evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului XX  -  Evadare din Paradis  -  Cruciada bucătarilor  -  Sete  -  Fiii lui Rawser  -  Satiră robotică  -  ªarpele Midgardului  -  Cioara  -  John-486  -  Pânza de paianjen  -  Norma  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Gri şi roşu auriu  -  Perdeaua lui Simon  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Meduza (V)  -  Luminile oraşului XVIII  -  Primăvara nucleară  -  Nu este prima dată  -  Corabiile lungi  -  Pescarul la apus  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Paradox  -  Melcul  -  Pierderea  -  Children of mine  -  Viziune  -  Gol  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Capsula  -  Cerşetorul  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Peştera I  -  Joia neagră  -  Luminile oraşului V  -  Apocalipsa  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Muzeu Apocaliptic  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Ceaţa  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Plasa pe jăratic  -  Învingătorul ia totul  -  Pulbere de stele  -  Flida Flado  -  Vrăjitoarea  -  Cărăușul


Pânza de păianjen

Rene Tinescu



Publicat Duminică, 18 Aprilie 2010, ora 17:28

      Sub o cupolă imensă din sticlă din Sectorul sudic al Bazei Lunare VG21, un bătrânel vioi se mişcă fără astâmpăr în jurul primului bio-robot-inteligent (RoBi). Lucrase mai bine de 15 ani, într-un laborator uitat de lume, la acest proiect şi iată-l acum în faţa prototipului RoBi. Îl admira ca pe propriul copil. Greu îl deosebeai de un om. Doar privirea îl trăda pe Robi. În rest, gesturile, glasul, vocabularul și ținuta lăsau să se înțeleagă că ai în față un om în carne și oase.

      Ceea ce în urmă cu 15 ani era doar un proiect ambiţios cu puţine şanse de reuşită, azi a devenit realitate. Profesorul primise în urmă cu 15 ani un laborator în Baza Lunară, şi de atunci n-a mai părăsit niciodată satelitul Pamântului. Ambiţios şi perseverent, profesorul îşi amenajă şi dotă laboratorul cu toate cele necesare. Cu doi roboţi inteligenţi demară proiectul ”Pânza de păianjen”, un proiect secret a cărui finalitate nu a putut fi prevăzută nici măcar de Profesor…

      În primii ani, cei doi RoBi lucrau cot la cot cu Profesorul de parcă ar fi vrut ”să fure” meserie de la mentorul și creatorul lor. Încet încet laboratorul Profesorului deveni neîncăpător și fu nevoit să ceară aprobare pentru extinderea lui. Primi aprobarea dar pentru o exindere pe verticală, în adâncime, pentru a nu deranja celelalte laboratoare din Sectorul Sudic al Bazei Lunare VG21.

      Odată pe an primea vizita unui inspector militar care verifica stadiul proiectului iar trimestrial, profesorul trimitea un raport amănunţit Ministerului Apărării. După ultimul Raport, Profesorul primi autorizația să ridice o nouă bază, mai mare doar cu resurse proprii!

      Cu primii 120 de RoBi profesorul ridică o nouă Bază Lunară, de dimensiuni impresionante. Aici avea să fiinţeze Arhiva Cosmică pe care RoBi-ii aveau să o îmbogăţească an de an. Practic, informațiile culese din Univers, de pe diferite corpuri cosmice, aveau să se depoziteze în această Arhivă cosmică gigantică. Aici datele erau sortate, catalogate și clasificate pe o scară complicată și codificată. Zece RoBi gestionau aceste date care se acumulau în fiecare zi, căci primi RoBi- astronauți explorau cu succes Universul Cunoscut.

      Departamentul nou creat de Profesor, Cercetare-Dezvoltare, înregistra progrese nebănuite. Chiar și Profesorul rămânea uneori uimit de realizările Robilor. Ultimul proiect la care lucrau acești roboți viza up-gradarea Robilor online. Asta înseamna că datele pe care le descopereau cei de la Cercetare-Dezvoltare sau de la RoBi-astronauți, ajungeau instant la toți roboții indiferent de locația acestora. Orice descoperire ajungea în câteva secunde la toată populația roboților creați de Profesor, grație acestei ”pânze de paianjen”care se întindea în timp și spațiu acolo unde nimeni nu bănuia. Progresul lor era uneori atât de mare încât Profesorul avea unele temeri.

      În următorul raport preciza că roboții săi ”câștigă un timp foarte prețios pe scara evoluției, nefiind obligați să piardă timpul cu istoria lor. Aceasta se formează și se asimilează de toată populația odată. Arhivarii, roboții din Arhiva cosmică studiază toate documentele din rețeaua noastră și au déjà o mulțime de date despre noi ca specie”…Când raporta aceste aspecte Ministerului Apărării, aceștia îl încurajau să continue fără probleme, mai ales că beneficiau în egală măsură de toate aceste informații.

      A urmat altă bază pe faţa nevăzută a Lunii. Toate acestea demonstrau capacitatea acestor roboţi de a dezvolta acea «pânză de păianjen»: baze autonome situate la distanţe tot mai mari una de alta, interconectate printr-o reţea invizibilă.

      Treptat, distanţele dintre bazele RoBi-lor au crescut depăşind limitele Lunii şi ale Sistemului Solar. Acum, pe lângă clasicele baze militare, RoBi, ajunşi la a doua generaţie, aveau misiunea de a ridica şi Baze de cercetare pe fiecare corp cosmic descoperit: planetă, satelit, asteroid de dimensiuni mari. Direcţiile de cercetare-dezvoltare erau pre-programate: studierea originii şi evoluţiei acestor corpuri, prezenţa sau absenţa altor forme de viaţă, procesele fizice şi resursele minerale. Funcţie de datele primite de Noua Bază Lunară din Sectorul VG22, bazele nou înfiinţate primeau recomandări obligatorii privind direcţia de dezvoltare.

      La 100 de ani de la dispariţia Profesorului, « pânza de păianjen » se extinsese pe 214 planete, pe 26 de sateliţi naturali şi 55 de asteroizi mari. Numărul RoBi-lor depăşise cifra de 400 de milioane şi putea creşte într-un ritm foarte alert în funcţie de necesităţi. Resursele descoperite şi exploatate pe noile planete rezolvase mare parte din problemele economice ale pamântenilor. Noi oportunităţi se iveau acum în explorarea Universului: popularea unor planete primitoare şi prietenoase, construirea primelor oraşe cosmice, fermele aeriene, turismul cosmic…

      Totuși, ceva s-a petrecut odată cu trecerea anilor. Ceva ce nimeni nu prevăzuse: apăruse o nouă ”specie” în Universul Cunoscut: robii. Cele mai îndepărtate corpuri cosmic erau populate de acești roboți care ridicau acolo noi nuclee de dezvoltare, noi rampe de lansare pentru noi și noi obiective. Din păcate, aceste civilizații erau practic rupte de lumea pământeană situată la ani lumină depărtare. Practic, pe aceste noi generații nu-I mai interesa trecutul. Se nășteau cu el cunoscut dar priveau doar înainte.

      Oamenii încă erau foarte interesați de serviciile acestor roboți. Saltul economic și tehnic a fost fantastic în ultimele două secole. Dar acest salt tehnologic a avut și partea lui mai puțin practică. Oamenii au încetat să mai învețe, să mai cerceteze, să mai inventeze ceva. Acum părea totul mai facil atât pentru oamenii simpli cât și pentru politicieni. Lăsau totul pe seama robilor care au preluat de la cele mai simple sarcini ale oamenilor (cumpărături, curățenie, paza casei, consilierea copiilor, îngrijirea animalelor de companie) până la sarcini complexe (consultanță și tratament medical, cercetare, dezvoltare). Guvernele aveau consilieri din rândul Robilor pe tot felul de probleme. După alți 100 de ani, robii au ajuns omniprezenți în viețile oamenilor: meseriile practicate odinioară doar de oameni acum erau ocupate de robi. Acum, nimeni nu putea concepe un viitor fără sprijinul roboților inteligenți.

      După mai bine de 500 de ani de la realizarea primului robot inteligent, Universul căpătase alte dimensiuni. Pentru oameni era locul în care primele generații de pământeni părăseau Sistemul solar pentru a începe o nouă viață pe una din cele patru planete asemănătoare Terrei, descoperite într-o galaxie vecină. Pentru RobI, Universul căpăta alte dimensiuni în fiecare zi: déjà erau prezenți pe 525 de corpuri cosmic, cu atmosferă și resurse minerale suficiente pentru apariția și dezvoltarea unor baze. Primii robi care erau construiți în aceste baze se ”nășteau” déjà upgradați față de creatorii lor. Așa se explică saltul fantastic pe care l-au făcut robii față de oameni. Din multe puncte de vedere acești roboți inteligenți erau superiori oamenilor! În scurt timp decalajul între ei a devenit atât de mare încât oamenii erau ignorați cvasi-total în planurile de viitor ale noilor generații de roboți inteligenți.

      Oamenii au ajuns de nerecunoscut pentru cineva din secolul XX: erau scunzi și obezi, greoi în mișcări și cvasi-analfabeți. Se nășteau fără griji și părăseau greu această viața, grație descoperirilor din domeniul medicinei. Speranța de viață a depășit 125 de ani de mult, și cu toate acestea, o nouă generație de boli și de viruși a apărut pe Terra și pe planetele ocupate acum de primii coloniști pământeni. Orașele milionare se înmulțeau de la an la an și deveneau orașe-stat foarte puternice. În ele erau concentrate cele mai importante obiective turistice care creau fluxuri de turiști de pe un continent pe altul, dintr-un oraș-stat în alt oraș-stat. Turismul devenise cea mai important activitate a acestor oameni care-și măsurau bogăția în numărul de muzee vizitate sau în numărul de opera de artă achiziționate de pe piața liberă sau cea ilegală. De la aceste opere de artă apăreau conflicte care durau ani de zile între orașele-stat sau chiar între state.

      Robi erau tratați cu superficialitate de oameni. Se nășteau cu ei în casă și apoi îi vedeau tot timpul în jurul lor. Știau că sunt roboți care fac treabă bună tot timpul. Nu mai știau de când sunt alături de ei, cine i-a creat și cu ce scop.

      Nici roboții inteligenți nu se amestecau în luptele interne ale pământenilor, deși erau primele victime în caz de conflict armat. Numărul lor a continuat să scadă fără ca cineva să tragă un semnal de alarmă. Erau ignorați în astfel de situații. Asigurau buna funcționare a vieții pământenilor și atât.

      Terra a fost ”uitată” o lungă perioadă de timp de robii cei noi care au început să se concentreze în altă direcție.

      Când au revenit, după alți 500 de ani, pământenii erau la …începuturi. Se luptau pentru teritorii, cu arme primitive iar pe ei îi priveau ca pe niște zei coborâți din ceruri.

     

© Copyright Rene Tinescu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online