evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Întunericul vieţii  -  Aer  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Vikingul  -  O Poveste (?) modernă  -  Ea, eu şi ei  -  Evadare din Paradis  -  Luminile oraşului XIII  -  Aether pro narcosi  -  Lumea lui Ingo  -  Proză absurdă  -  Salvatorul  -  Câmpul de luptă  -  K  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Jocul Zeilor (II)  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Engel  -  Experimentul  -  Destin  -  Unii îmi zic Charon...  -  Luminile oraşului XXVI  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Pulbere de stele  -  Ankirah  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Secretul  -  Pescăruşul  -  Visătorul  -  Visând cu ochiul deschis  -  Luminile oraşului XXV  -  Povestea gândacilor  -  Fluturi  -  Piatra  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Ceasul voinicului  -  Atingeri sensibile  -  Mamal - Oraşul  -  Drum bun  -  Luminile oraşului XXIV  -  Paradox  -  Luminile oraşului XX  -  ROV-27  -  Meduza (II)  -  Colecţionarul  -  Valea blestemată  -  Jeopardy  -  Coana mare se mărită


Contrapaganda

Bogdan Gheorghiu



Publicat Miercuri, 15 Octombrie 2003, ora 10:05

      -A stat în fata voastra!
      De pe imensa holograma dubla, trupul învinetit, cu spinarea sângerânda, se înfigea în creierul fiecaruia dintre oamenii din piateta, prin retina.
      -A stat în fata voastra, cu aripile în mâini!
      Vocea omniprezenta scanda fara întrerupere din niste boxe nevazute, plasate la ferestrele deschise ale cladirilor, dupa draperii subtiri, sau în întunericul de dupa gratarele gurilor de canalizare.
      -Iar voi le-ati vazut, si ati vrut sa le aveti.
      Panoul holografic era un ecran cu doua fete, cu o diagonala maxima de câteva zeci de metri, ce taia aerul uscat al orasului prin mijlocul piatetei.
      -Si i le-ati cerut, si el a zis ca nu sunt înca pentru voi.
      Sistemul holo facea ca imaginea sa se vada la fel de mare pentru fiecare om din multimea adunata acolo, din fata ecranului pâna la strada.
      -Si i le-ati cerut din nou, si el a zis ca vi le arata, ca sa stiti ce sa vreti a avea.
      Dar de data asta multimea se întinsese mult mai mult, fiecare locuitor al cartierului, de la tinerii creduli sau rebeli pâna la batrânii care pretindeau ca vazusera totul pe viu, când se petrecuse, dorea sa vada si sa auda. Ecranul nu-i mai putea multumi pe toti, si ultimii veniti, departe, pe strazi, cocotati pe blocuri sau pe reclamele imense, cu aerul din tunelurile suspendate de transport vâjâindu-le pe lânga urechi, nu puteau decât ghici toata ceremonia.
      -Dar voi ati crezut ca stiti, si i le-ati luat.
      Ecranul arata o armura de lumina. Armura se misca, pentru a sugera ca sub ea se afla un razboinic. Cu aripi uriase, orbitoare, coborâte la vedere, tinute cu partea cealalta, mai putin luminoasa, spre ochii tuturor. Cu sabia de lumina, sabia de foc si gheata aruncata la întâmplare, într-un gest de abandonare suprema.
      -L-ati doborât, i le-ati taiat si le-ati împartit între voi.
      Trupul luptatorului urlând de sub armura, sunetul facându-i pe unii spectatori sa-si acopere urechile, aripile de lumina cazând, spargându-se, apoi armura plesnind, lasând sa se vada siroaie de sânge, carnea dezgolita.
      -Dar când le-ati ciopârtit ati vazut ca nu mai sunt de lumina. Ati vrut sa va uitati la ele, sa le vedeti, si ati putut.
      Pe ecran, cioburile luminoase deveneau mici fragmente de siliciu, implanturi la moda, ultimele upgrade-uri de pe piata.
      -Si v-ati bucurat la început, si v-ati pus în carnea voastra aripile lui.
      Deasupra ecranului se rotea în aer o holograma 3d cu sigla militantilor NonTech.
      -Întâi ati regretat, v-ati zis ca e prea târziu.
      Ecranul arata acum o vedere panoramica a pietei, în care fiecare om arata la fel, nici barbat, nici femeie, si era plin de circuite electronice la vedere.
      -Si l-ati vazut fugind dintre voi, asteptând, ati crezut ca astepta sa moara.
      Prin mijlocul multimii simbolice de pe ecran, trupul ranit al îngerului-mascota publicitara îsi croia drum de retragere, oamenii facându-i loc, dându-se în laturi, resemnati.
      -Si l-ati plâns, apoi ati înteles, ati înteles ca aripile lui au sa renasca, si v-ati plâns pe voi însiva.
      Silueta vânata crescu brusc, facând multimea sa para din ce în ce mai mica, iar carnea începu sa-si revina, pielea-platosa luminoasa începu sa creasca la loc. Si în cele doua rani se lipira, unite în doua bucati identice, renascute, în doua aripi, cele doua jumatati ale multimii, printre care luptatorul se retrasese.
      În mijlocul piatetei, suprapunându-se pe holograma, se casca o gura de canal fara capac în care un barbat îmbracat saracacios, cu un chip scârbit, intra.
      Chiar în dreptul ecranului imaterial, sub lumina batjocoritoarei siluete care-si lua zborul triumfator dintre oamenii ramasi muti, intra strigând spre cei de deasupra:
      -Ce cacaturi!
     

© Copyright Bogdan Gheorghiu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online