evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Melcul  -  ªahul de duminică  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Povestea trenului  -  Păsări de pradă  -  Rapsodia  -  The Alien Revolution  -  Corespondenţă literară  -  Epsilon  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Zori  -  Meduza (VI)  -  Aripile din cer  -  Casa galbenă  -  Virus de sticlă  -  Gri şi roşu auriu  -  Ciorna  -  Re-insecţie  -  Genocidul  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Caseta pirografiată  -  Solilocviu  -  Locul pierdut  -  Cine sunteţi?  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Viola  -  Ceasul voinicului  -  Casa nebunilor  -  Sfântul  -  Diamantul  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  O poveste de Crăciun  -  Café du Marcel  -  Luminile oraşului VI  -  Pierduţi în ceaţă  -  Dincolo de evoluţie  -  Ceasul ispitirii  -  Coana mare se mărită  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Eu şi Cu Mine  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  Chipul de pe Marte  -  Tânăr si încă nescris  -  Dependent TV  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Puroi I  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Ambuscadă pe Uslar


Poetul cerşetor

Sorin Olariu



Publicat Duminică, 17 Mai 2009, ora 11:30

      Treceam în fiecare zi pe lângă el. Era întotdeauna acolo, la colţ de stradă, de parcă ar fi făcut parte din peisaj.
      Trecătorii îl porecliseră poetul-cerşetor, dar lui nu îi păsa deloc de asta. Avea lumea lui, numai de el ştiută, o lume prin care noi, oamenii, treceam doar ca nişte umbre.
      Mi-l amintesc şi azi cum stătea adus de spate, de parcă s-ar fi aplecat stingher peste toate mărunţişurile lumii. Puteai foarte uşor sa crezi că e o statuie…
      Interesant! O statuie a unui poet-cerşetor…
      Într-o bună zi însă, am trecut ca de obicei pe acolo, dar el nu mai era. Am rămas şocat. Fusesem atât de familiarizat cu prezenţa sa, încât faptul că acum lipsea, mă făcea să cred că ceva nu e în ordine cu strada aceea. Părea a nu mai fi o stradă întreagă, părea a fi o stradă amputată. Da, o stradă amputată, dintr-un oraş amputat.
      -A murit, îmi spuse Bibi, un aurolac. L-au îngropat undeva la marginea oraşului, în cimitirul săracilor. Dacă nu mă crezi, du-te să-l cauţi!
      -Parcă altă treabă nu aş avea! i-am răspuns eu cu un aer superior, fluturând din mânecile-mi largi, ca două aripi de înger căzut.
      Şi totuşi, a doua zi dimineaţa am fost…aţă la cimitirul săracilor. Un preot bătrân, pe trei sferturi orb, mi-a arătat unde îi era mormântul. Am rămas însă fulgerat: pe cruce era scris numele meu, iar mormântul era gol şi răvăşit de parcă cineva l-ar fi părăsit în cea mai mare grabă.
      -Poate a plecat să cerşească în alt oraş, îmi spuse preotul cel cu ochii ficşi, ridicând din umeri. Iar eu am plecat împleticindu-mă printre crucile albe şi dese din lemn de mesteacăn.
      De atunci, stau mereu la colţ de stradă, cu privirile fixate în pământ, aidoma unei statui. Sunt sigur că undeva, în cimitirul săracilor, un mormânt gol mă aşteaptă să vin.
     

© Copyright Sorin Olariu


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online