evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Reactorul  -  2 fast 4 you  -  Strada Cosmos  -  Gânduri  -  Zona 25  -  Între ziduri  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Luminile oraşului XXIX  -  În vizită la psihiatru  -  Coconul  -  Lumina de jad  -  Cristerra  -  Aer  -  Povestea unui ceas  -  Unii îmi zic Charon...  -  Ancheta  -  Peştele albastru  -  Transcendere  -  Damnarea numelui  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Atalia  -  Lacul negru  -  Macii  -  Je t'aime mélancolie  -  Aseară...  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Recurent  -  Turnul de calcar  -  Ciorna  -  Luminile oraşului III  -  Ultima frontieră  -  Fotografii  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Nu deschideţi uşa  -  Melodia care nu se aude  -  Fereastra din spate  -  Câmpul de luptă  -  Mergem acasă  -  Colecţionarul  -  Castravetele  -  Tânăr si încă nescris  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  X Factor  -  Genocidul  -  Darul divin  -  Bumerangul lui Zeeler  -  Poveste de viaţă  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Coconul  -  În tren


Jeopardy

Jeopardy
  Doru Stoica
varianta print

Doru Stoica



Publicat Joi, 28 Octombrie 2004, ora 10:05

      Nu, nu e chiar asa, îti spun eu cum a fost, nu fi fraier, Mardare fugise în America de vreo zece-cinspe ani, acu\' nu ca l-ar fi durut în talpi de România da\' stia el ca la noi nu e rost de facut bani, nici urma de parale nu era prin buzunarele lui sau ale neamurilor, asa ca fugise în America si se întorsese într-o marti, cînd satul fierbea de draci mititei, nu din aia mari si rai, ci din aia molcomi, normali, motivul oficial fiind ca vacile satului intrasera în lucerna partidului, cu surle si trîmbite intrasera, era o veselia dracului pe ele, ce nu se mai vazuse, mîncau si se hlizeau una la alta, probabil era tare buna lucerna în anul ala, în fine, astea-s maruntisuri, important e ca lumea se adunase în fata primariei si astepta, asa eram noi, rabdatori peste poate, luam suturile si asteptam altele, stateam la ferestrele primarului si muream de sete, unii începusera sa aduca beri si cico, Tanta lui Fanica venise cu o oala de sarmale, Geta se plictisise si începuse sa îsi ridice copiii pe la geamuri ca sa vada si ei cum munceste primarul, aia întrebau de zor mama, da\' de ce plînge tanti cînd o bate nenea ala cu pantalonii peste cur, si daca vroia sa o doara mai tare, de ce nu si i-a dat jos de tot si a ramas doar cu ei în vine, primarul muncea din greu, avea el boala asta, îi placea sa îngreuneze toate contabilele si dactilografele, secretarul de partid statea încruntat în usa primariei si zicea ce vreti ma voi, ce vreti, cu mîinile adînc cufundate în buzunare, vroia sa ne faca sa credem ca mai are pistolul ala vechi de pe vremea colectivizarii dar noi stiam ca doar se scarpina la boase, se vorbea cam tare, unii mai ametiti chiar înjurau, în fine, o gramada de chestii se întîmplau si poate s-ar fi ajuns la un apogeu violent daca din rata de doispe si un sfert n-ar fi coborît Mardare, avea pe crestetul chel o palarie de mexican si în mîini doua genti din piele de broasca, cel putin asa ni se parea noua, oricum trebuie ca intrasera o groaza de broaste la gentile alea ale lui, ne salutase si o luase spre casa încetisor în timp ce pentru noi se daduse startul la bîrfa, era o minunatie de cleveteala pe seama americanului, ni s-au alaturat chiar si primarul cu tot cu contabila un pic cam înfierbîntata, si secretarul si toti ailalti de prin primarie, am mai bolborosit noi vreo doua ore dar dupa aia am cazut la pace, ne-au eliberat vitele care erau tare bucuroase de revedere si mugeau sagalnic, apoi ne-am adunat pe la casele noastre asteptînd ziua urmatoare cu mare nerabdare caci stiam ca vestile proaspete despre Mardare nu aveau sa pregete sa apara, si asa a fost, a doua zi Mita lui Nea Dumitrache ne-a informat pe scurt despre realizarile si planurile lui Mardare, zicea ca acolo în America lucrase la un joc pe televizor unde îi întreba pe unii de toate prostiile ca sa vada daca-s destepti si le mai dadea si bani pe deasupra si mai zicea Mita ca Mardare ar vrea sa faca asta si pe la noi, nu ne deranja asta asa ca l-am lasat în pace vreo trei zile cît a umblat bezmetic prin sat ca sa caute întrebarile si raspunsurile, l-am ajutat sa puna deasupra usii caminului cultural o tabla pe care scrisese cu creta \"Jeopardy\" si în final i-am onorat strania întreprindere cu prezenta, tocmai în duminica în care aveam noi obiceiul bautului, obicei care data din vremuri imemoriale si care consta în îmbatarea tuturor vietatilor din sat, asa ca un prinos adus lui Bachus, unul din dumnezeii stramosilor nostri, era frumos de obicei la baut, de la sugari la mosnegi, de la gaini la magari, toti se îmbatau în ziua aia, ba chiar si pomii din gradini se udau cu bautura, era mare agitatie, asa ca va dati seama ce sacrificiu era pentru noi sa renuntam la baut si sa mergem la jeopardeala dar s-a dovedit ca a meritat caci de cum am intrat în caminul cultural vreo doua fetiscane frumoase de picau ne-au luat pe fiecare de mîna si ne-au asezat pe scaunele iar pe cei mai destepti din sat i-au pus pe scena, astia erau primarul, secretarul si veterinarul, au pus o muzica saltareata si au pornit jocul, era Mardare în costum nou nout si cu cravata rosie si punea întrebarile dintr-un colt: cîte gaini are Tingirica, cîte femei a tinut Cîrpancur Betivul, unde tine Stela banii de îngropaciune, cînd a murit Vasile Sisoi, cine l-a taiat pe Onela Deleanu, de ce umbla Gîju cu capul într-o parte si multe multe altele unele mai usoare altele mai grele însa la toate se gasea cîte unul din cei trei sa stie raspunsul ba chiar la unele stiau cîte doi si atunci raspundea ala care dadea primul dintr-o talanga împrumutata de la Dan-Ciobanul, numai primarul s-a facut rau de tot de rîs ca n-a stiut raspunsul decît la întrebarea cîti barbati i-au mîrlit nevasta primarului si el a zis unul si toti au izbucnit în rîs iar Mardare i-a zis, bine primare, ai dreptate si l-a batut pe umar rînjind, o gramada de întrebari au mai curs dupa aia si într-un tîrziu jocul s-a terminat, a cîstigat veterinarul care cu timpul avea sa devina dependent de jeopardeala, nu era singurul în situatia asta, cam tot satul o luase pe apa jocurilor, mai tîrziu au venit unii de pe la televiziune si transmiteau în direct concursurile, chiar s-a înaltat si un mic studio de televiziune pe locul fostei biserici si uite asa am dus-o noi tare bine pîna cînd a început sa scada audienta la jeopardeala si sa creasca în schimb la telenovele, ceea ce nu ne-a prea speriat la început caci idei de scenarii aveam toti iar fetele actorilor nu erau prea importante, asa ca ne-am apucat si de seriale, turnam cîte o suta de episoade pe an si tot nu acopeream cererea, mai tîrziu ne-am apucat si de ecranizari dupa Shakespeare si dupa space-opera, de teatru experimental, si de alte alea pe care nu le mai amintesc acum, cu toate astea însa nu ne ramîne decît un singur regret, faptul ca minunatul obicei al bautului a fost pierdut.

© Copyright Doru Stoica
Sursa :   Imaginar.TK
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online