evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Meduza (IV)  -  Jocul Zeilor (IX)  -  Resacul Timpului  -  Decablat  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Taina norilor  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Psihopatul  -  Inelul de platină  -  Sub nori  -  Meduza (III)  -  Înălţarea  -  Proză scurtă  -  Povestire  -  Legendele Căutării  -  Ziua a şaptea  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Mărturisirea lui Abel  -  Toate celelalte popoare  -  Stâlpnicul  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Poveste cu un zmeu  -  Taxi  -  Veşnic orizont  -  Mamal - Beciul  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Regele animalelor  -  Răscrucea  -  Homus trolEIbuzus  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  John-486  -  Pierduţi în ceaţă  -  În vizită la psihiatru  -  Starea de trecere  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Jocul  -  La copcă  -  În umbra deasă a realităţii  -  Zori  -  Fântâna de iasomie  -  Conştiinţa împăcată  -  Nebunii lui Arrianus  -  Arta de a purta un război  -  Dependent TV  -  Triunghiul roşu  -  Pânza de păianjen  -  Dincolo de evoluţie  -  Pulbere de stele  -  Metastază  -  Asaltul


Jocul

Rene Tinescu



Publicat Duminică, 18 Aprilie 2010, ora 17:28

      Lutero apasă butonul stâng al mous-ului şi intră din nou în joc. Fu invitat să aleagă dacă joacă cu cască sau fară. Juca de fiecare dată cu casca lui specială. Aşa totul părea mai real.
      Era un shuter la modă pe care îl jucau toţi colegii lui din căminul studenţesc. Se ajunsese până acolo încât echipe de câte 15 din căminul lui să joace împotriva altor echipe din caminele vecine. De multe ori îi apuca dimineaţa cu arma în mână în faţa monitoarelor.
      Lutero ajunsese pentru prima data la nivelul 9, iar programul îl anunţa că era primul care reuşea o asemenea performanţă. Auzi în cască felicitările din partea programului : « Bine lucrat, Lutero ! Nu te opri ! Mai ai puţin şi ajungi la ultimul nivel » Din urmă îl ajunse o grenadă inteligentă care explodă violent la mică distanţă. « Coboară urgent la infirmerie ! Acolo gasesti « elixirul » şi te refaci, Lutero ! »Ascultă sfatul din cască şi-şi reveni în ultimul moment.
      Membrii echipei nu-l mai puteau urmări. Ieşise de ceva timp din raza lor de acţiune. Nici ceilaţi jucatori nu-l mai reperau pe monitoare. Lutero pătrunse pe un coridor secret, întunecos şi se opri în faţa unei uşi întredeschise : Sala Tronului. O lumina verde difuză ieşea din acea cameră.
      - Trebuie sa fie o capcană ! gândi el cu glas tare.
      Îşi pregăati o grenadă inteligentă dar n-apucă s-o lanseze căci o voce feminină se auzi blând în cască : « Nu trage Lutero. Intră să stăm de vorbă. »
      Intră precaut şi văzu sus pe un fotoliu care plutea o blondă într-un costum din piele verde. Un gaz halucinogen îl învălui şi pentru un timp adormi…Când se trezi, blonda zâmbea în faţa lui cu un aer de superioritate :
      - Esti prizonierul meu, Lutero. Nu mai poţi face nimic.
      - Chiar asa ? Avea o senzatie neplacută, de neputinţă. Putea doar sa vorbească şi atât.
      - Ai doua variante : unu – lupţi pentru mine şi doi – mori pur şi simplu.
      - Bine, ai castigat : aleg prima variantă.
      - Speram să spui asta. Cunosc cel mai bine acest joc. Lasă-te condus de mine şi hai să elimimăn toţi jucătorii. Când termini vei veni aici sus lângă mine !
      - Ok.
      Dirijat, Lutero găsi o mulţime de arme sofisticate, bine camuflate cu care elimină sute de jucători înrăiţi. Pe măsură ce numărul lor se reducea, puterea lui creştea. Simţea asta pur şi simplu.
      - Am terminat ! N-a mai rămas niciunul.
      - Dar nu esti lângă mine. Înseamnă că a mai ramas cineva.
      - Cine ?
      - Tu.
      - Nu înţeleg.
      - Adică Lutero care încă te mai poate controla destul de puţin. Trebuie să scapi şi de el şi abia atunci misiunea ta este îndeplinită. Mergi la infirmerie şi administrează-ţi o fiola de bronxinon. Te vei elibera.
      Lutero acţiona mecanic. Coborî la infirmeria jocului şi-şi administra o fiola roşie de bronxinon.
      Când reveni în Sala Tronului avu o senzatie nemaîntâlnită, de imponderabilitate. Plutea. Se ridica usor până la nivelul ei şi-şi ocupă tronul care îl aştepta.
      Dimineaţa, Oti, colegul lui de cameră îl găsi cu capul pe birou într-o baltă de sânge. Suna la urgenţe dar în zadar. Murise cu un zambet ciudat pe buze cu câteva ore înainte.
     
     

© Copyright Rene Tinescu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online