evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului XVIII  -  Halucinaţie  -  Servisul Auto  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Călătoria unui artist...  -  Cyborg story  -  Luminile oraşului VII  -  Reactorul  -  BO  -  Lumina neagră  -  Norma  -  Big Bang Boo  -  Turnul de calcar  -  Program de criză  -  ªarpele Midgardului  -  Casa galbenă  -  Petrecerea  -  Mamal - Despărţirea  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Partida de bridge  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Scrisoarea  -  Ankirah  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Visătorul  -  Novicele  -  Theron Girradus  -  Norul de argint  -  Moştenire de familie  -  Povestea gândacilor  -  Ghavany  -  Paradox  -  În umbra sorţii  -  Învingătorul ia totul  -  Chipul de pe Marte  -  Masa de duminică  -  Povestire  -  Aici şi acum  -  Duhovnicul  -  Drumul spre (II)  -  Regele animalelor  -  Dansând pe sârmă  -  Vatmanul - Purificarea  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  Ceasul voinicului  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Coconul  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Pacientul  -  De acum şi până-n noapte


Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui

Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui
  Marius Ungureanu
De aici, de sus...
Delir
Lumea de sus
Înainte ca toate imaginile să dispară...
Outland
varianta print

Marius Ungureanu



Publicat Luni, 10 Noiembrie 2003, ora 10:05

      "Noi suntem cei care vrem sa alegem

      Vrem mereu sa jucam

      Si niciodata sa pierdem"

     

      Nu este o intamplare faptul ca imi amintesc de melodia asta tocmai acum. De prima data de cand am auzit-o am stiut ca e modelul lui Dumnezeu, ca este reflexia celei mai pueternice legi nescrise pe care el ne-a lasat-o. Este ceea ce s-a pastrat cel mai bine de-a lungul timpului. Aici sunt cuvinte simple, insa al caror sens mi se pare mai complex decat o poezie, in mare partea pentru ca atunci cand le-am auzit prima data, vroiam sa cred in ele. Si de-al lungul multor ani am ajuns sa le inteleg adevarul. Acum, aici, sensul lor capata o noua claritate. Realitatea este Retaua patronata de Dumnezeu, iar tot ceea ce facem noi este conform programului sau. Aceasta aparalela cu sistemul informatic este perfect justificata in mintea mea. Noi si Dumnezeu suntem un tot. Coexistam. Asta, evident, daca el exista. Ce inteleg eu din aceasta asemanare, care este elementul UNIC care s-a pastrat dupa disparitia bisericii, a tuturor micilor clase de clerici zdrobite de sectele esoterice? Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemenarea lui. Odata ce stiu lucrul asta, timpul devine cauzal, iar produsele sale, explicabile. Dumnezeu nu a pierdut niciodata. Avraam nu a fost ales pentur a pierde. Cand preotii s-au plans de faptul ca mileniul trei a adus disparitia religiei traditionale, nu au inteles ca Dumnezeu a vrut asta. Eu, ca ateu, consideram pana acum ca el a uitat de noi, dar relatia nu este atat de simpla. Menirea noastra este sa urmam un model ancestral, in una dintre etapele lui, sa iesim invingatori, indiferent de ce se intampla in jur, sa fim CEI MAI BUNI. Asa cum a fost El. Cel mai bun; intotdeauna a castigat. Avem oare de ales daca sa ii facem jocul dau nu? Cat de ignorant trebuie sa fii pentru a nu lua in calcul destinul social, pe care oamenii din jurul tau il creeaza si recreeaza prin reguli si norme, zi de zi , an de an? Supune-te lor si urmaresti voia subliminala a lui Dumnezeu. Stai contra si vei vedea ce inseamna modelul divin, il vei intelege din afara, vei vedea miliarde de mici Dumnezei care inceacra sa creeze ceva. Copii lor nu sunt decat rezidul instinctului de Dumnezeu. Vrei o proba de erezie mai brutala de atat? Mai acorda-mi putin timp.

     

      In ceafa, mufele strapung si mai tare, fortand influxul de date, impotriva efortului meu de a rezista, impotriva incercarii de a-mi controla implantul si de a reabilita rutinele defensive. Dracu' sa il ia de virus, cu algritmii lui ciclici, ma tine blocat aici, in imposibilitatea de a ma trezi. Non spatiul vizual lasa locul unei interfete holografice albicioase la inceput, care stagneaza intr-o fluctuatie elementara hipnotica. Vocea se face din nou auzita, ca de fiecare data vaga la inceput, apropiindu-se odata cu pasii unui calugar invizibil. O litanie. Ma impotrivesc, dar undeva in lumea reala, ace groase imi strapung venele infuzand halucinogenele de productie coroporata, prea puternice pentru un simplu operator de mana a doua ca mine. Corpul meu exista undeva, acolo, in lumea fizica, si il simt amortit, imi simt muschii din ce in ce mai relaxati, in timp ce operatiile creierului meu incetinesc, lasand locul programarii asistate de IA.

     

      Iarta-ma Doamne, pentru ca am pacatuit

      Toata viata mea am trait in pacat

      Am promovat erezia, te-am hulit

      I-am facut pe semenii mei sa nu creada in tine

      Am fost de partea diavolului

     

      Eu, cel mai mare pacatos, cer indurare, Doamne

      Vreau sa fiou robul tau, invata-ma

      Vreau sa fiu Fiul tau, invata-ma

      Vreau sa aduc cuvantul tau printre ai mei, doamne!

     

      Stiu ca nu imi merit viata

      Dar lasa-i pe acesti preoti sa ma indrume

      Lasa-i sa imi arate Calea ta

      Stiu ca existi si cred in tine

     

      Ingerii sunt frumosi, ingerii sunt albi, puri, ingerii au chipuri de copii. Roiesc in jurul meu prin biserica, tinandu-mi companie. Il ating pe unul dintre ei, o fata cu parul in bucle, iar pielea ei moale ma face sa tresar.

      - Credeai ca nu sunt reala?

      Vocea moale, calma ma subjuga. O privesc un timp indelungat fara sa stiu ce sa ii spun.

      -Dumnezeu este aproape? o intreb intr-un tarziu, privind in jur, la formele arhitecturale ale bisericii.

      -E aproape, vine raspunsul trezindu-mi speranta. Tu esti aproape. Aici, in casa lui, esti protejat. Nu te teme, nimeni nu iti poate face rau.

      Fata se departeaza, amestecandu-se printre ceilalti ingeri, roind in sala mare, ajungand pana la cupola pictata, continuandu-si joaca. De undeva, un cor canta cu voci la fel de suave un imn bisericesc. Ma simt bine aici, simt ca mi-am gasit un loc, ca nu mai trebuie sa ratacesc prin lume. Dincolo de poarta aceea din spate, este trecutul. Nu vreau sa ma mai intorc acolo. Durerea a disparut, acum Dumnezeu tine la mine. E tarziu, dar m-a scapat; langa el, nimic nu ma poate atinge. Oare ma va primi acolo, sus?

      - Te macina ganduri negre?

      Tresar si ma intorc, zerindu-l pe preot in spatele meu si ma intreb cum a ajuns acolo. Un timp, nu imi gasesc cuvintele, dar el imi usureaza sarcina.

      - Acum ai timp. Acum ai timp sa iti revarsi sufletul, sa cauti adevarul. Eu sunt aici sa te ajut. Nimic mai mult.

      - Ma va primi Dumnezeu? reusesc sa il intreb cu voce tremuranda.

      - Te-a primit deja. Ti-a oferit un dar de pret, pe care chiar daca nu l-ai inteles, l-ai simtit.

      - As vrea sa vorbesc cu El. Eu...

      Lacrimile imi inunda ochii, iar cuvintele mi se opresc in gat. Am atat de multe sa ii spun...

      - Sufletul iti este incarcat de venin. Lasa-l afara. Mantuieste-te. Lasa-ma sa te ajut.

      Sa ma ajute... Sa ma ajute...

      - Sa te ajut... Lasa-ma...

      Inteferente. Protocolul defensiv reactioneaza la atacurile psihice...

      -Du-te dracului! ma trezesc urland si lovesc chipul holografic, alungand biserica si ingerii, revenind la non-imagine, la simpla existenta a constiintei, suspendate in neant.

      Imi amintesc unde eram. Imi amintesc ca trebuie sa magandesc la dumnezeu, sa imi intaresc defensiva, sa imi formez subconstientul pentru viitorul atac. La dracu', ce greu e! Sper ca ai mei sa ma gaseasca mai repede. Probabil, pana acum , terminalele Centrului au inregistrat fluctuatii neobisnuite in emisia implantului. Haideti, veniti odata! Nu am intrat in blestematul vostru de Front al Neutralitatii pentru a sfrasi asa, convertit de sectantii pe care cautam sa ii eliminam. Ar fi bine sa iau un supliment de plata pentru misiunea asta. Nu ne-au spus niciodata ca vom intalni o IA aici, sau ca secta asta ar avea sponsorizare corporata. Totul e atat de stupid! Misiunile noastre, atacurile in plina zi, zeci de morti, mediatizare subliminala in spot-uri pentru care platim aproape mai mult decat ne putem permite, totul pentru a aduce neutralitatea printre oameni, totul pentru ca un persecutat de undeva din Europa a fost torturat in urma cu vreo treizeci de ani de ultimele ramasite ale teocratilor neocatolici si a jurat sa se razbune.

      Totusi, eu sunt aici pentru a ramane. E singura directiva pentru mine. Dincolo de Dumnezeu, de anti-religie, de nenumaratele secte care dezvolta arme din ce in ce mai puternice, eu trebuie sa imi vad interesul. Da, exact, prea putin imi pasa de tot. Trebuie sa ma gandesc la asta.

      Rugaciunea ajunge la mine de departe, din ce in ce mai tare, pana realul capata o noua forma.

     

      Nu iti intoarce fata de la mine

      Lasa-ma sa iti arat ca pot sa cred

      Asculta-mi ruga si ajuta-ma

      Sa ma intorc, sa fiu al Tau

     

      Fa-ma Frate, da-mi un loc printre ceilalti

      Invata-ma cum sa cred si te voi urma

      Voi cobori cu furie si distrugere in lume

      Pentru a alunga raul, pentru a duce Mantuirea

     

      Acum cred, Doamne, cred in tine

      Cred in mesagerii tai, cred in Frati

      Acum imi stiu scopul, menirea

      Acum viata are sens, acum cand sunt

      Al Tau.

     

      Dumnezeu e un halo de lumina aurie fara chip. Prezenta lui e coplesitoare si sunt nevoit sa imi plec privirea, indiferent de cat de mult vreau sa il vad. Sunt supus si ma simt atat de mic, atat de neinsemnat. Acesta e momentul... L-am asteptat atata timp si in sfarsit, iata-l inaintea mea. Mi-am pierdut vocea, dar nu am nevoie de ea pentru ca vom comunica de la minte la minte. Acum sunt sigur ca el exista si nu ma mai intreb in privinta scopurilor lui. El este dincolo de ceea ce putem noi intelege, este dincolo de limitarile noastre, de sufletele si mintile pe care ni le-am otravit uzand la maximum liberul arbitru. Sunt recunoscator pentru ca ne-a dat sansa sa ne cream lumea, sa facem ceea ce vrem. Imi pare rau ca nu am crezut... Cum am putut fi atat de orb? Cum am putut sa nu ii ascult atunci, la inceput, pe preotii care ne trimiteau holo-predici? Cum am putut sa nu stau langa parintii mei cand citeau acele predici? Ma simt rau, pentru ca l-am dezamagit. Ma simt atat de rau...

      - Mai ofera-mi o sansa. Te rog... Doar o sansa. Voi face ca totul sa fie bine, ii voi invata pe copii mei cuvantul tau, ii voi cerste si ti-i voi face cadou. Voi fi un nou Avraam. Te rog, Doamne!!!

     

      Ceva in jurul meu pocneste in serii repetate. Decorul interfereaza, Dumnezeu sta sa plece, iar inainte sa dispara, ii vad chipul si incep sa plang. L-am vazut!!!

      Armele automate darama totul in jur si datorita lor ma trezesc. Preotii riposteaza de undeva din altarul metalizat, iar IA dirijeaza laserele in puncte exacte, catre mercenarii care au patruns in interior, spargand geamurile si peretii, luminand interiorul bisericii cu scuturile lor deflectorizante care baleiaza in unde albastre si care tresar rosiatic modificand traiectoriile laserelor. Cu miscari grele, imi scot mufele din tample si din ceafa, imi scot acele groase din vene si reusesc sa ma ridic. In jurul meu, zecile de oamenii logati la aparatele de rugaciune cad fara viata, victime colaterale, agatati in manunchiurile de cabluri, blocati in intalnirile cu Dumnezeul artificial.

      Sunt debusolat si abia cand jocul de lumini ma atinge, sfasiindu-mi bratul stang, ma trezesc si sub imboldul emisiilor de adrenalina, imi caut victima. Langa mine, ascuns dupa un perete al terminalului de rugaciune, preotul care m-am prins in urma cu doua zile sta si se roaga cu mainile impreunate. Sar peste peretele mic si ajung exact in fata lui, cand generatorul laser de deasupra altarului se prabuseste distrus.

      Preotul tresare si isi ridica privirea. Il vad...E dumnezeul din visul meu...

      Il fixez cu genunchiul de gat, iar cu mana dreapta ii smulg crucifixul masiv din piept. Chipul lui ingrozit nu ma mai poate opri. Cobor cu furie capatul metalic in ochiul lui stang, apoi ridic mana si lovesc din nou. Si din nou, si din nou...

     

© Copyright Marius Ungureanu
Comentarii (1)  
mihai
Marţi, 10 Iunie 2008, ora 21:51

Totul se bazeaza pe biblie.Hai sa discutam fara biblie.Biblia este o carte creata de oameni nu de Dumnezeu.Dumnezeu este cel care nea creat si atat.Daca vam luat biblia din mana nu mai puteti sa vorbiti, va blocati.Biblia a fost facuta de o armata de preoti, dealtfel oameni foarte destepti dar ce spun ei nu este obligatoriu sa fie si adevarul suprem.Intre gandirea preotilor s gandirea lui Dumnezeu nu este nici o legatura,realitatea vietii este cu totul altceva.Religia este facuta pentru a sustrage mintea oamenilor,o adormire a mintii,o linistire pentru oameni.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online