evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Babylon Five: Mercenarii  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Elegie pentru Jeromed  -  Luminile oraşului XIX  -  Marea Neagră. Iulie  -  Pastel  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Viziune  -  Valea blestemată  -  Lacul negru  -  Corabia nebunilor  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  Mesajul  -  Archeopterix  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Schimbare de management  -  Je t'aime mélancolie  -  Liniştea  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Ancheta  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Visând cu ochiul deschis  -  Înălţarea  -  Ambiguitate clinică  -  Între ziduri  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Satiră robotică  -  Renaşterea...  -  Luminile oraşului XVIII  -  Supravieţuitorul  -  The Alien Revolution  -  Somnul  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Andru  -  Pierduţi în ceaţă  -  Poporul perfect  -  Program de criză  -  Plasa pe jăratic  -  Capsula  -  Luminile oraşului XXVII  -  Pierderea  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Praf minune (III)  -  Noapte bună, Andrei  -  Luminile oraşului VI  -  Coconul  -  Cursa  -  A şaptea faţă a tăcerii


Atingeri sensibile

Atingeri sensibile
  Adrian Lica
varianta print

Adrian Lica



Publicat Miercuri, 27 Octombrie 2004, ora 10:05

      O camera mare, mult luminata de razele soarelui, cu peretii orange si cîteva cutii de carton asezate în mijlocul ei. În mijlocul ei, de o ora, Seti statea în picioare, cu un tablou în mîna, gîndindu-se unde ar arata mai bine agatat. Se razgîndi si-l puse la loc, pe biblioteca.

     

      Ridica o cutie pe birou si începu sa scoata fiecare obiect cu grija .

     

      - Am atîtea lucruri sa fac, cu ce sa încep mai întîi ? Poate cu....

     

      - Cu mine, începe cu mine, te rog.

     

      - Aaa.. Isabelle. Intra! Îti place noul meu birou ?

     

      - Am un pachet ce trebuie sa ajunga la...

     

      - Am sa chem curierul...

     

      Isabelle se oprise în fata biroului, cu o cutie nu prea mare pregatita sa i-o înmîneze.

     

      - Seti! Vreau ca tu sa duci pachetul...

     

      - Isabelle, frumusete, am primit un birou nou, mai mare, mai frumos, am fost avansat, toate acestea îti spun ceva ?

     

      - Da, dar...

     

      - Nu sînt curier, ce e asta ? O gluma ? si se aseza pe noul lui scaun, ultraconfortabil.

     

      - Seti! Draga, tu nu ma întelegi. E un obiect important pentru mine, de aceea am venit .

     

      Isabelle se întinse peste birou si îi desfacu primii nasturi la camasa, pachetul lasîndu-i-l printre lucrurile ce urmau a fi asezate pe birou.

     

      - Asa-i mai bine, sopti privindu-l lung.

     

      - Ce este asa important în cutia asta?

     

      - Sa zicem ca nu e nevoie sa stii, fa-mi aceasta favoare.

     

      Seti lua pachetul pe care era scris ceva, se ridica, zîmbi fortat si se îndrepta spre usa. Isabelle se ridica de pe birou si se întinse pe canapeaua portocalie, din piele.

     

      - Vreau sa stiu! se întoarse de la usa catre canapea...

     

      - De ce l-ai parasit ? Ce nu-ti placea la el ?

     

      - Vrei sa fii diferit de el ?

     

      - Dar sînt diferit; eu stiu sa iubesc o femeie si nu ma refer numai la a face dragoste. Stiu cum gîndesc barbatii, sînt barbat, dar asta nu înseamna ca sînt ca ceilalti.

     

      Seti renunta a mai sta în picioare, arunca pachetul pe birou si se aseza, încet, pe canapea, ridicandu-i picioarele usor si asezandu-i-le în poale.

     

      - Eu respect femeia, eu vad femeia altfel si, crede-ma, nu vei avea de suferit din modul în care privesc eu femeia.

     

      - Si cum ma privesti? întreba Isabelle strîngandu-si picioarele.

     

      El se întinse alaturi de ea si, încet, începu sa o sarute pe obraz, apoi pe buze. Ea se lasa purtata de sentimente si îi raspunse cu acelasi sarut cald .

     

      În acel moment, cei doi se trezira pe o cîmpie verde...

     

      Seti se opri sa o mai sarute, se ridica în picioare si îi întinse mîna pentru a o ajuta sa se ridice.

     

      - Unde sîntem? Ce s-a întamplat ? Eram în birou, întinsi pe canapea...

     

      - Nu te speria, te rog, stai linistita si priveste spre ocean.

     

      La numai 100 de metri de ei, terenul plin de iarba si de flori, una mai frumoasa ca cealalta, se termina abrupt în niste stînci plesnite de uriasele valuri ale oceanului verde aprins. De parca în loc de vegetatia marina erau smaralde, a caror culoare se imprastia în toata apa, dîndu-i o nuanta superba .

     

      Ea nu mai spunea nimic, înainta uluita de frumusetea aceea ce nu semana cu nimic din ce vazuse pîna atunci. În larg, în jurul stîncilor imense, planau cîteva pasari.

     

      Ajunse aproape de marginea prapastiei. Seti. fiind în spatele ei, îi cuprinse abdomenul cu amîndoua mîinile:

     

      - Ai grija! Poti aluneca. Coborîm pe plaja daca vrei, o sa-ti placa .

     

      - Cum ai facut sa ajungem în locul asta? Ce este aici? Visez!?

     

      - Nu, nu este un vis. Ceea ce vezi, în locul unde sîntem acum, putem veni de cîte ori doresti. Si nu e singurul loc, sînt multe.

     

      Au privit minute bune oceanul, valurile ce se pierdeau în nisip, cerul senin în care soarele parca se scalda stralucind din ce în ce mai puternic, dupa care au coborît pe plaja.

     

      Rîdeau. Erau fericiti. S-au dezbracat de haine si au facut baie în oceanul verde si cald.

     

      Seti o privea, înotînd lin în jurul ei. Îi privea sînii rotunzi, talia subtirica, coapsele nu exagerate, parul rosu aprins, lung, care stralucea în apa ce îl cuprinse. Era minunata. Zîmbetul ei stîrnea lacrimi de bucurie în ochii lui Seti. Era tot ce îsi dorea el.

     

      Se auzea cum rîdeau si tipau, si doar valurile ce se spargeau în stîncile colturoase le acompania bucuria.

     

      S-au trezit amîndoi, în birou, pe canapea. Ea se uita de jur înprejur venindu-i greu sa creada. Nici urma de haine. Îsi verifica sutienul cu mîna, sa vada daca mai este ud. Urma o miscare rapida a mîinii dusa în parul ce înca nu se uscase. Pe pielea lor se cunostea nisipul fin, dupa cum dormisera amîndoi pe plaja, nisip ce acum se lipise de pielea portocalie a canapelii.

     

      Seti o privea insistent.

     

      Cu o miscare sensibila, vîrfurile degetelor lui îi atinsera buzele, apoi obrazul si parul.

     

      Isabelle îl privea asemeni în ochii ce stiau sa vada o femeie. Au început sa se sarute cu pasiune, sarut ce avea sa îi poarte, din nou, în lumea aceea miraculoasa.

     

© Copyright Adrian Lica
Sursa :   Imaginar.TK
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online