evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Conştientizarea  -  Casa nebunilor  -  Himera  -  Paradox  -  Omul apropiat  -  Luminile oraşului X  -  Metastază  -  Vatmanul - Purificarea  -  De acum şi până-n noapte  -  Somnul  -  Înălţarea  -  Mărturisirea lui Abel  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Între ziduri  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Jurământul  -  Meduza (VIII)  -  Halta părăsită  -  În umbra deasă a realităţii  -  La lumina...  -  Poză de buletin  -  Între două lumi  -  Drumul care nu se vede  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Comando Fox  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Nu este prima dată  -  Flida Flado  -  Gol  -  Lumea de sus  -  Primăvara nucleară  -  Jocul Zeilor (II)  -  Octopolul  -  Întunericul vieţii  -  Diamantul  -  Mămica şi El Diablo  -  Meduza (IV)  -  Omu' nostru de "sus"  -  Mamă de duminică  -  Antarctic City  -  Sedrina  -  Sentofagia  -  Cu preţul morţii  -  Povestea gândacilor  -  ªahul de duminică  -  Interviul  -  Melcul  -  Ambuscadă pe Uslar


Novicele

Dan Marius



Publicat Marţi, 26 Octombrie 2004, ora 10:05

      1

     

      Naveta se deplasa lin pe deasupra platformei de aterizare pentru a se lipi de suprafata neteda a statiei orbitale din jurul Terrei cu o usurinta neobisnuita, ceea ce îi aduse aminte lui Radu de ultima sa calatorie cu o asemenea naveta de transport. O amintire foarte recenta si chiar mai neplacuta: aterizase pe statie în urma cu numai câteva ore în urma iar zguduiturile neasteptate la coliziunea cu atmosfera planetei i-au aruncat pe cei din interior în toate partile. Doar centurile de siguranta i-au mai retinut pe locurile lor, dar asta nu a împiedicat în vreun fel ca stomacurile lor sa se revolte în mod repetat aruncându-si continutul spre exterior la fiecare ricoseu sau trecere zbuciumata prin partea superioara a paturii de gaze.

     

      Înca afectat de amintirile pe care se dovedi incapabil sa le alunge cu una cu doua, tânarul îsi smulse cu greutate privirea de la geamul gros din plastic transparent ce tinea loc de perete si si-o întoarse spre interior. Si spre multimea de oameni ce asteptau, ca si el de altfel, interviul. Erau câteva sute. Toti terminasera câte o facultate într-un domeniu sau altul de activitate iar acum avea sa le fie stabilit cursul vietii prin trimiterea fiecaruia dintre ei în acele locuri în care era cel mai mult nevoie de oameni noi.

     

      - Vor face cariera, gândi Radu privind un grup de tineri de ambele sexe ceva mai retrasi decât restul - terminasera cu totii dreptul, lucru care era vizibil de la 100 de unitati stelare. Toti si fiecare dintre ei. Iar ei, doctorii, îsi spuse când privirea în cazu pe un alt grup de tineri, de data aceasta cu totii înalti, supli si blonzi, vor fi adulati de oamenii de pe planete întregi atunci când succesele lor în cercetare si dezvoltare a nanoroboticii sau a geneticii vor crea noi rase de oameni, subumani sau de hibrizi... Totul în folosul întregii comunitati stelare.

     

      Toate grupurile de facultati importante îsi aveau reprezentantii ultimei promotii aici, la centru de slujbe oferite de Federatia Planetelor Unite sau de intermediarii lor, usor de reperat si de recunoscut. Între ei, solitari, cei a caror familii nu au avut suficienti bani pentru a-i trimite la facultatile sau profilele recunoscute de întreaga comunitate de oameni raspândita printre stele, îsi pierdeau timpul fie plimbându-se fara tinta printre grupuri, fie cautând sa cunoasca cât mai multa lume. De preferabil cei din aceeasi categorie - cei buni îi ignorau sau chiar glumeau pe seama lor, restul erau de obicei prea solitari pentru a închega o discutie oarecare. Orice fel de discutie.

     

      Radu însa se multumise sa stea deoparte, rezemat de peretele transparent ce despartea încaperea de vidul rece al spatiului interstelar, si sa studieze reactiile celorlalti. Asteptând sa se întâmple ceva, orice.

     

      O miscare energica se produse într-un colt, în cele din urma. Cineva dorea sa intre în încapere dar se lovise de primul rând de oameni creând îmbulzeala. Îmbulzeala chiar a ajuns sa se mareasca atunci când cei deja înauntru si-au dat seama de identitatea intrusului: era mesagerul IA-ului statiei, cel ce avea sa îi anunte cum si mai ales unde aveau sa reuseasca mai departe în viata. Foarte uman, nu parea sa aiba de-a face cu vreo Inteligenta Artificiala mai mult decât cea mai mare parte a candidatilor pentru un viitor mai mult sau mai putin stralucit. Adica cu nimic dincolo de nivelul simplului utilizator.

     

      - O fi vreun model nou de cyborg, gândi Radu, din aceia carora nu se vad componentele mecanice la exterior.

     

      Dar se dovedi ca nu avea importanta natura mesagerului caci acesta reusi sa se impuna si sa impuna ordinea printre cei din jur, în scurt timp începu sa îi cheme unul câte unul si sa le înmâneze câte o foaie din plastic inteligent din teancul pe care-l avea în geanta, fiecare foaie continând destinatia si noua pozitie sociala. Strigatele de bucurie, îmbratisari între prieteni mai noi sau mai vechi, între prieteni de ocazie sau chiar între straini - evident însa, ele veneau numai din partea celor care îsi stiau viitorul asigurat înainte de a ajunge aici. Restul se întristara în tacere, multumindu-se cu ramasitele mediei.

     

      Lui Radu îi veni rândul pe la jumatatea listei de asteptare, în cele din urma reusi sa se strecoare printre corpurile masive ale unui grup de fizicieni pentru a ajunge în fata celui ce împartea informatiile, se redresa în ultimul moment dupa ce cineva îi puse piedica.

     

      - Tehnician în Industria Alimentara, citi el de pe foaia de plastic în timp ce se îndrepta spre iesire, ca toti ce ce-si primisera mesajul. Sistemul Urdea. Trebuie sa ma prezint acolo în doua zile.

     

      Nu mai auzise niciodata de acel sistem, si probabil nimeni din jurul lui. Probabil era unul dintre sistemele solare obscure pe undeva pe la marginea sferei de influenta a speciei umane care erau exploatate doar pentru resursele lor. Una sau doua lumi agricole si câteva mine de minereuri - viitoarele gropi de gunoi ale galaxiei.

     

      Sala se golea în urma lui, treptat, dar era ceva ce nu mai apartinea de el. Nu-l mai interesa. Suferise un esec, dar era un esec la care se asteptase dintotdeauna - desi o persoana mica si îndesata, era însa mult prea ambitios pentru familia de nivel mediu, standardul fiziologic si social, din care provenea.

     

      Nu privi înapoi atunci când un nou val de chiote se auzi dinspre sala pe care tocmai o parasise - pesemne ca erau fizicienii - dar îsi promise lui însisi ca, oricât de amar ar fi traiul în groapa de gunoi în care era trimis, va reusi sa razbata în viata prin propriile sale puteri si ca, într-o zi, va reusi sa le dovedeasca tuturor ca este mult superior tuturor celor din sala de asteptate. Superior însasi Sistemului Social al oamenilor.

     

     



     

      2

     

      Radu lua zguduiturile navetei ca pe un afront personal, chiar daca le fusesera explicat de nenumarate ori de catre IA-ul acesteia ca oricât de dezvoltata era tehnologia curenta tot nu se puteau pune cu o furtuna de magnitudinea 4 de pe a treia planeta a sistemului Urdea.

     

      - Magnitudine 4? murmura el printre dintii bine înclestati. Da' pe ce scala, Richter cumva?

     

      Tânara din dreptul lui dar dincolo de culoarul de acces ce strabatea naveta dintr-o parte în alta îl privi un pic cam palida din cauza puterii pe care o dovedea furtuna, expresia pe care Radu o însoti cuvintelor reusi sa îi smulga un zâmbet. El observa asta si surâse scurt apoi îsi întoarse privirea într-un alt punct, undeva în fata în sus, spre tavan. A încercat sa si-o pastreze acolo, cât mai departe de femeia frumoasa de pe rândul alaturat de scaune a navetei de transport.

     

      - Nu-ti place sa calatoresti cu navetele, nu-i asa? îl aborda ea, totusi, la coborâre.

     

      - Nu, murmura el. Chiar deloc, mai ales cu o vreme ca asta.

     

      - Ce sa-i faci? Dupa câteva zeci de ani de sapaturi intensive si milioane de kilotone de materiale împrastiate prin atmosfera nu te poti astepta ca furtunile de aici sa fie simple pale de vânt un pic mai puternice.

     

      - Chiar atât de rau este?

     

      - Rau? Pai planeta este ca un svaiter, strabatuta de tuneluri cam prin toate partile. Daca ne-am fi prabusit la sosire probabil ca am fi strabatut câtiva kilometri buni sub suprafata planetei pâna sa ajungem pe teren solid.

     

      Înalta, subtirica si blonda, tânara iesea în evidenta în mijlocul grupului care tocmai coborâse la suprafata planetei cu ultima cursa. Nu erau multi, vreo 30, iar acum erau adunati în apropierea navetei asteptându-si bagajele.

     

      - Cu ce ocazie pe aceasta gaura a iadului uman? întreba ea în continuare, fara sa observe sau sa ia în considerare starea de spirit a interlocutorului ei.

     

      Radu nu era deloc doritor în a porni o conversatie în acele momente, amintirea neplacuta a calatoriei reprezentând un motiv important. Originea evidenta a tinerei, cea a categoriei sociale înstarite - acea categorie pe care o dispretuia dar la care dorea chiar de aceea sa aiba acces prin propriile puteri - era un altul. Probabil este doar o alta rasfatata cu viitorul asigurat, gândi el. Ca toti ceilalti.

     

      - Am fost repartizat aici, mormai el cu toate acestea nevrând sa fie nepoliticos.

     

      - Ce domeniu de activitate?

     

      - Industria alimentara, mormai el chiar mai încurcat ca înainte - îi parea evident ca tânara avea darul sa îl puna în încurcatura.

     

      Oricum o facuse de la bun început, din naveta. Iar daca nu o facea intentionat cu atât mai rau.

     

      - Pe planeta asta? se mira ea. Trebuie sa fii un bucatar foarte bun pentru a-i multumi pe salbaticii astia!

     

      Radu considera ca ultima remarca trecuse cu mult peste ce putea el sa înghita în acele momente:

     

      - Asculta, domnisoara, se întoarse el nervos spre ea foarte pregatit sa o puna la punct, nu sunt bucatar, sunt tehnician în Industria Alimentara si nu am fost trimis pe aceasta planeta, ci în acest sistem solar.

     

      - Nu am vrut sa te insult, raspunse ea cu calm, meseria de bucatar nu mi se pare deloc rea. Am prieteni bucatari cu care ma înteleg chiar foarte bine.

     

      Zâmbi, acel gen de zâmbet care îi lumina fata si-l înmuie complet pe tânar - starea de proasta dispozitie disparând ca ceata dusa de vânt.

     

      - Sunt Radu, se prezenta el.

     

      - Chrystina, dar prietenii îmi spun Chryss.

     

      - Cu ce ocazie aici? îi întoarse el una dintre întrebari.

     

      - Tot transfer dupa terminarea facultatii, îi arata ea ca stia exact pozitia pe care se gasea. Dar sunt aici de ceva mai mult timp ca tine, de un an si ceva. Am fost acasa câteva zile - si de-abia acum m-am întors la lucru.

     

      - Ce domeniu de activitate?

     

      - Geologie si planetologie.

     

      - Si ce face o tânara frumoasa ca tine într-un loc ca acesta? întreba el pe buna dreptate uimit.

     

      - Sunt una dintre persoanele trimise ca sa închida exploatarea miniera de pe aceasta planeta. Va mai dura un pic, se scuza ea de parca ar fi fost singura responsabila de functionarea în continuare a exploatarii, de obicei dureaza cam 5-10 ani pâna sunt retrase toate resursele mobile si umane implicate.

     

      - Ce legatura are asta cu specializarea ta? se arata el nedumerit, de data aceasta.

     

      Cu bagajele în brate acum, în zona rezervata asteptarii celor în tranzit, cei doi stateau fata în fata ezitând parca sa se desparta.

     

      - Pai trebuie sa se asigure cineva ca resursele planetei au fost complet epuizate, nu?

     

      - Aha, se prefacu el ca întelege.

     

      - Dar este ceva despre care as avea multe lucruri de spus. Pe ce planeta esti repartizat?

     

      - Sediul sucursalei este pe statia orbitala din jurul acestei planete dar seful ei este aici jos, deci presupun ca voi ramâne pe planeta pâna voi fi repartizat pe una din Lumile Agricole din sistem. Nu am idee cât timp va dura.

     

      - Atunci înseamna ca vom mai avea prilejul sa ne mai întâlnim.

     

      - Foarte probabil, spuse el ezitând pentru o secunda, cazut pe gânduri.

     

      - Când si unde? îl întreba ea atunci.

     

     


     

      3

     

      - Tu trebuie sa fii Radu Cîmpeanu, îl întâmpina un tip înalt si solid, tipul salahorului. Sunt Ed Ionescu, se prezenta el. Bine ai venit în aceasta gaura de iad umana.

     

      Daca nu ar fi avut par blond si ochii complet albastri turcoaz si pupilele de un verde fosforescent Radu l-ar fi confundat oricând cu un muncitor oarecare de pe exploatarea miniera planetara pe care se aflau. Nu un subuman caci aceea erau cu totii cenusii cu plete brunete si structura craniului diferita de cea considerata normala, dar manipularea genetica era evidenta de fiecare data când îl privea cineva în ochi - ceea ce se întâmpla destul de des pe o lume atât de întunecata ca aia.

     

      - E a doua oara când aud exprimarea asta, remarca el.

     

      - Si o vei mai auzi de multe ori, caci chiar asa si este: genul asta de planete este locul de întâlnire a tuturor ratatilor din galaxie. Si a câtorva oameni cu adevarat valorosi, adauga el remarcând tresarirea nervoasa a tânarului, prea putini în comparatie cu numarul total al persoanelor înregistrate la ultimul recensamânt.

     

      Încaperea tremura din toate încheieturile atunci când un vehicul terestru de transport trecu prin apropierea lor aproape lovind micuta naveta personala în care se aflau. Imense, adevarate rezervoare ambulante de hidrogen lichid si materie prima ce rezulta pe parcursul fiecarei curse, ele erau cu mult mai mari ca orice alt vehicul special construit pentru deplasarea pe suprafata si în interiorul unei planete. Înaintau folosindu-se de fuziune si ultrasunete si afectau cam totul pe o raza de câteva sute de metri în orice directie. Pe de alta parte directorul filialei parea sa fie acel gen de persoana practica care nu se desparte prea mult de biroul sau de lucru si de aceea si-l lua cu el la fiecare deplasare. Cu alte cuvinte lucra si traia în aceeasi naveta personala capabila de transport interplanetare sau chiar interstelar, dar era prea devreme pentru Radu sa se pronunte dupa o privire exterioara de numai câteva secunde. Oricum, parea rezistenta ceea ce însa nu îi alunga teama aproape fiziologica pe care zguduiturile i-o provocasera.

     

      - Nu sunt subuman, dar unul dintre bunicii mei este, spuse dintr-o data cel din fata lui.

     

      - N-am spus nimic, se scuza Radu repede si cam buimac dar mutându-si privirea de la ochii lui Ed chiar si rapid.

     

      - Stiu, dar ai gândit-o. Dupa atâtia ani de lucru cu cei de aici am învatat sa recunosc aceasta reactie la cei care ma vad pentru prima oara. Prefer sa tratez cu asta de la bun început si în conditiile mele decât sa o las nerezolvata.

     

      Câteva detalii începeau sa îi fie vizibile noului sosit, mostenire genetica din partea bunicului la care tocmai se facuse referire. Dar era ceva ce ar fi scapat unei priviri neatente a unui ochi neobisnuit cu lumina slaba si un aer deseori plin de praf si gaze chiar si în tunelul aflat chiar sub suprafata planetei în mijlocul caruia se gaseau.

     

      - Nici nu stiam ca este posibila o încrucisare între rase, spuse el.

     

      - Sunt o multime de lucruri pe care nu le stii, tinere. Dar aici este cel mai bun loc ca sa le înveti.

     

      O noua succesiune de tremuraturi se facu simtita cu o asemenea putere încât îi aminti lui Radu de calatoria ce-l adusese aici si îi întoarse stomacul pe dos. Un nou transportor pesemne, ceva mai aproape decât cel anterior. Stia prea bine ca nu avea cum sa îl vada, nu în functiune cel putin - ar fi fost mort, sfârtecat de ultrasunete. Asta era si scopul lor, de a face loc prin straturile diferite de materie sau pe deasupra lor, în functie de caz. Multumi Universului ca programul strict al transporturilor publice si graba nu îi permisesera sa manânce nimic în ultimele ore, altfel ar fi vomat.

     

      - Am înteles ca nu îti plac transporturile spatiale, auzi vocea celui de lânga el.

     

      - Nu transporturile spatiale, îl corecta el, ci zguduiturile la care am parte la fiecare desprindere si aterizare pe planeta a navetelor de legatura. Se pare ca aceeasi senzatie o am la trecerea transportoarelor, observa el.

     

      - O sa îti treaca. Uite, ia asta - este o pastila tocmai pentru asa ceva.

     

      Tânarul îsi atasa dispozitivul pe partea stinga a gâtului, chiar lânga artera, si dupa numai câteva zeci de secunde senzatia de rau începu sa se disperseze pe masura ce substanta se elibera treptat în sânge.

     

      - Uite care-i chestia, îi spuse Ed asezându-se comod în fotoliu si facându-i în final semn sa se aseze în fata lui, ti-am studiat dosarul. Ai avut rezultate foarte bune, iar cei din jurul tau spun ca esti de încredere dar cam ambitios.

     

      Luat prin surprindere Radu tacu mâlc. Cel mai mult l-a surprins însa modul direct si la obiect în care l-a abordat celalalt, modul celui care nu are timp de pierdut pentru formalitati.

     

      - Trebuie sa îti marturisesc ca te înteleg pe deplin, altfel nu as fi cerut sa vii aici. Si eu provin dintr-o familie de conditie sociala medie, si am ajuns aici prin propriile mele puteri. Tocmai de aceea te voi urmari de acum înainte în fiecare actiune pe care o faci, pe toata perioada noviciatului- caci sa nu îti faci iluzii: ai terminat sef de promotie dar asta nu înseamna nimic aici. Este cu totul altceva, o lume complet noua pe care va trebui sa o înveti de la bun început.

     

      - Am înteles asta, spuse Radu folosindu-se de pauza lui Ed, nici nu ma asteptam la altceva. Care este perioada noviciatului?

     

      - Pâna îti voi spune eu ca s-a terminat. Semneaza asta, adauga Ed întinzându-i o hârtie de plastic inteligent. E doar o clauza de confidentialitate suplimentara fata de cea pe care ai semnat-o atunci când ai acceptat postul.

     

      Radu citi cu atentie textul apoi atinse hârtia de plastic inteligent în locul semnaturii pentru a o înregistra în baza de date cu informatiile personale.

     

      - Ar mai fi un lucru de lamurit: cum îti imaginezi tu o Lume Agricola?

     

      - Nu vad care este legatura.

     

      Ed nu spuse nimic cu voce tare, dar expresia sa îi striga în fata: Astept raspunsul tau.

     

      - Simplu: o planeta plina cu culturi de plante de diferite tipuri si laboratoare uriase în care se multiplica toate substantele suplimentare de care noi, oamenii, avem nevoie, spuse aratând cu degetul spre plasticul inteligent din mâna lui Ed.

     

      - Nu ai mai fost niciodata pe o Lume Agricola, constata senin acesta. În mare ai perfecta dreptate: asa este tipul standard de planeta pe care o folosim pentru exploatarea resurselor biologice de care avem nevoie. Adica întreg spectrul substantelor nutritive, organice si complementare. Asa v-a învatat la scoala, dar este ceva pe cale sa se schimbe.

     

      - Cum asa? se arata tânarul curios.

     

      - Evolutie tehnologica. Un nou gen de Lume Agricola este pe cale sa apara.

     

      Din aceasta perspectiva prezenta lui Radu aici nu i se mai parea chiar asa de nepotrivita. Iar a doua clauza de confidentialitate îi indica cât se poate de clar ca avea sa fie împins chiar în mijlocul acestor cercetari - pregatirea sa de chimie si genetica a organismelor vii nu-i permitea alta concluzie.

     

      - Si eu ce voi face mai departe? întreba.

     

      - Daca esti suficient de bun, într-o zi îmi vei lua locul la conducerea acestei filiale a Exploatarii Resurselor Organice. Dar daca esti asa cum cred eu ca esti, poate vei ajunge chiar mai sus.

     

      A fost momentul în care Ed a fost întrerupt de tiuiturile consolei de comanda a navetei care înregistra niste apeluri din exterior. S-au oprit însa repede, înainte de a ajunge la consola pentru a raspunde. Atitudinea lui însa se schimba radical, de parca semnalele respective ar fi constituit un semnal prestabilit.

     

      - Ceea ce trebuie însa sa stii în momentul de fata este ca am parasit planeta a treia la putin timp dupa ce ai ajuns aici, spuse el aratând cu un gest larg spatiul din jur.

     

      Deosebit de surprins, Radu tresari puternic însa nu reusi sa actioneze mai departe sub influenta acestei surprize pentru ca o alta îi lua repede locul: ca la comanda peretii din jurul lor devenira transparenti lasând sa se vada spatiul interplanetar din jurul lor. De undeva din stânga sa sclipirea palida a stelei sistemului eclipsa toate stelele. În fata lor, chiar în dreptul privirii sale, o planeta care nu semana deloc cu cea pe care si-o amintea vag tânarul de la aterizarea neplacuta de mai devreme, sau macar cu ceea ce ar trebui fie: discul aproape complet întunecat de praful si mizeriile unei exploatari miniere de durata.

     

      - Nu este planeta pe orbita careia ar trebui sa fim, remarca el în cele din urma.

     

      - Daca te referi la cea de-a treia planeta atunci ai dreptate: este a doua planeta a sistemului, Lumea Agricola la care ai fost repartizat. În ultimele minute am parcurs distanta dintre ele fara sa îti dai seama si am ajuns într-un spatiu restrictionat majoritatii navelor interplanetare. Cele câteva nave de razboi din sistemul solar sunt programate sa distruga orice intrus, iar semnalele de mai devreme era trecerea de bariera si intrarea în aceasta zona protejata.

     

      - Dar cum? De ce?... încerca Radu ramas fara cuvinte.

     

      - O fi aratând ca un hârb, dar este una dintre cele mai bune navete scoase pe piata, se mândri Ed.

     

      - Am o întrebare pentru tine: unde vrei sa cultivi toate plantele si substantele de care omenirea are nevoie? spuse tânarul studiind cu atentie suprafata predominant albastra care ocupa cea mai mare parte a razei sale vizuale. Nu vad decât o mare imensa, care probabil ocupa cea mai mare parte a suprafetei planetare, câteva scame de nori si câteva pete verzi, rosii si maro pe care nu le pot identifica. Pe insulele astea? Sunt prea mici - nu vor da suficienta mâncare nici pentru un oras mai maricel, daramite pentru un sistem solar.

     

      Dupa ce efectul surprizei initiale se estompase Radu îsi revenise iar revolta deplasarii pe ascuns la o distanta atât de mare tâsni la suprafata ca o reactie de împotrivire si încercare de a-l lua peste picior pe cel de lânga el. Acesta începu însa sa râda atât de zgomotos încât lui Radu îi veni sa creada ca mai era doar putin pâna când naveta avea sa se clatine sub influenta zguduiturilor corpului masiv al lui Ed. De aceea se si îndeparta de el sprijinindu-se de una dintre barele transversale ale peretelui.

     

      - Trebuie sa îti marturisesc ca este una dintre cele mai bune glume pe care le-am auzit vreodata, si culmea este ca fiecare dintre voi, novicii, reactionati la fel. Si, ca sa te informez oficial, la productia asta ne-am axat în principal pe diverse tipuri de plastic inteligent si produse secundare ale acestora, de aceea albastrul este predominant. Produsele organice sunt mult mai reduse, numai vreo doua-trei tipuri principale - chiar si de aici le poti vedea cu ochiul liber. Nu te sfatuiesc sa îti investesti banii în rezervele de clorofila de pe celelalte planete, pretul va scade drastic la terminarea culegerii acestei recolte.

     

      Lui Radu îi cazu literalmente falca sub influenta gravitatiei artificiale a navetei si o lasa acolo incapabil sa îsi comande propriului corp sa o aduca înapoi. Un firicel de saliva i se scurse pe barba si lasa sa cada pe podea câtiva stropi din acelasi motiv: surpriza totala. Agricultura, sau productia de substante organice cum i se mai spunea mai nou, evoluase foarte mult în ultimii 200 si ceva de ani, de la primii pasi ai colonizarii umane, dar chiar si acum ramasese la stadiul de ferme imense complet specializate care acopereau fiecare particica disponibila din uscatul Lumilor Agricole înaintând chiar si câtiva kilometri în interiorul marilor si oceanelor planetare atât cât le permiteau platformele continentale. Planeta aceasta era primul loc în care -fermele- avansasera pâna la limita exterioara a atmosferei, si probabil chiar mai mult spre interior, si reprezenta de departe o adevarata comoara: o singura asemenea Lume Agricola putea sa hraneasca si sa furnizeze toate substantele organice pentru câteva sisteme solare suprapopulate.

     

      Când, în cele din urma, reusi sa realizeze enormitatea proiectului, si se întoarse spre cel care îi devenise sef acesta disparuse. Îl regasi într-o cabina alaturata, vorbind cu cineva de pe o nava aflata pe cealalta parte a planetei si urmarind în acelasi timp proiectia pe un monitor tridimensional ale miscarilor parca haotice a mai multor nave ce semanau destul de vag ca forma cu transportoarele ce-l asurzisera ceva mai devreme pe cealalta planeta. În trebui doar câteva zeci de secunde sa realizeze ca, desi imaginea pe care o vazuse de pe orbita era deosebit de linistita, interiorul atmosferei planetare era la fel de activ ca si cel al planetei vecine: recoltarea începuse deja.

     

      A fost momentul în care o nava-transportor interplanetar tâsni din interiorul marii albastre lasând în urma o dâra de aceeasi culoare decupata pe fundalul negru cu puncte albe, de stele. Amândoi ocupantii navetei o urmarira trecând maiestuoasa pe lânga ei pentru a se pierde în afara razei lor vizuale, caci desi îi desparteau doar câteva zeci de mii de kilometri era atât de imensa încât oricine ar fi crezut cu usurinta ca au evitat coliziunea la limita.

     

      Radu se bâlbâi câteva momente sub avalansa de întrebari, dar se opri la gestul ferm al lui Ed:

     

      - Stai linistit. Ai trei ani standard si aproape 4 recolte pentru a învata cum functioneaza în detaliu fiecare amanunt al fiecarui proces implicat.

     

      - De ce atâta timp? tresari intrigat tânarul. E prea putin, a fost cea de-a doua sa reactie.

     

      - Nu, e suficient. Pentru ca peste trei ani va fi însamântata o noua Lume Agricola de acest gen si vreau sa te ocupi tu de acest proces si apoi mai departe de ea.

     

      Radu casca ochii mari, mut.

     

      - Eu?!?!

     

      - Da, tu, aproba Ed. Spune-mi, cum crezi ca s-a format aceasta lume pe care o vezi? întreba el complice.

     

      - N-am idee, se dadu batut novicele dupa un timp.

     

      - Da-mi voie sa îti ofer un detaliu semnificativ: odinioara a fost o exploatare miniera.

     

      Cu alte cuvinte, exploatarea miniera care era pe cale sa se închida pe a treia planeta a sistemului avea sa fie cea transformata într-o noua Lume Agricola. Adica va avea prilejul sa o întâlneasca pe Chryss chiar mai mult decât ar fi anticipat la început - în acel moment Radu înghiti în sec, cu un nod de neliniste bine prins de beregata. Chiar si absenta, femeia reusea sa îl puna în încurcatura.

     

      - Cineva a observat ca în general planetele miniere care erau abandonate se transformau în gropile de gunoi ale sistemelor solare din jur, îi spunea Ed în continuare. Si cum stia ca plantele cresc cel mai bine în balegar - asa ca s-a gândit la asta, arata el cu degetul în jos, spre planeta din apropiere.

     

      - Presupun ca e singura.

     

      - Deocamdata. Suntem aici ca sa schimbam asta.

     

     

     


     

      4

     

      Câteva ore mai târziu, într-o cabina-garsoniera ce-i fusese pusa la dispozitie pe statia spatiala din apropierea planetei a treia, Radu privea gânditor discul murdar al exploatarii miniere. Proaspat iesit de sub dus, se simtea opusul privelistii ce i se oferea privirii prin peretele gros dar transparent al statiei. Îsi aminti de ultima oara când privise prin acest mod un disc planetar si activitatile unei statii spatiale, cu numai doua zile în urma. Acceptase o cariera aici desi stia ca era o fundatura, dar se dovedise a fi complet altceva. O mai cunoscuse si pe Chryss, dar natura sa practica îl împiedica sa viseze vreun viitor fericit alaturi de ea - faceau totusi parte din doua lumi diferite.

     

      - Poate ca, totusi, am o speranta, decise el în cele din urma.

© Copyright Dan Marius
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online