul  -  Factorul "Haos"  -  Povestea unui ceas  -  Rochia străvezie  -  Peştera II


Parte din mintea ta

Parte din mintea ta
  A.T. Tezeu
Oraşul
Mocirla
Femeilor...
Eu şi Cu Mine
Blasfemii : Globul de Crăciun
varianta print

A.T. Tezeu



Publicat Marţi, 14 Octombrie 2003, ora 10:05

      Cerul verzuliu dominat, de cei doi sori gemeni, îl îmbia pe Iuan, în asa masura încât nu-si putea lua privirea de la el. Totusi isi scoase capul din norii prin care calatorea, pentru o secunda si privi la fata de sub bratul sau. Doamne ce frumoasa era, parul ei negru, lung si buzele-i rosii ca focul, carora li se alaturasera niste ochi verzui de o sclipire nemaivazuta. Fata se desprinse din stransoarea calda a maini sale si fugi in fata, invitându-l la o joaca copilareasca. Iuan statu pentru o secud si privi cum corpul ei se unduia printre razele rosiatice ale sorilor, iar apoi o lua la fuga in urma ei reusind sa o captureze. Îi prinse încet fata între palmele lui si o saruta tandru, suav. Aceasta se lasa in buzele lui înflacarate de iubire, dar se desprinse deodata chicotind:

      -Iuane, suntem pe strada ce o sa zica lumea.?

      -O sa zica ca te iubesc, oh dragostea mea ! Sa nu te desparti niciodata de mine!

      O prinse tandru si o saruta, o strânse în brate si începu sa o învârta, mai mai sa loveasca un pieton, nu vrea sa-i dea drumul, nu vrea sa o lase sa plece. Ea îi sopti la ureche:

      -Iubitule voi fi mereu cu tine

      Dar totul se opri, pietonii nu se mai miscau, ramasera într-o poza intacta, tridimensionala, ea nu se mai misca si începu ca lumea lui sa dispara: mai întâi masivi zgârie-nori, apoi copacii plantati pe marginea soselei, masinile, pietonii,, si apoi ea încerca sa o prinda în brate, dar nu mai era, nu mai era decât o camera neagra, goala, traversata de dungi de diferite culori ce produceau patrate la înbinarea dintre eleera camera motorului virtual

      Iuan se enrva si facu un semn prin fata ochilor cu mâna:

      -La dracu omule Dane ! Tu si camera ta virtuala si cu motorul tau virtual.

      Se ridica de pe masa pe care statea întins, cât fusese în lumea lui virtuala si cazu cu ochii pe corpul prietenului sau ce statea cu capul rezemat pe tastatura jeguoasa:

      -Ce Dane.. ai adormit ??!

      Deabea dupa câteva micro-secunde obderva picaturile de sânge ce se prelingeau de pe tastatura pe jos se îngrozi, si atunci simti teava unui magnum de laser la tâmpla capului. Se întoarse, încet ca nu cumva sa fie împuscat. Vazu ceea ce-l omorâse pe prietenul sau si ceea ce probabil îl va omorâ si pe el: cu homo-robot, cu fata lui ascunsa de o casca ce-I protejafirele cerebrale, cu corpul aparent musculos, dar poleit cu o piele de titaniu, peste care erau lipite o gramada de fire, vene înlocuite de circuite, ce nu mai incapusera sub pielea si asa întinsa, gata sa se rupa.

      -Buna seara domnule ofiter - spuse Iuan aparent amabil - care pare a fi problema ?

      -Încalcarea codului- un moment anormal de incarcare, ceea ce-i arata lui Iuan o mica mare problema la procesor - de folosire a spatiului virtual fara autorizatie de stat pedeapsa: 2500 clini sau închisoare contraventionala - spuse mecanic cel ce era jumate om jumatate robot.

      Acum se bucura ca facuse facultatea de robotica, facuse si practica la o fabrica renumita dar la ce folos, era un fugar, un renegat in lumea civilizata, dar un luptator în cea subterana. Se opri din amintirile ce-i trecura prin fata ochilor si actiona:

      -Puteti repeta Domnule ofiter ?

      Exact in acelas moment îsi smuci un pic încheietura mâini, si din mâneca îi aparu un mic bereta cu gloante perforatoare. Aceste doua actiuni concomitente blocara procesorul distrus al homo-robotului, asa ca Iuan sari de pe masa pe care statea si trase un glonte in craniul acoperit al ofiterului. Capul explod si împrosca întreaga camera, inclusiv pe Iuan, cu putinul sânge ce exista în creierul semi-mecanizat.

      Iuan se ridica enervat de pe jos, si merse la corpul neânsufletit al prietenului sau, îl apuca de claiele de par ce-i acopereau scalpul, si se uita pentru o secunda la rana provocata de laser. Raza strapunse craniul lui Dan drept în frunte creând o imagine hidoasa, murbida. Trânti exasperat craniul împuscat pe tastatura îmbâxita si se uita pentru o secunda în jur: camera si asa mica era tixita cu diferite echipamente vechi si noi capturate de-a lungul vremii de la diferite comvoaie militare, peretii erau plini de mucegai. Ne mai putând suporta sângele de pe fata intra în baia enorm de insalubra. Dadu la o parte, cu mana, câtiva gândaci de pe chiuveta si se lasa pe mâinile sprijinite de marginile chiuvetei. Nu se putea suporta, oglinda arata ceva nefiresc: fata, frumoasa o dinioara, ingrijita, era acum brazdata de taieturi ce nu-i aduceau doar dureri în toiul noptii ci si o imagine barbarica. Se simtea înfricosat de propria imgine, atât exterioara cât si interioara, nici nu mai putea tine numarul celor pe care-i omorâse, stia doar ca sunt cu sutele. Avu un moment de sclipire si-si puse beretaul, ce-l avea înca în mâna, la tâmpla se privi+n oglinda: mânjit de sânge, brazdat de cicatrice, nu vroia sa mai traiasca, nu voia sa mai stea în loocurile acelea, murbide, terifiante, inumane, isi îndrepta ochii spre stanga, spre dreapta, era gata sa traga, când tot el tipa:

      -NU!!!

      Stia ca o parte din el era gata sa traga, gata sa apese pe tragaci, o parte din el nu se suparta, nu vroia sa se mai vada în pielea aia dar totusi cealalta parte vrea sa traiasca, sa fie libera, sa se bucure, sa omoare pentru nu a muri. Da, nu vroia sa moara, vrea sa traiasca, îi era frica de moarte, nu stia ce se afla dupa ea, dar îi era frica si de viata, pentru ca nu stia care era sa-i fie viitorul, nu putea suporta presiunea, dar nu putea exista fara ea ce paradox. Lasa totul pentru alta data, când auzi pasi din camera cealalta. Era aproape sigur ca era un alt homo-robot asa ca iesi cu bereta pregatit pentru a trage. Dar era Miahai, Slava Domnului îsi spuse. Sterse cu mâneca sângele de pe fata si spuse catre cel ce statea înmarmurit în fata lui:

      -Sal vere sa vezi ce motor misto a facut Dan

      -Ce dracu s-a intâmplat aici mosule,ce dracu ai facut iarasi ??

      -A venit hadicapaciosul asta de homo-robot - se scuza Iuan- cât testam lumea viruala a lu Dan si i-a tras-o direct in freza!

      -ce Dumnezeu Iuane, trebuia sa-l protejezi pe Einsteinul asta virtual, nu sa te joci la calculator!

      Iuan a dat din umeri, apoi se apropie de hardul ce zabovea lânga tastatura îmbâxita, si scoase de acolo o memorie ce i-o înmâna lui Mihai.

      -Am facut niste treaba înainte sa ne jucam uite virusul de care avem nevoie sa intram în interfata statala.

      sunetele se auzeau puternic dar dezordonat în camera necunoscuta lui Iuan. Cineva dadea în el cu pumnii.

      -Iuane scoala-tescoala scoala!

      -Danetraiesti.- Iuan era un pic comfuz de faptul ca Dan îi spunea sa se scoale dar era bucuros ca traia, desi nu stia cum -

      -Ce? Neghiobule, scoala, ca bagi toata garnizoan la belea si cine baga garnizoana la belea o are promisa de la toata lumea

      Iuan îsi aduse aminte cine era, si unde se afla Se scula repede din pat si îsi puse cu repezeala pantalonii, apoi camasa, sosetele, bocanciiera gata pentru o noua zi de instructie, dupa verificarea de dimineata.

© Copyright A.T. Tezeu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online