evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Fluturi  -  Coana mare se mărită  -  Canicula  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Ion cel fericit  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  X Factor  -  Jocul libertăţii  -  Războiul lumilor  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  ªi atunci...  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Visătorul  -  Tarsius  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Turnul de calcar  -  Fragmentalism  -  Fata din vis  -  Meduza (VIII)  -  Novo Homo Sapiens  -  Povestire  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Macii  -  Necunoscutul intrigant  -  Tânăr si încă nescris  -  Pescarul la apus  -  Interferenţe  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Călătoria  -  Kamikaze  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Penato e căutat de prieteni  -  Timpuri Noi  -  Experimentul  -  Piatra  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Omu' nostru de "sus"  -  Gri şi roşu auriu  -  Luminile oraşului X  -  Pulbere de stele  -  Peştera II  -  Meduza (V)  -  Satiră robotică  -  Dincolo de evoluţie  -  Jocul Zeilor (I)  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Războiul  -  Oglinda îngerilor  -  Creatorul


Reactorul

Dan Marius



Publicat Miercuri, 27 Octombrie 2004, ora 10:05

      - Ai capiat asa, dintr-o data?! Nu poti face asta, o sa mori!

     

      - Nu, nu voi muri, protesta Ionel cu o siguranta absoluta. Si sunt perfect normal.

     

      - Tot nu înteleg ce te face sa fii sigur de asta, continua cel mai bun prieten al sau, Greg. Nu are sens sa fi singurul care crede în ceva ce contrazice tot ceea ce stim noi.

     

      - Si ce anume stim? întreba ironic Ionel. Am sa îti spun tot eu: nimic. Toate sondele pe care le-am introdus acolo au disparut fara urme. De doua ori aproape l-am distrus complet, si abia am reusit sa îl salvam în ultimul moment.

     

      - Adica ceea ce îti spun eu dar nu vrei sa întelegi: daca intri în reactor vei disparea si noi nu vom putea sa te recuperam. Ma refer la noi, cei din exterior. Vei fi mort pentru noi, disparut pentru totdeauna.

     

      Cei doi stateau rezemati de un zid în lumina portocalie a înserarii, dialogând aprins. Stiau amândoi ca principiul constructiei reactoarelor a fost descoperit din întâmplare cu mult timp în urma, fiecare dintre ele era capabil sa furnizeze energie cât pentru un sfert din civilizatia lor, dar chiar si asa nimeni nu stia ce se întâmpla în interiorul lor - ce anume le facea sa mearga.

     

      - Nu functioneaza dupa principiile dupa care functioneaza toate astea, repeta Greg aratând cu un gest larg în jurul lor, si tocmai asta le da energia atât de mare. Interactiunea dintre dimensiunile noastre si dimensiunile reactoarelor. Nu vei supravietui, vei fi transformat complet în energie, indiferent daca vei intra complet sau numai partial.

     

      Ionel se multumi sa zâmbeasca larg:

     

      - Te-ai gândit cumva ca am reusit sa gasesc o metoda pentru a trece de toate aceste piedici?

     

      Surprins Greg tacu.

     

      - Vreau sa explorez, sa aflu ce anume se petrece în interiorul acestor sfere imense de energie, continua Ionel folosindu-se de tacerea celuilalt pentru a putea într-un sfârsit sa vorbeasca, dar mai ales vreau sa ma întorc aici pentru a va povesti si voua. Si sunt sigur ca voi reusi. Am nevoie numai de accesul la un reactor si permisiunea voastra, a tuturor celorlalti sa fac acest experiment.

     

      - Nu cred ca o vei obtine vreodata, clatina din cap un Greg foarte sceptic.

     

      - Am nevoie de un singur lucru din partea ta: sa ma ajuti sa convoc adunarea tuturor. Mai departe ma voi descurca si singur.

     

      - Am sa o fac, accepta dintr-o data Greg. O fac pentru ca eu consider ca este singura metoda de a te face sa întelegi ca nu ai sanse de reusita.

     

      - Vor accepta sa îmi acorde acces la reactor, zâmbi Ionel. Si stii de ce? Pentru ca este singurul mister care ne-a mai ramas de rezolvat în aceasta lume, iar eu le ofer sansa de a afla raspunsurile.

     

     

     



     

     

      O multime imensa de ochi îl priveau pe Ionel prin intermediul aparatelor de înregistrare si comunicatie, unii chiar pe viu. Cei alaturi de el, în apropierea reactorului. Cei care întretineau aparatele extragerii energiei spre exterior si verificau ca aparatele noi aduse de Ionel în încaperea subterana.

     

      - Ce anume vei face? întreba cineva mai curios.

     

      - Îmi voi proiecta constiinta înauntru, raspunse acesta indiferent - calm si sigur. Toate aceste aparate au fost aduse special pentru asta, le-am realizat eu de curând.

     

      Tensiunea s-a intensificat brusc atunci când totul a fost pregatit, iar Ionel s-a asezat în pozitia eliberata special între trei piloni de material solid. Piloni verticali dar cu vârfurile curbate tinzând spre acelasi punct de undeva de deasupra. El în interiorul unei sfere de energie. Adica asa cum le explicase de la bun început tuturor.

     

      Nu s-a întâmplat însa nimic special atunci când a fost închis comutatorul, doar o palida descarcare electrica s-a produs între cele doua zone nu foarte îndepartate - cei trei piloni si reactor. Ceva obisnuit într-o zona plina de electricitate. Însa Ionel se clatina iesind cu greutate dintre cei trei piloni, a fost întâmpinat cu rapiditate de cei din jur înainte de a se prabusi si ajutat sa se întinda pe jos. Privirea agitata care fugea de la fiecare dintre cei ce-l înconjurau la urmatorii fara sa se opreasca însa la vreunul dintre ei si vorbele incoerente pareau sa sugereze ca se afla în pragul delirului.

     

      - Ce s-a întâmplat? tipa Greg aplecat deasupra prietenului sau pentru a se face auzit. Ionel, ce s-a întâmplat cu tine?

     

      - Incredibil, murmura acesta fara sa dea vreun semn ca l-a auzit. Incredibil, repeta el cu privirea dintr-o data fixa pe fata prea-cunoscuta.

     

      Revenit la o stare mult mai apropiata de normal, Ionel se ridica sovaitor în picioare. Cu o privire înca tulbure, el îi privi cu atentie pe toti cei din jurul lui, de parca nimerise într-un mediu complet strain.

     

      - Nu o sa ma credeti niciodata pe unde am fost, spuse el.

     

      - Dar nu ai plecat nicaieri, dragule.

     

      - Cum sa nu. Am cutreierat vreme de milenii spatiul nemarginit, am vazut nasterea si moartea stelelor si planetelor, a lumilor noi- Giuvaerul spatiului.

     

      - Ce-i aia stea? Dar aia planeta? se mira cineva.

     

      - Ceva foarte frumos. Dar nici una la fel de superba ca Pamântul.

     

      - Ce anume?!

     

      - O planeta micuta locuita de multe specii de fiinte vii.

     

      - A înnebunit! concluziona cineva. Fiinte vii în interiorul reactorului, imposibil!

     

      - Am trait ca om printre oameni, e incredibil. Nenumarate vieti, fiecare atât de diferita fata de celelalte!

     

      Râdea, un râs viu. De nebun. Sau al unei persoane care a vazut ceva.

     

      - Incredibil, cum tot repeta el mereu.

     

      Asta însa nu-l împiedica însa ca, înca sub influenta unei bune dispozitii aproape debordante, sa smulga un corp dur dintr-un pilon dintre cei trei pe care-i crease si sa înceapa sa loveasca cu el în tot ce întâlnea. Chiar si câtiva semeni de-ai lui au fost gata sa o ia pe coaja dar s-au ferit la timp. Treptat loviturile sale au început sa fie mai selective pe masura ce din aparatele sale nu mai ramasese altceva decât bucati de material de nerecunoscut.

     

      - Stai, ma! Opreste-te!

     

      - De ce ai facut asta? sarira câtiva sa-l bata dupa ce a aruncat obiectul la întâmplare.

     

      - Tocmai ai reusit sa ne deschizi o poarta spre o noua lume! De ce a trebuit sa o distrugi?!

     

      Ionel le întoarse tuturor o privire îndurerata.

     

      - Sunt perfect capabil sa traiesc cu dispretul vostru, si chiar cu lipsa acestei noi porti spre necunoscut, spuse el pe acelasi ton, mai am amintirile pe care le voi pretui ca pe viata mea. Dar aceasta noua lume înseamna distrugerea acesteia în care traim acum.

     

      - Cum asa?!

     

      - Am fost acolo, când m-am întors am suferit de dor de mi-a venit sa mor. Înca sufar. Prefer sa stiu ca vom trai fara viata asta, si indica el spre reactor, decât sa va vad dependenti de ea. E ceva mult mai rau ca moartea.

     

© Copyright Dan Marius
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online