evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Proză absurdă  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Homus trolEIbuzus  -  Cristerra  -  Partida de bridge  -  Mărturisirea lui Abel  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Luminile oraşului II  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Cărăușul  -  Aripile din cer  -  Feţele dragostei  -  System Error  -  Ancheta  -  Valoare reziduală  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Uitare  -  Talent  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Hoţul de timp  -  Poveste cu un cui  -  Mamal - Oraşul  -  Povestea unui ceas  -  Războiul lumilor  -  Muzica  -  Viziune  -  Sender: High_Orbit_God  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  Soldatul  -  Înger în oglindă  -  Lumea lui Ingo  -  Tarsius  -  Visând cu ochiul deschis  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Secretul  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  În beci  -  Alfa şi Omega  -  Drum fără întoarcere  -  Cerşetorul  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Comando Fox  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Întunericul de dincolo  -  Reactorul  -  Virus de sticlă


Variaţiuni pe o temă mai veche

Variaţiuni pe o temă mai veche
  Adrian Marcu
varianta print

Adrian Marcu



Publicat Joi, 23 Mai 2002, ora 10:05

       S-a intamplat cu multi ani in urma., cand iesit de la ultimul examen din anul doi , un indemn ciudat m-a facut sa sar din mers in autobuzul 34.

      Eram nervos,ma simteam umilit si toate rugamintile lui Doru si a catorva colegi de an de a merge la o bere m-au lasat rece.

      Trecusem ,dar cum ? Ca un milog ,ca un neputincios si de vina era normal taica-meu..

      Examenul de fiziologie nu era unul dintre cele mai dificile ,dar toanele profesorului P.Groza ,"Grozisor"-cum il poreclisem noi- erau imprevizibile si nici-o data nu puteai fi sigur de dispozitia in care se afla,asa ca trei- patru zile am tocit materia ca un nebun.

      Tata simtise ca ceva nu este in regula,asa ca intr-o dimineata,pe la ora trei m-a luat la rost:

      "Ce dracu ai ma?De doua nopti nici eu nici ma-ta nu mai putem dormi ca umbli ca un somnambul prin casa si tocanesti in nestire." Vrand-nevrand i-am spus tarasenia si l-am vazut izbucnind in ras:

      "Petrisor?Colegul meu de clasa de la Deva? Tot tacanit a ramas?! O sa stau eu de vorba cu el" Si a stat .

      La bodega "Bradet" nu departe de facultate ,unde la o bere si niste mici i-a spus pasul meu.

      "S-a aranjat, mi-a spus al batran cand s-a intors,poti sa nu mai citesti nimic, du-te la un film si culca-te mai devreme ca sa ai capul limpede maine ,la examen".A doua zi, desi eram pe la mijlocul grupei,asistenta mi-a spus sa intru ultimul in sala.-"Ai incurcat-o Adriane, mi-a spus Lambru ,sefa grupei.La ce te asteptai cu cinci absente la lucrari practice?"

      Examenul se tinea in laboratorul de fiziologie,o sala imensa,intesata cu mese acoperite cu faianta alba pline cu eprubete,containere "Petri" ,alambicuri si o groaza de borcane cu diferite chimicale.

      Groza ,care asculta plictisit pe cel dinaintea mea,mi-a facut un semn sa trag doua bilete .

      Aveam noroc .Subiectele,"Ciclul entero-hepatic"si "Hormonii hipofizei anterioare"le visam si a trebuit numai sa schitez pe hartie punctele principale. . Cand mi-a venit randul ,Petrisorul lui taica-meu ,a mai sorbit de doua ori din cafeaua din fata lui ,a trimis-o pe asistenta nu stiu unde si m-a invitat sa-mi tin prelegerea.Totul mergea snur, el asculta in tacere cu ochii inchisi, eu desvoltam subiectele si ma gandeam ca daca pila care mi-o pusese tata imi va da 2-3 puncte in plus voi fi printre putinii care au luat un 10 perfect la aceasta materie.

      .Vise,vise,vise! Cand am terminat mi-am aruncat privirea spre cel care urma sa -mi mai lungeasca aripile .

      Zapacitul statea cu ochii inchisi ,iar tigarea pe care inca o avea in coltul gurii se stinsese de mult . Dormea! A trebuit sa-mi dreg glasul de cateva ori pana sa se trezeasca si sa-mi spuna sa continui. Sa continui ce? Vorbisem degeaba aproape zece minute la pereti si nu ma ascultase nimeni.

      " Bine ma! De ce vii nepregatit la examen,mi-a spus supusul lui Morfeu ,Daca te trec , o fac de dragul lui Misulica!

      Du-te si sa nu te mai vad!"

      "Bravo gagiule, Ai trecut!"m-au felicitat cei din grupa cand mi-au smuls carnetul de student si mi-au citit nota."Numai Lambru a luat 8 si Luchita, 7 .In rest numai note de cinci iar pe Munteanu si pe Mihnea i-a trantit."

      Abia atunci am vazut cu coada ochiului cadoul pe care-l primisem .Un 6 gras care ranjea batjocoritor. Cam astea erau gandurile care mi se rasuceau in cap asa cum stateam agatat pe scara autobuzului cand am vazut-o pe Ileana.

      Era undeva in dreptul taxatoarei, imbracata intr-un sarafan bleu marin ,uniforma de liceana, iar parul ei lung castaniu deschis ,impletit intr-o singura coada se odihnea pe pieptul bluzei de un alb imaculat.Parea foarte prinsa intr-o conversatie cu o cucoana destul de batrana ,dar am avut impresia ca s-a uitat de cateva ori lung spre mine.

      A coborat la Piata Romana si singurul lucru care l-am auzit a fost strigatul babei:Ilenuta! Spune-i mamei tale ca vineri trec pe la ea." Am purtat-o pe Ileana in gand aproape o luna,pana cand intr-o sambata m-am intalnit nas in nas cu ea la capatul masinii 34,la piata "Chibrit" .

      Ai mei se mutasera nu stiu din ce motive si acum stateam intr-un apartament chiar de-asupra cinematografului"Excelsior".

      La filme intram mereu gratis pentru ca toti controlorii si casierele ma stiau ca pe un cal breaz. In ziua aia rula un film American, "Pe aripile vantului",iar Ileana astepta "la un bilet in plus"Cererea era mare,oferta mica si nu cred ca in rochita ei de scolarita ar fi avut vreo sansa.As fi putut s-o bag inauntru pe "blat",dar sigur nu ar fi acceptat,asa ca i-am pus lui Stanica ,unul din controlori 5 lei in mana si m-am dus intins la Dorina,una din casiere."Vreau doua bilete de la rezervatii.Nu-ti fi frica le platesc,<<-am spus>> ,dar sa fie unul langa altul,altfel va inund cinematograful,iar cand v-or mai durea dintii sa nu mai apelati la mine."

      In cateva secunde eram afara in strada cu biletele in dinti. Incepuse jurnalul de actualitati,iar Ileana ,dezamagita, tocmai se pregatea sa plece. Cred ca nu ma uitase si cand i-am intins unul din bilete s-a uitat lung la mine si a murmurat:"Nu am mai mult decat sase lei la mine si am asteptat poate se deschide casa de bilete din nou". I-am luat patru lei cat costa ,fiind sigur ca daca i-l dadeam pe gratis ar fi refuzat.

      Invatasem de mult ce inseamna mandria si sentimentul de frustrare pe care-l ai cand primesti ceva de pomana.

      Am stat in sala unul langa altul si nu prea am urmarit actiunea fiindca vazusem deja filmul de doua ori..

      Timp de doua ore i-am urmarit pe furis reactiile,exploziile de bucurie,lacrimile care i se prelingeau din cand in cand pe obraz si uita sa si le stearga . Filmul se terminase, si lumea incepuse sa paraseasca sala,dar ea statea inca nemiscata pe scaun ,neindurandu-se sa plece. Asa a inceput totul.Dupa patru ani eram casatoriti...

     

      Anii au trecut, terminasem facultatea de mult ,intrasem in Bucuresti,trecusem examenul de medic specialist si copii ne erau deja marisori.

      Intr-una din acele zile cand primavara se ingana cu vara ,Ileana a plecat la servici imbracata cu o rochita de stamba inflorata care statuse cuminte ani de zile pe un umeras in sifonier .

      Cred ca mi-a ghicit nedumerirea,dar mi-a pus mana la gura si spus doar atat:

      "Cand fata noastra va creste,as fi fericita daca ar purta-o macar o zi

      ..Numai vazand-o m-as simti din nou ca la optsprezece ani-" Acum o purta din nou si numai vazand-o imbracata asa ,mi-am adus aminte de parfumul florilor de tei din parcurile tineretii noastre .

      Era inca frumoasa Ileana mea ,poate chiar mai frumoasa ca inainte.

      "Ho! nebunule,mi-a spus ea cand am sarit de pe fotoliu s-o imbratisez.Mai bine scoala copii si du-i la scoala ca s-a facut tarziu...

     

      Viata isi continua cursul monoton si se pare ca din rau ,totul merge si mai rau.

      Cativa dintre prieteni reusisera sa paraseasca tara mai mult sau mai putin legal,dar ramasesem surd la toate sfaturile lor ,pana cand intr-o zi,fara nici-un motiv aparent m-am hotarat sa le urmez indemnul.Parea un lucru imposibil,dar aveam totusi incredere in steaua mea ,in ingerul meu pazitor.

      Reusisem tot de-a una in viata si chiar daca de multe ori nu castigasem ,facusem cel putin un meci egal ,nu pierdusem ,desi potecile pe care le strabatusem nu fusesera nici-odata pavate cu marmura,ci pline de spini ,desertaciuni si de impliniri mici,obscure,momentane,fusesera poteci care i-ar fi facut pe multi sa renunte si sa dea inapoi .Lupta care o duceam insa acum nu era o lupta cu altii ,ci o lupta cu mine insumi.. Trebuia s-o castig fiindca timpul ma presa,fiindca la patruzeci de ani ajunsesem la concluzia ca cel mai mare dusman al meu eram eu si inertia in care incepusem sa ma complac,erau acele :"Apres moy le deluge"si "Dolce far niente" care cu trecerea anilor ma duceau inexorabil spre nepasare,resemnare si moarte spirituala.

      Si mai era ceva :Copiii!.. Ce puteam sa le ofer? Diploma mea si titlul de medic specialist? Apartamentul cu patru camere comfort 2 sporit la etajul IV in blocul M2b8/15 de pe strada Cetatea Histria? Sansa de a termina un liceu industrial si de a lucra intr-o fabrica ? Putin, intr-adevar foarte putin!

      Un strat subtire de margarina pe o felie de paine mucegaita .

      O incercare esuata de a trece in Austria ,urmata de fortarea Dunarii spre Yugoslavia , mi-a dat sansa de a ajunge in Australia. Cativa ani petrecuti ca muncitor necalificat intr-o fabrica de textile s-au topit in bucuria de a-mi vedea sotia si copii din nou langa mine.Strain complect de limba engleza mi-au mai trebuit patru ani ca sa-mi iau dreptul de a practica in noua mea tara.

      Baiatul meu lucreaza acum ca stomatolog,iar fata a terminat Dreptul si Economicul.REUSISEM !...

     

     

     



     

      "Sora,sora ,Cheama repede doctorul..Zapacitul a deschis ochii,cred ca a iesit din coma."

      Vedeam totul ca prin ceata si cu greu am reusit sa disting figura lui Doru care statea aplecat peste patul meu.

      "-Mnezeii tai de tampit -,mi-a spus el stergandu-mi transpiratia rece de pe frunte.

      Ma asteapta tata de o saptamana acasa la San-Nicolaul Mare si tu sorcovesti pe alte meleaguri , -tu-ti pastele matii_!_.Mureai daca mergeai la o bere ?

      Cine dracu te-a pus sa sari pe scara autobuzului cand usile erau inchise?"

      M-am uitat pe calendarul din perete Era 19 Iunie 1963.Trecusera sapte zile din vacanta mare. Sau poate 30 de ani ?

© Copyright Adrian Marcu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online