evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Genocidul  -  Meduza (III)  -  Soldatul  -  O Poveste (?) modernă  -  Pacientul  -  Eu şi Cu Mine  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Fata mării, Poliana  -  Dincolo de evoluţie  -  Sedrina  -  Sender: High_Orbit_God  -  Somnul  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  Uşa de la baie  -  Între două lumi  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Mesajul  -  Cioara  -  Puroi I  -  Transplant de suflete...  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Visul  -  Furnizorul de vise  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Nu deschideţi uşa  -  Luminile oraşului XXX  -  Acolo sus, vulbul  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Povestea unui ceas  -  Timpul schimbării  -  Anul 10000  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  Scrisoarea  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  ªarpele Midgardului  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Icoana  -  ªahul de duminică  -  Coconul  -  O noapte într-un ceas  -  Vânătoarea  -  Creatorul  -  Cărăușul  -  Legendele Căutării  -  Calul cruciatului  -  Robotul  -  Tata, ceasul şi căpşunile


Mamă de duminică

Mamă de duminică
  George Lazăr
varianta print

George Lazăr



Publicat Miercuri, 27 Octombrie 2004, ora 10:05

      Draga mama de duminica, azi e abia luni si mi-e tare dor de tine. Sa nu te superi, dar asta noapte nu am dormit - am stat pîna tîrziu si ti-am ascultat pasii, iar cînd ceasul a sunat ora douasprezece si usa s-a închis în urma ta, am plîns. Te-am visat pe tine si pe tata, jucîndu-va cu mine.

     

      Dar dimineata, tata de luni m-a mustruluit zdravan din cauza notelor pe care mi le-a pus robotul învatator. A vorbit toata ziua, m-a tras de urechi si a zis ca sînt lenes si ca niciodata n-o sa pot fi un om întreg. M-a amenintat ca, daca o sa se mai întîmple sa iau note mici, ma spune tatalui bun - sa nu ma mai duca duminica la joaca, cu ceilalti copii. Dar tu, mama, nu cred ca ai sa lasi sa se întîmple una ca asta!

     

      Mama de luni a fost rece si distanta. E ciudat, dar, de fiecare data cînd o vad, îmi pare o straina. Mi-a dat sa manînc la amiaza, iar pentru seara a lasat masa gata pusa. În rest, nu am mai vazut-o. Am auzit-o spunîndu-i tatii ca trebuie sa mearga în laborator si i-a cerut sa aiba el grija de mine. S-au certat din cauza asta si tata i-a zis ca ar trebui sa se simta mama macar o data pe saptamîna si ca sînt altii, care au mai multe zile copii în grija. Dar mama de luni tot a plecat.

     

      Mi-e tare dor de tine, mama.

     

      Mîine e marti, iar tata de marti e un om aspru. Îmi amintesc ca acum doua saptamîni, cînd a venit, a spus: "Eu sînt noul tau tata de marti". Si a început sa ma învete istoria, zicînd ca numai asa voi ajunge sa stiu de ce nu mai au oamenii copii, "pentru ca" - spune el - "înainte reveneau mai multi copii la doi parinti. Tot el ma învata cum e Pamîntul - ca un glob care se învîrte foarte repede. Spune ca afara e Soarele, care e ceva foarte mare, ca un bec ce lumineaza totul... Si ca în afara de Soare mai sînt si alte becuri, numite stele, care seamana cu cele aprinse în plasticul verde, de Craciun. Nu înteleg întotdeauna ce spune tata de marti; vorbeste despre munti si lacuri ce ar fi existat odata; pe cînd noi doi, stim prea bine mama, ca viata nu exista decît pe culoarele ce se întind de jur împrejur.

     

      Mama de marti îmi spune cum este alcatuit un om. A adus si planse colorate, sa-mi arate mai bine. Nu cred o iota din tot ce-mi zice si îmi închipui ca nici ea nu crede: doar vede prea bine ca nu e asa cum sînt desenele alea! Dar, mai tîrziu, trebuie sa repet tot ce mi-au explicat ei în fata robotilor, iar acestia îmi pun note.

     

      Uneori si mama si tata îmi povestesc despre oamenii care traiau în afara culoarelor, sub Soare; prea seamana cu povestile pe care mi le spui tu, mama, seara, ca sa adorm.

     

      Apoi vine ziua cea mai rea: miercuri. Tata de miercuri îmi cere sa lucrez cu cifre si sa tin minte o gramada de reguli. Aduce cu el cluburi, ca acelea pe care le am în camera de joaca si îmi explica o multime de lucruri. Uneori înteleg, alteori nu. Mama de miercuri e grijulie cu mine si îi spune tatii sa ma lase în pace cu numerele, ca sînt prea mic. Dar tata îi raspunde ca nici el si nici ea nu mai au timp sa astepte sa cresc si ca trebuie sa se grabeasca. Mama de miercuri e aproape la fel de buna ca tine si îmi da sa manînc o multime de prajituri. Sta tot timpul lînga mine si ma mîngîie, spunînd ca vrea sa atinga un copil adevarat.

     

      Joi e ziua cea mai frumoasa! Tatal zilei lucreaza împreuna cu mine în lemn si în metal. În mîiinile lui acestea capata orice forma. El tace aproape tot timpul dar, cînd trebuie, îmi explica ce face, încet, cu rabdare, pîna izbutesc si eu. El se pricepe sa desfaca robotii si îmi arata cum sînt facuti. Stii, mama, robotii nu au în ei un omulet mic - asa cum crezi tu - si nu sînt oameni ca noi... O sa-ti explic mai bine cînd te întîlnesc. Abia astept! Mama de joi e buna, dar ei nu pot sa-i spun nimic pentru ca e aproape la fel de tacuta ca tata. Parca as vorbi robotilor. O vad rar - ziua e mai ales la bucatarie. Am aflat ca ei mai au cîtiva copii pentru care trebuie sa fie parinti de joi si de asta ma duc la culcare devreme, ca ei sa poata pleca.

     

      Apoi vine vineri - o zi frumoasa. Tata de vineri ma trezeste dimineata devreme si mergem împreuna sa alergam si sa înotam în bazin. Vorbeste într-una, dar spune întotdeauna ca aceleasi cuvinte, pe un ton aspru; eu nu pot sa mai zic ceva...Tata de vineri e un om foarte puternic si repeta mereu ca trebuie sa devin ca el; ca numai asa o sa izbutesc sa depasesc orice imprevizibil defect fizic care ar putea sa apara în urma clonarii. Mama de vineri e o femeie subtire si înalta; ar fi mai draguta daca n-ar repeta într-una ca trebuie sa manînc... si toata ziua ma îndoapa! Adevarul e, ca vineri, mi-e întotdeauna foame.

     

      Tata si mama de sîmbata sînt comuni si pentru mine si pentru fetita care vine cu ei. Ne lasa singuri multa vreme, dar noi nu stim ce sa facem si eu abia scot doua cuvinte, cît sînt cu ea. Parintii nostri de sîmbata sînt cei mai batrîni si toti parintii saptamînii spun sa-i ascultam, ca ei sînt si cei mai întelepti. Mama de sîmbata scrie o sumedenie de hîrtii în timp ce priveste cum ma joc sau ce fac atunci cînd sînt cu fetita. Ea zice ca o sa ne vina si noua rîndul sa fim parinti, pentru ca se fac investigatii, sa se nasca si alti copii, iar daca o sa fim cuminti, vom fi parinti de duminica, asa ca tine.

     

      Draga mama, e abia luni si mi-e tare dor de tine. As vrea sa fie numai duminica, asa cum este pentru tot timpul pentru voi si sa fiti numai voi parintii mei, întreaga saptamîna... Dar, acum, tu esti la alt copil, pentru care e duminica, pe care îl duci la joaca si caruia îi spui povesti. Cînd te-am întrebat de ce nu esti numai cu mine mi-ai spus ca mergi la fratii mei... Dar, ce înseamna frati, mama?!

     

      PS Am s-o rog pe mama de marti sa-ti dea scrisoarea mea si te rog sa te gîndesti putin la mine cînd o citesti...

     

     

© Copyright George Lazăr
Sursa :   Imaginar.TK
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online