evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Factorul "Haos"  -  Cosas de la vita  -  Ambiguitate clinică  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Avatarul  -  Iubirea de pe Venus  -  Pescarul la apus  -  Drumul spre (II)  -  O şansă pentru câţiva  -  Dansând pe sârmă  -  Evadare din Paradis  -  Vizita  -  Jazzonia : Cartea Cruciadelor  -  Café du Marcel  -  Piese de muzeu  -  BO  -  La frontieră  -  Conştiinţa împăcată  -  Învingătorul ia totul  -  Uşa de la baie  -  Furnizorul de vise  -  Păsări de pradă  -  Satiră robotică  -  John-486  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Mămica şi El Diablo  -  Jeopardy  -  Aura urii  -  Aripile din cer  -  De o sută de ori Adrian  -  Luminile oraşului  -  Fragile  -  Colecţionarul de îngeri  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Îmbrățișare  -  Mărturisirea lui Abel  -  Accidentul  -  Curândul  -  Mărire şi decădere  -  Jocul Zeilor (I)  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Vânătorii de poveşti  -  Valoare reziduală  -  Oglinda  -  Meduza (I)  -  Cyborg story  -  Jocul  -  Legendele Căutării (II)  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Acolo sus, vulbul


Legenda "OMU"-rilor

Gheorghe Rogoz



Publicat Duminică, 13 Iunie 2010, ora 10:08

      El, plictisit să colinde singur universurile şi să se distreze cu globurile de foc, a creat Umanul aproape după chipul şi asemănarea lui, pe o mică frântură de materie răcită, căreia i-a spus “pământ „; tot aşa a rămas şi denumirea planetei constituite din acea materie.

      A muncit mult la Uman, aproape şapte zile galactice, dar a meritat. Era ceva cu totul deosebit de ce exista pe atunci. Era viu, regenerabil, cu mari capacităţi de autoperfecţionare, datorate unor “găselniţe „ ale Creatorului, numite “inteligenţă „ şi “imaginaţie „.

      -“ii… „, s-a bucurat acesta, văzându-şi creaţiile mişcându-se şi evoluând.

      Din păcate, făcuţi din materie organică uşor degradabilă, nu aveau o durată de funcţionare-viaţă prea mare. Rareori depăşeau 700 de ani pământeni. Întrucât însă se puteau înmulţi liber, numărul lor nu scădea, ci, din contră, creştea. Astfel, de la câteva zeci au ajuns sute, apoi mii, iar treptat milioane.

      Toţi se purtau desăvârşit faţă de El şi între ei. Aveau inoculat în fluidul vital, numit sânge, trăsături de caracter imuabile, specifice Creatorului. Nici unul nu era mai presus decât altul. Nu exista ură, invidie, pasiuni sau vicii devastatoare. Erau, se putea spune, o chintesenţă a spiritului Lui; şi asta Îl umplea de bucurie.

      Şi aşa, frumos şi frumoşi au evoluat spre tot mai bine mii de mii de ani. Semănau în continuare cu El, dar nu întru-totul, întru-cât El evitase să le inoculeze un anume “ceva „ din capacitatea Sa creatoare; El era doar Unic.

      În sinea lor Umanii simţeau această nevoie, dar neputând Crea, în adevăratul sens al cuvântului, s-au apucat să Inventeze.

      Şi ce nu au inventat ? De toate pentru toţi, unele utile ca necesitate stringentă, altele mai puţin utile, dar folositoare în alte sensuri denumite “intelectuale „. Toţi se bucurau şi ce doreau inventau şi aveau.

      “-Muncim totuşi prea mult fizic … „ şi-au spus ei la un moment dat. Ca urmare s-au apucat şi au inventat nişte Mecanisme Mecanice Umblătoare, prescurtat MMU. Erau însă destul de greoaie şi dificil de întreţinut.

      -“Ne trebuie ceva care să se întreţină singure… „ au ajuns ei la concluzia logică, şi au Inventat Organismele Moleculare Utilitare, prescurtat OMU; a nu se confunda “U „ de la Utilitar cu “U „ de la Umanoid, cum au insinuat unii mai târziu. OMU erau asemănătoare cu ei – orgoliu de pseudocreatori- dar mai mici ca dimensiuni; de asemenea, erau de diferite culori, în funcţie de necesităţi şi de zona de acţiune. Pentru a nu exista nici o confuzie sau interpretare din partea Lui că s-au apucat să se “re-creeze „, nu i-au mai făcut de nuanţe verzui şi nici cu capacităţi de fotosinteză şi alimentaţie fotochimică cum erau ei.

      Pe unii i-au făcut negrii, pentru că lucrau în zone ecuatoriale, cu soare puternic, iar culoarea neagră era singura care rezista modificărilor pigmentale, inoculate iniţial doar pentru o mai mare diversitate a specimenelor.

      Pe alţii i-au făcut galbeni, întrucât activau în zona pădurilor tropicale, pline de animale şi păsări agresive. Practica le arătase că prin “afişarea “culorii galbene, diferite specii inferioare atenţionau duşmanii că sunt otrăvitoare şi,fiindcă erau cu adevărat, erau ulterior evitate de prădători. Tot pentru a se descurca mai bine le-au făcut ochii mai înguşti şi oblici, fapt care, ca la feline, îi ajuta să vadă mai bine în pădurile întunecate.

      Pe alţii i-au făcut arămii, maronii, sau în culori nuanţate de la alb-gălbui-lăptos la negru-maroniu, nu din intenţie ci fiindcă nu întotdeauna s-a respectat strict dozajul prescris de pigmentare.

      Pentru a scăpa de grija întreţinerii lor le-au creat - a se subânţelege inventat - organe de asimilare microorganică şi chimică, aşa că nu necesitau o alimentare suplimentară din partea lor. Asimilau atât materie vegetală, cât şi animală, fapt care-i făceau utili şi pe linia diminuării reziduurilor prădătorilor ucişi sistematic pentru a le asigura o siguranţă sporită tuturor.

      OMU nu aveau prevăzute limite de asimilare, aşa că erau oricând predispuse la excese. Ca urmare a unor “arderi interne „ necontrolate, intense, deşi proiectele iniţiale prevedeau o durată de funcţionare de câteva sute de ani, ele nu rezistau mai mult decât câteva zeci de ani, diminuându-se mult eficienţa investiţiei.

      Ca urmare, dar altă urmare, s-au gândit, răzgândit şi iar gândit, să-i facă reproductibili; ce putea fi mai bine decât o sursă de forţă de muncă ce se autoregenera, fără consum suplimentar de materii prime. Şi au realizat-o pe ea, Elementul Vital Auxiliar, prescurtat EVA. Era foarte asemănătoare cu OMU, dar avea mici modificări fiziologice; nu şi morale. Au mai modificat câte ceva şi la OMU, iar în final au reuşit ceea ce şi-au propus: Cuplări Organice Periodice Instinctive, rezultând,prescurtat, COPI. Nu erau complete iniţial, dar în timp puteau evolua spre OMU mature.

      Totul mergea bine, sau aproape.

      El nu se amestecase, întrucât invenţiile organice OMU, EVA şi COPI erau departe de orice s-ar fi putut denumi “creaţie „. Îi lăsa pe UMANII Lui să se joace cu OMU şi chiar îl distra asta, văzând străduinţele lor, zadarnice, de a insera, în OMU şi accesoriile lui, unele principii morale stabile. Practic, legile teoretice valabile la roboţii mecanici nu mai funcţionau pe deplin la cei organici. Deşi aparent erau acceptate şi recunoscute de OMU, ulterior ele erau încălcate sistematic. Concluzia finală a fost că nu puteau impune legi ale roboticii organice, aşa că i-au lăsat în pace şi au renunţat la perfecţionarea lor.

      ….

      Dezastrul nu a venit pe neaşteptate. Nu se ştie dacă “la mijloc „ a fost şi mâna Lui, dar probabil, cel puţin, a fost şi cu ştirea Lui. Poate dorea să-şi prezinte creaţiile şi în alte galaxii, poate dorea ceva “mişcare „, sau cine ştie ce. Orice supoziţie poate fi la fel de valabilă.

      Cert este că El nu a făcut nimic pentru a împiedica uriaşul asteroid să lovească Pământul, bine-nţeles după ce şi-a salvat creaţiile: UMANII.

      De fapt, s-au salvat singure, întrucât au prevăzut cu mulţi ani înainte impactul cu asteroidul şi au decis, neavând altă soluţie, să părăsească Pământul şi să se îndrepte spre alte două Galaxii; descoperiseră acolo -şi cu ajutorul Lui- câteva sisteme stelare propice vieţii. Se spune că le-ar fi “pregătit „ tot El atunci, dar poate că existau “amenajate „ din timp, căci Căile Lui au fost mereu necunoscute.

      Practic şi tehnic dispuneau de tot ceeace era nevoie, iar timpul le-a permis să pregatească necesarul de meganave galactice ultraperformante pentru a prelua toţi UMANII; cu un ultim “I „ atunci, de la Interstelari.

      Deşi erau conştienţi, El i-a mai atenţionat o dată că vor trece câteva generaţii până vor ajunge “acolo „ sau “dincolo „; unii îi spuneau Eden, alţii Paradis, dar majoritatea se mulţumeau cu “acolo „.

      Cei mai comozi, gândindu-se la lungul drum, au insistat să ia cu ei şi o anume cantitate de bioroboţi OMU; dat fiind însă labilitatea şi instabilitatea lor psiho-motrice, probabil şi cu acceptul, sau la sugestia Lui, au renunţat la firavele “făcături „, refractare la tot ce însemna ordine şi disciplină, corectitudine şi loialitate şi alte lucruri de aceeaşi natură. Ca urmare a urmării, OMU şi resturile, adică accesoriile lui, au rămas acolo, pe Pământ.

      Calculele teoretice arătau că şansele de supravieţuire ale celor rămaşi pe planetă erau minime, dat fiind nu atât impactul cu asteroidul, cât urmările acestei coliziuni, inclusiv glaciaţiunile inevitabile. Dar şansele OMU de a supravieţui nu erau printre principalele lor griji; probabil nici secundare. Aşa că şi-au văzut de navele lor şi au plecat cu toţii, cu El înnainte, cum se spunea; Îl meritau pe drept.

      După primul asteroid au mai venit şi alţii şi alţii. Milioane de ani au trecut repede, sau încet; nu a fost nimeni să-i numere, iar a gândi retroactiv este uşor, dar a trăi pe moment a fost mai greu.

      Pe Pământ au rămas doar legendele privind creaţiile Lui originale. Uimitor,curios şi inexplicabil, pentru unii, au supraviţuit cataclismelor suficienţi OMU, perpetuându-se câteva nuanţe de specii din cele multe de la începuturi.

      Din orgoliu şi, sau, interes politico-religios, urmaşii OMU s-au autodenumit “Fii Lor „ şi descendenţi direcţi din Creaţiile Originale, respectiv UMANI, creaţiile unice ale Lui.

      Mulţi apreciază legendele ca fanteziste. Alţi mulţi, caută o legătură directă, biologică, între OMU şi UMANI, dar ştiinţa nu a putut găsi “veriga ruptă „, care, după cum aţi văzut, nici nu a existat de fapt.

      Pentru a-şi ascunde imperfecţiunile native de bioroboţi, utilitari acum sau nu, Organismele Moleculare - prescurtat OM - actuale, au născocit, după ce, la rândul lor, au construit, nu “creat „, roboţii, şi “Legile roboticii “.Aceste aşa-zise “legi „ îi fac automat perfecţi pe roboţi în raport cu ele, OM-urile imperfecte. Ca urmare, se elimină orice posibilă legătură-similitudine şi acuzaţie că ei, OM, ar fi de fapt roboţi la origini; imperfecţiunea exclude robotizarea.

      Ca urmare, o ultimă urmare, vă promit, rămâne deschisă problema:

      - "este sau nu UMAN un OM ?"

     

© Copyright Gheorghe Rogoz
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online