evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului XVIII  -  Aniversarea  -  Mărturisirea lui Abel  -  Vânzatorul  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Fata morgana  -  Viziune  -  Fata mării, Poliana  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Puterea pereche  -  Robotul  -  ªarpele Midgardului  -  Paradox  -  Liniştea  -  Înălţarea  -  Re-insecţie  -  Timpuri Noi  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Ciorna  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Pânza de paianjen  -  Pescăruşul  -  Toate celelalte popoare  -  Oglinda îngerilor  -  Fereastra din spate  -  Iluzia viselor  -  Lumea lui Ingo  -  Războiul  -  Ghavany  -  Labirintul de gheaţă  -  Almateea  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Transplant de suflete...  -  Mutare disciplinară  -  Sfârşitul lunii  -  Uşa de la baie  -  Meduza (I)  -  Bodaproste  -  Praf minune (II)  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Din vitrină  -  Război total  -  Luminile oraşului XXV  -  Poveste cu un cui  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Ceasul voinicului  -  ROV-27  -  Luminile oraşului XIII


Experimentul

Gheorghe Rogoz



Publicat Sâmbătă, 15 Mai 2010, ora 17:54

      D-zeu era îngândurat; mai mult decât atât: era îngrijorat.

      Crease omul ca Organizare Moleculară aproape după chipul şi asemănare Lui. Îi dădu-se o planetă model: TER-RA, terra-formată sub influenţa soarelui RA, de o complexitate deosebită. Era un Experiment de perspectivă.

      Plecase apoi spre alte constelaţii pentru a aprinde şi acolo flacăra vieţii pe alte mii de planete. Putea controla totul în afară de Timp. Nemuritor, timpul nu-l afecta pe El, dar acţiona asupra creaţiilor sale.

      După mii de mii de ani revenise la unul din primele sale experimente, OM-ul. Era îngrozit de ceea ce a găsit. Fiinţa ce se preconizase a atinge perfecţiunea, degenerase groaznic. Preceptele morale cu care o înzestrase genetic zăceau în mocirla decadenţei. Idealurile măreţe inoculate în subconştientul materiei inteligente erau subordonate acum poftelor mărunte, degenerative. Capacitatea de autoperfecţionare se regăsea doar în patimile autodistrugerii.

      Un experiment total nereuşit. Existau şi excepţii, dar fenomenul trebuia privit în totalitatea şi grozăvia momentului. Privea şi nu-I venea să creadă. Nici nu mai putea fi vorba de soluţii de remediere sau compromis.

      Era înspăimântat nu numai de ceea ce vedea, iar El vedea totul. Grija cea mai mare I-o provoca „originea” experimentului, deci El Însuşi.

      Crezuse că Se cunoaşte în complexitatea şi capacitatea Sa infinită, dar avea în faţă proba vie că se înşelase în aprecieri. Existau în El laturi necunoscute, de un potenţial pericol imens. Se crezuse perfect şi răspândise peste tot elementele perfecţiunii Sale; se amăgise singur. Nimeni nu-L atenţionase niciodată. Până acum, când Om-ul I-a arătat concret o altă faţă a Sa. Nu-L mai interesa de ce şi cum reuşise Om-ul să ajungă aşa. Problema era că exista în El „ceva” ce determinase în Om asemenea evoluţii-involuţii; iar acel „ceva” scăpase de sub control. Acel „ceva” exista deci şi în El, iar El nu-l sesizase până acum. Acel „ceva” exista acum „împrăştiat” în mii de universuri, necunoscute unul altuia, iar El nu putea şti cum evoluaseră acestea. Capacitatea Lui, considerată infinită, era limitată la nivelul galaxiilor. Distanţele enorme dintre acestea le făcea practic autonome; era necesară prezenţa Lui în fiecare pentru a putea controla ceva, iar aceasta făcea din Timp, aliatul Lui de obicei, un duşman acum. El crea, dar Timpul modela.

      Când şi-a dat seama ce făcuse Timpul cu Om-ul, s-a gândit pentru prima oară că poate Timpul este mai mult decât un simplu Timp; poate un Creator chiar mai puternic decât El. Va trebui să se ocupe serios de această problemă. Timpul să fie oare Creatorul, sau poate există un alt Creator Suprem care-I controlează şi pe Ei doi. Nu L-a simţit niciodată; dar oare Om-ul î-L simte pe El aşa cum simte Timpul ? Cu siguranţă nu. Timpul să fie oare cauza atâtor degenerări ? …

      Se punea întrebarea: de ce nu L-a afectat şi pe El ? Era vorba doar de relativitatea Oamenilor sau şi a Lui ?

      Dacă El nu era perfect, nici viitorul universurilor create nu putea fi perfect.

      Era suficient să degenereze câteva , iar „molima” să se întindă.

      O soluţie ar fi fost Sistemele de Universuri Paralele individual controlate, dar nu se gândise la aşa ceva.

      Deşi iniţial nu intenţionase, acum se gândea dacă ar exista vre-o soluţie pentru Terra. Soarele Ra mai avea o durată de existenţă relativ foarte mare faţă de speranţa de viaţă a civilizaţiei Om.

      Raţiunea Îl îndemna să întrerupă Experimentul Om. Un sistem stelar în plus sau în minus nu conta prea mult. Dar aici exista ceva din El, ceva necunoscut, imprevizibil. Putea aproape totul, fapt ce presupunea că nu-şi cunoaşte limitele. Undeva, în El, ceva esenţial Îi „scăpa”.

      S-a decis. Va rămâne o perioadă aici. Îi va urmări, dar nu va interveni în nici un fel, dacă va dori să vadă „pe viu” exacerbarea propriilor Lui deficienţe.

      La o primă analiză estimase la până la 1000 de ani perioada în care cei de pe Terra se vor auto-extermina ; timp avea la dispoziţie.

      Orgolios, se întreba dacă chiar greşise cu acest experiment nefericit, care, prin învăţăturile pe care le putea trage , se dovedea acum deosebit de util pentru civilizaţiile mai noi ale altor universuri.

      Va avea grijă să nu mai scape de sub control până la auto-distrugere; perioada putea fi mult mai scurtă. El estimase maximul.

      Viaţa pe Terra îşi urma firesc cursul nefiresc. Mulţi se mai rugau la El să-i ajute, dar El nu Îşi mai permitea să facă nimic. Oamenii nu ştiau, dar ei erau acum utili aşa cum erau de fapt: fără nici un D-zeu.

     

© Copyright Gheorghe Rogoz
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online