evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Din vitrină  -  Canicula  -  Lala  -  Iza  -  Jazzonia : Cartea Cruciadelor  -  Copilul gheţii  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Răscrucea  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Viziune  -  Servisul Auto  -  O Poveste (?) modernă  -  Meduza (VIII)  -  Ceaţa  -  Cruciada bucătarilor  -  Perdeaua lui Simon  -  Fata mării, Poliana  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Ceasul ispitirii  -  Concurenţă neleală  -  Proză absurdă  -  Cerc la persoana întâi  -  Jocul Zeilor (III)  -  Legendele Căutării (II)  -  Coconul  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Tahiji  -  Cap de listă  -  Engel  -  Închis  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Cosas de la vita  -  Luminile oraşului XIV  -  Meduza (VI)  -  Lacul negru  -  Conştiinţa împăcată  -  Mergem acasă  -  Lumea lui Ingo  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Corespondenţă literară  -  Poetul cerşetor  -  Marea Neagră. Iulie  -  Trenul  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Meduza (XI)  -  Casa libertăţii  -  Luminile oraşului XXX


Hoţul de timp

Dan Marius



Publicat Joi, 28 Octombrie 2004, ora 10:06

      1

     

      Soneria târâia încontinuu si nu dadea semne sa se opreasca în ciuda faptului ca nici una dintre cele doua persoane din apartament nu parea sa îi acorde vreo atentie. În cele din urma barbatul se smulse din îmbratisarea femeii si, cu o iritare vizibila în gesturi, mimica dar mai ales vocea cu care le sopti celor de afara câteva înjuraturi, trecu din dormitor în hol, spre usa. Nu a mai ajuns: câtiva oameni au navalit înauntru si, dupa somatia de rigoare l-au trântit la podea cu fata în jos si mâinile la ceafa. Protestele sale, la început cam palide din cauza armelor îndreptate spre el, s-au înmultit atunci când i-au pus catusele la încheieturile mâinilor. Era evident ca nu doreau sa-l omoare, cel putin deocamdata.

     

      Atrasa de zgomote, femeia, goala, aparu în pragul dormitorului si începu sa tipe. Însa oamenii legii nu se lasara impresionatii de nurii ei si au repetat actiunea de capturare a suspectului, adica au trântit-o pe podea si i-au pus catusele.

     

      - Cine sunteti? tipa barbatul încercând sa se faca auzit. Ce cautati aici?

     

      - Ionescu Cornel? îl întreba unul dintre oamenii de ordine.

     

      - Da, spuse el nedumerit.

     

      - Ionescu Cornel, esti arestat pentru actiuni subversive împotriva Guvernului Planetar.

     

      - Cum?! tresari el violent însa catusele îi amintira într-un mod foarte dureros pozitia sa. Orice ar fi, sunt nevinovat.

     

      - Asta nu depinde de nici unul dintre noi sa decidem, catadicsi unul dintre ofiterii îmbracat complet în negru, o uniforma standard pentru cei de rangul sau, sa-i raspunda. Suntem aici doar pentru strângerea de dovezi.

     

      - Nu veti gasi asa ceva, sunt nevinovat, repeta prizonierul ferm convins.

     

      - Dar deja am gasit suficiente dovezi, rânji ofiterul în afara razei vizuale a acestuia. Asta este numai o formalitate.

     

     

     



     

      2

     

     

      - La naiba! îsi tipa politistul indignarea. Nici acum nu l-am prins!

     

      Reveniti la sediu, grupul de oameni de ordine erau raspânditi aleatoriu prin spatiul rezervat biroului lor. Pareau dezamagiti si gata sa primeasca reprosurile sefului departamentului abia sosit între ei.

     

      - E al saselea atac din ultimele trei saptamâni, de fiecare data am ajuns prea târziu, încerca sa explice liderul grupului dar fara sa spuna nimic altceva decât o constatare statistica.

     

      - Care-s rezultatele analizelor?

     

      - E el. Acelasi mod de actiune, atât doar ca a fost mai rapid ca data trecuta. Fara urme vizibile " nu a folosit în vreun fel reteaua planetara decât pentru momentul final. L-am arestat pe cel de la care a pornit atacul.

     

      - Unde-i prizonierul?

     

      - Sunt doi, proprietarul apartamentului si femeia ce-i tinea companie când am intrat. I-am retinut în acelasi loc ca si pe ceilalti. Sunt cu totii împreuna la subsolul cladirii.

     

      - Am vorbit cu seful politiei si a mai trimis o persoana ca sa ne ajute, e vorba de un expert în computere.

     

      - E inutil, am avut mereu ajutorul câtorva dintre cei mai buni experti în computere si nu am avut nici un rezultat, riposta unul dintre cei din grup.

     

      - El nu e ca restul " e expert în bio-computere.

     

      - Ce-s alea? se mira cineva.

     

      - Un nou tip de computere, tocmai au fost lansate pe piata.

     

      - Cum poate exista un asemenea expert daca tocmai au aparut?!

     

      - Face parte din echipa care le-au construit.

     

      - Aha. Si cu ce ne poate ajuta? Cu totii folosim calculatoarele standard cu procesoare de siliciu, o stie oricine.

     

      - O sa vedeti voi" Va ajunge aici la dimineata. Întâmpinati-l cum trebuie, va face parte din echipa pentru o perioada nedeterminata. Adica pâna-l prindeti pe Paul Popescu.

     

     


     

      3

     

     

      - Cine-i Paul Popescu? a fost prima întrebare pe care Nicu Iovan a pus-o când i s-a spus despre cel pe care îl urmareau cu totii.

     

      - Ai auzit de Zburatorul?

     

      - Cu totii am auzit, e un tip faimos în toata lumea pentru critica pe care o aduce societatii noastre. Considera ca este fundamental gresita încearca sa îi convinga pe oameni sa o schimbe. Sa se schimbe pe ei în primul rând. Cred ca citate din articolele sale se pot auzi cam peste tot, chiar si din partea acelora pe care el îi acuza.

     

      - Daca s-ar fi multumit doar sa îsi scrie articolele atunci ar fi fost mult mai bine. Însa prin fiecare dintre atacurile sale în care îsi foloseste talentul de programator provoaca pagube imense retelei mondiale de computere si implicit stabilitatii civilizatiei pe care o ataca. De aceea îl urmarim, ca sa oprim aceste atacuri, însa fara prea mult succes.

     

      - Ceea ce nu se prea stie, continua un altul dintre colegi, decât în anumite cercuri este ca numele sau adevarat este Paul Popescu. Pe vremuri a fost un scriitor considerat foarte talentat si un programator de acelasi calibru.

     

      - De ce pe vremuri?

     

      - Decesul lui a fost înregistrat pe 18 iulie 2015, acum 8 ani, în urma unui accident rutier. Avea doar 28 de ani.

     

      - Pai daca e mort cum a mai putut sa scrie? Poate ca nu a murit cu adevarat.

     

      - Ba da. Unul dintre primele lucruri pe care le-am facut chiar la început a fost sa obtinem un ordin judecatoresc pentru a dezgropa cadavrul. S-au facut analize si s-a stabilit fara nici un dubiu ca este cadavrul lui Paul Popescu.

     

      - Atunci trebuie sa fie cineva care îi foloseste identitatea"

     

      - Nu, e chiar el. Analizele lingvistice ale articolelor si analizele codurilor sursa pe care am reusit sa le extragem în urma atacurilor sale dovedesc ca este aceeasi personalitate care a scris si lucrarile publicate ale Zburatorului. Si programele lui.

     

      - Urmariti o fantoma, spuse Nicu vizibil superstitios.

     

      Râsetele celor din jur se stinsera însa repede: daca era adevarat? Însa scepticismul tuturor a gasit repede raspunsul sub forma unei glume ce circula printre utilizatorii de computere:

     

      - N-ai auzit? Fantomele nu mai sunt la moda de când calculatoarele au luat locul sufletului uman înlocuindu-l pe Dumnezeu.

     

      - Pâna la urma de ce ai venit aici? îl întreba seful grupului pe proaspatul sosit. Mi se pare foarte clar ca nu ne poti ajuta.

     

      - Ba da, si înca mult, îsi reveni acesta repede. Pentru început vreau sa urmaresc înregistrarile celor pe care i-ati arestat la incursiunile pe care le-ati facut dupa fiecare atac.

     

      - Sunt cam multe. Îi pastram pe toti la subsol, sunt numai vreo 50.

     

      - Am priceput. Dupa aceea însa vreau sa îi interoghez personal.

     

      - Mult succes, îi ura ironic cineva. Fiecare dintre ei au fost foarte reticenti în detalii asupra perioade atacurilor care au fost generate din imediata lor apropiere. Cu totii se considera nevinovati si nici nu stiu nimic despre aceste atacuri.

     

      - S-a încercat chiar si hipnoza, fara rezultat.

     

      - Am un atu chiar mai bun decât toate astea, zâmbi Nicu Iovan.

     

      - Zau?! se auzi o întrebare mult mai ironica ca înainte. Si ce anume ai putea face tu în plus fata de ceea ce s-a încercat deja?

     

      - Atunci când am lucrat la dezvoltarea conceptului de bio-computere am observat cât de mult seamana modul lor de functionare cu mintea umana. La drept vorbind s-a si dorit acest lucru, copierea acestui mod de functionare, însa la un nivel mult mai avansat decât sunt capabile sa suporte vreodata creierele noastre. O aplicatie directa a acestor bio-computere este accesul direct la mintea umana si la nivelele fizice ale creierului ceea ce va face pentru viitor la moartea industriei de periferice, adica tot ce înseamna monitoare, tastaturi, soareci si difuzoare. Ceea ce voi face mai departe este interogarea memoriei fizice ale prizonierilor vostri, presupun ca asta nu ati facut-o. Sau poate ca da si eu nu am aflat?

     

     


     

      4

     

     

      Daca urmaresti acest mesaj atunci înseamna ca i-ati strâns la un loc pe toti aceea pe care i-am folosit pentru actiunile mele din ultimul timp si le-ati sondat memoria în cautarea informatiilor ce v-ar permite sa ma prindeti. Va spun de pe acum ca este inutil, am murit si am iesit de sub jurisdictia voastra cu mult timp în urma. Totusi da-mi voie sa te felicit, esti un adversar aproape pe masura mea.

     

      Povestea mea este simpla: toata viata am fost un neadaptat, un nemultumit. Am considerat mereu ca m-am nascut la locul si momentul nepotrivit iar asta m-a marcat pe toata durata scurtei mele vieti. Celalalt lucru care m-a marcat cel mai mult a fost o povestire pe care am citit-o în copilarie despre un erou care a murit înainte de a termina ceea ce-si propusese si s-a întors din morti pentru asta. Toate celelalte informatii biografice le puteti obtine din arhive, dar asta-i esenta.

     

      Moartea mea nu a fost programata în vreun fel, si am fost foarte surprins sa vad ca înca continuam sa exist ca entitate. Am si scris despre astea în câteva dintre povestirile mele, pe vremea când traiam dar nimic nu m-a pregatit pentru existenta dupa moarte. Sau pentru foamea crunta pe care o simtea de fiecare data când eram singur " am descoperit foarte repede ca aveam nevoie de prezenta organismelor vii pentru a exista în continuare. Daca pe vremea vietii avusesem nevoie de hrana pentru a-mi mentine corpul în viata, acum aveam nevoie de energia altor fiinte vii pentru a-mi mentine sufletul în functiune.

     

      Nu stiu când a avut loc transformarea, înainte sau dupa moartea mea, dar de-abia dupa ce am murit am devenit constient ca doresc si pot lupta cu succes împotriva starii de fapt în care se gaseste aceasta societate. Daca ai reusit sa îmi citesti mesajul înseamna ca esti suficient de inteligent pentru a-ti da seama ca e îngropata în mocirla propriei mediocritati, prezenta calculatoarelor facând în numai câtiva ani ceea ce nu a reusit comunismul într-un secol de existenta.

     

      Recunosc, m-am folosit de oameni ca sa îmi scriu articolele sau sa initiez atacurile împotriva retelei. Sau pur si simplu sa ma hranesc. Nu sunt decât un hot de timp pentru ca le-am furat din viata doar atât pentru a-mi urmari aceste scopuri, trecând dupa aceea la urmatorii. Iar voi nu ma puteti opri, ar însemna sa distrugeti tot ce este viu pe planeta. Si nu cred ca va puteti permite asa ceva.

     

      Pe de alta parte, ceva mai devreme spuneam ca esti un adversar aproape pe masura mea. Stii de ce numai "aproape pe masura mea"? Pentru ca ti-ai dat seama ca am lasat în mintea fiecarei persoane o urma a prezentei mele dar nu ti-ai dat seama de natura acestei urme. Contine acest mesaj si un virus foarte puternic, acum îti pot spune ca a existat câte o bucatica de secvente de cod a acestui virus în memoria fiecarei persoane iar acum s-au adunat toate la un singur loc, pe computerul pe care lucrezi si au trecut într-o stare activa. În toate aceste câteva zeci de secunde de când îmi citesti mesajul virusul a ajuns sa se dezvolte si sa treaca pe reteaua planetara. Scopul lui este unul singur: de a termina ceea ce am început si sa transforme computerele în ceva care sa constituie mereu o provocare pentru fiintele umane de a se dezvolta mai departe decât un servitor supus. Sau pur si simplu sa le distruga, depinde de circumstante.

     

      Iar acum trebuie sa plec. Misiunea mea s-a încheiat. Îti doresc o viata cât mai frumoasa. Daca as crede ca moartea este un final ti-as spune "ramas bun", dar cum stiu sigur ca nu e asa, nu pot decât sa îti spun "la revedere si pe data viitoare".

     

     


     

      5

     

     

      - Hm, zâmbi în sinea lui Nicu Iovan spre ceea ce reprezenta unul dintre primele bio-computere construite de oameni si pe care îl adusese cu el ascuns într-un buzunar, ce te face sa crezi ca nu am anticipat aceasta miscare din partea ta si nu am izolat bio-computerul de orice interventie exterioara?

     

      Era o întrebare retorica si nu se astepta la un raspuns, dar acesta sosi într-o maniera care constitui o surpriza totala pentru el: sub forma unui mesaj în continuarea mesajului pe care tocmai îl citise.

     

      - Pai de aia am fost eu aici, în mintea ta, la locul potrivit în momentul potrivit, îi spunea sufletul lui Paul Popescu pe aceasta cale. Ca sa ma asigur de asta. Si daca stau sa ma gândesc un pic, e pentru prima oara când mi se întâmpla asa ceva. Oare de aceea am considerat în toata existenta mea am considerat mereu ca m-am nascut la locul si momentul nepotrivit? Pentru acest moment?

     

© Copyright Dan Marius
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online