evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Muzica  -  Războiul  -  Drumul spre (II)  -  Program de criză  -  Creatorul  -  Fragmente de... viaţă  -  Oglinda îngerilor  -  Luminile oraşului XXIV  -  Poveste cu un cui  -  Omul cu păsări  -  Camera de la capătul holului  -  Povestea gândacilor  -  Almateea  -  Submarinul Roşu  -  Visând cu ochiul deschis  -  Nu este prima dată  -  Valea însângerată  -  Virus de sticlă  -  Gri şi roşu auriu  -  Ghavany  -  Transcendere  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Proză scurtă  -  Ankirah  -  Mamal - Beciul  -  Engel  -  Vikingul  -  Resacul Timpului  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Vară cu ciocănitori  -  Sender: High_Orbit_God  -  Tarsius  -  Peştera I  -  Viziune  -  Valea blestemată  -  Visătorul  -  Sunet pentru suflet  -  Experimentul  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  De o sută de ori Adrian  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Ceasul ispitirii  -  Ultima frontieră  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  ªahul de duminică  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Melodia care nu se aude  -  Mesajul  -  Enigma de cristal  -  Colecţionarul


Catedrala

Rene Tinescu



Publicat Duminică, 14 Martie 2010, ora 11:06

      Nici nu mai ştiu de când sunt în Catedrală. Aici timpul şi spaţiul parcă nici nu există. Încerc să nu uit cum am ajuns eu aici. Demult, într-o zi de vară, ma plimbam cu barca pe mare alături de alţi prieteni. O furtună iscată ca din senin a dus la răsturnarea ambarcaţiunii. Au urmat câteva momente confuze, cu ţipete, cu urlete…Nu ştiu nici acum ce s-a întâmplat cu prietenii mei. Eu am fost băftos şi am fost recuperat de pe fundul mării de doi scafandrii şi dus la bordul unui submarin micuţ.

      Din acel moment, totul a devenit altfel pentru mine. Am băut o ceaşcă cu “ceai” şi m-am trezit apoi în altă lume. O lume necunoscută pentru aproape toţi pământenii. Această lume se numeşte Catedrala. Azi, după un timp petrecut aici, n-aş mai părăsi Catedrala pentru nimic în lume. Poate doar pentru a-mi întâlni măcar odată familia şi prietenii de care m-am despărţit atât de brutal. Aş vrea să le spun că sunt bine şi că aici este totul minunat…Gândul ăsta mă urmăreşte mai tot timpul.

      Aici am început totul de la zero. Am fost preluat de domnul M care s-a ocupat de educaţia mea pentru primul nivel. Am învăţat regulile din Catedrală, apoi o multime de noţiuni structurate în materii ca la şcoală, dar preadate interdisciplinar şi de fiecare dată eram lăsat să le descopăr singur. Domnul M m-a învăţat doar metoda. Odată înţeleasă metoda descoperii, m-am descurcat singur. Mă miram chiar eu cât de uşor învăţ noţiunile şi cât de bine se memorează. În câtva timp ştiam cele mai importante momente prin care a trecut omenirea, ştiam fenomenele naturale care se petrec pe planeta noastră, legile fizicii care le guvernează.

      Biblioteca Catedralei este fără margini. Am găsit cărţi originale, de peste 1800 de ani dar şi în format digital si holografic. Ultimele sunt cele mai interesante. Conţinutul unei cărţi este ca un film tridimensional. N-am aflat niciodată cine şi mai ales cum a realizat aceste cărţi holografice. De fiecare data când intru aici am o stare emoţională de nedescris. Nişte uşi mari, metalice te intâmpină la intrare şi un scârţîit răguşit însoţeşte deschiderea largă a uşilor. În faţă ţi se destăinuie un coridor lung, lung de tot de parcă ai zice că este fără sfârşit. Pe lateral se înşiruie rafturi imense de cărţi. Odată cerută o carte te trezeşti într-o « sală de lectură » personalizată, adaptată la titlul cărţi şi mai ales la domeniul din care face parte. Cele mai multe noţiuni despre Pământ, le-am învăţat « plimbându-mă » în jurul planetei. Am vazut nucleul fierbinte din miezul pământului, dar şi straturile superioare, rarefiate ale atmosferei. M-am plimbat prin mările calde şi reci ale Oceanului Planetar dar am străbătut şi câţiva kilometri prin deşerturile firbinţi ale Asiei şi ale Africii. L-am cunoscut de aprope pe Napoleon şi am trăit cu spaimă alături de soldaţii din primul si al doilea razboi mondial. M-a atras întodeauna acest loc în care am găsit răspunsul la multe întrebări. Felul în care au fost memorate aceste evenimente nu am reuşit să mi-l explic nici până azi.

      Treptat programul meu s-a schimbat. Domnul M, care m-a introdus în Catedrala a devenit un personaj rar ochilor mei. Locul lui a fost luat de domnul Colos. De la el am început să învăţ Istoria Catedralei. Un loc uitat de mult în munţi…În urmă cu mai bine de 2000 de ani, Anonimus a imaginat o lume aparte, care urma să aibă o istorie diferită de a lumii cunoscute. Fără razboaie, boli, foamete, moarte. În viziunile sale vedea omenirea poticnindu-se des din cauza razboielor, a epidemiilor, a răutăţilor oamenilor de tot felul. Ce-ar fi dacă lumea imaginată de el s-ar dezvolta doar spiritual? La scară globală nu a reuşit aşa ceva. În schimb a proiectat o lume aparte, destinată unui număr restrâns de oameni. Chiar el a pus bazele acestei lumi, împreună cu alţi trei călugări. După ce au ridicat un schit în Munţii Bistriţei, numărul călugărilor a crescut. Învăţăturile şi planurile lui Anonimus au găsit ecou în sufletele acestor călugări. În câţiva ani, în stânca din spatele schitului a început construcţia Catedralei. Încă se lucrează la acest edificiu. Doar o persoana, Anonimus, ştie când se va termina şi în ce mod construcţia Catedralei. Cert este că ea se extinde într-o dimensiune necunoscută oamenilor.

      Catedrala a devinit independentă după anul 1500, când avansul tehnologic la care au ajuns aceşti călugări le permitea să devină nedetectabili. Călătoriile atemporale erau descoprite la acea dată iar o parte din cuceririle lor erau diseminate şi în exterior. Studiile şi cercetările în domeniul medicinei le-a permis acestor călugări să-şi prelungească viaţa aproape nelimitat în timp. Captarea energiei din interiorul pământului şi transformarea acesteia în energie electrică le-a permis să utilizeze consumatori gigantici pentru călătoriile atemporale. Timpul şi spaţiul dispăruseră pentru călugări înainte de anul 1800.

      Primele doua niveluri ale Planului lui Anonimus, erau îndeplinite : energie nelimitată şi ieşirea în afara timpului şi a spaţiului. Mai era un nivel necunoscut pe care nu-l bănuia niciun călugăr.

      M-am tot întrebat ce caut eu în Catedrală ? Răspunsul l-am aflat tot în Bibliotecă în una din zile. Aici se află sursa tuturor întrebărilor şi răspunsurilor, aşa mă învăţase dolmnul M. Mă aşezasem pe fotoliul meu din Bibliotecă şi vorbi cu glas scăzut :

      - Cine a scris toate cărţile astea ?

      - Bătrânul Timet. El a scris şi scrie totul, tot timpul. Nu poate fi deranjat de la scris…

      Totuşi, într-o zi m-am dus la uşa biroului său. Era la fel de mare ca uşa Bibliotecii. Mă aşteptam să dau de un birou la fel de mare…Când am deschis cu mare atenţie uşa, în faţa mea stătea un bătrân cu plete albe aplecat peste biroul său din lemn masiv. Scria ceva destul de repede cu un toc ce nu atingea hartia albă. Şi totuşi în urma tocului se aşterneau rânduri, rânduri. Mă aplecai peste umărul său şi citi rapid ultime cuvinte aşternute din zbor: « Alecs se aplecă asupra caietului şi citi ultimele cuvinte inşirate… » Se îndreptă repede şi ieşi ameţit din biroul domnului Timet. Acum stiu …

      Adormi greu în noaptea aceea cu capul plin de idei care-i veneau cu mare viteză din toate direcţiile. Adormi şi visă că-i explica lui Anonimus cum trebuie proiectată fereastra energetică spre lumea de afară. Visa că prin acea fereastra întreaga lume exterioară este « înghiţită » de Catedrala care se facea tot mai mare, mai mare…Toţi cunoscuţii săi erau acum cu el. Era cel mai fericit om. Dormi adanc ore în şir. Nu dorea să se mai trezească niciodată.

      - Alecs, trezeste-te, auzi o voce blandă pe care nu credea că o mai ştie.

      - Mamă, esti aici ?

     

© Copyright Rene Tinescu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online