evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Damnarea numelui  -  Plasa pe jăratic  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Piese de muzeu  -  Diamantul  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  Nu deschideţi uşa  -  Pulbere de stele  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Triunghiul roşu  -  Gender X  -  Luminile oraşului XXIX  -  Vatmanul - Purificarea  -  Depozit.02  -  Icoana  -  Almateea  -  Ambiguitate clinică  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Dansând pe sârmă  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Pasul craiului de munte  -  Lecţie de Umanitate !?  -  Atalia  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  În căutarea zborului  -  Chipul de pe Marte  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Cum să te fereşti de urs  -  Proză scurtă  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Flida Flado  -  Gheşeft  -  Fotografii  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Drumul care nu se vede  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Arta fugii în cinci acte  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Novicele  -  Mamal - Despărţirea  -  Creatorul  -  Vânătoarea  -  Boaba de spumă  -  Povestea gândacilor  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Jocul


El cu durerile şi greşelile lor

El cu durerile şi greşelile lor
  Gheorghe Rogoz
Satul lui
Dangăt de viaţă
Aceleaşi...
Povestea (?) Pensionarului Incredul
Eu, Singularul Absolut
varianta print

Gheorghe Rogoz



Publicat Duminică, 11 Iulie 2010, ora 12:40

      -Iar pe gânduri Sf-te?

      „Când o să mă obişnuiesc să nu mă mai surprindă”, tresări Sf-tul la „auzul” cuvintelor Lui. De data asta le „auzise” în minte, dar deschizând ochii, îl văzu aşezat lângă el, privindu-l cu coada ochilor.

      -Oarecum, dădu el un răspuns evaziv, neştiind ce să spună. Se gândise la prea multe şi nu ştia la ce se referea El. Nu că voia să-i ascundă ceva, dar, dacă tot avea permisiunea Lui să gândească ce dorea, de ce să spună tot. Dacă dorea cu orice preţ, El putea oricum afla ce-l interesa.

      -Deci, insinuă El blând.

      -Probabil sunt puţin obosit şi mai sensibil...

      -Mai sensibil la ce, sau la cine? îi lăsă El o portiţă.

      -La creaţiile Tale, la cine alţii...

      -La ei ca la ei, dar la ce? nu-l slăbi El.

      -La durerile şi greşelile lor.

      -Altădată le spuneai păcate. De ce distincţia asta? Tu nu poţi fi prea indulgent prin însăşi esenţa şi scopul tău de a fi aici la Poartă.

      -De ce nu i-ai spus Poarta Destinelor şi nu a Raiului. De aici se despart toate Drumurile. Nimeni nu se opreşte şi nu rămâne; toţi pleacă mai departe.

      -Schimbi vorba, sau este mai gravă decât credeam problema.

      -Este posibil ca şi eu să nu am totul clar în minte...

      -Plăcerea ta să te chinuieşti gândind. Tu eşti destinat să acţionezi aici prin intuiţia ta excepţională, bazată şi pe un cumul de o infinitate de stimuli şi percepţii privind fiecare persoană în parte. De aceea tu nu poţi greşi; Eu poate da, dar tu nu.

      -Atunci de ce gândesc uneori prea mult?

      -Plăcerea sau chinul tău; cum vrei să o iei.

      -Tu mi-ai permis asta şi uneori nu ştiu de ce.

      -Simplu: te apreciez şi, din când în când, vreau să aflu şi părerea ta. Deci, ce te afectează: durerile, sau greşelile oamenilor?

      -Nu ştiu precis; poate principiul...

      -O!! Devi acid. Într-un fel Eu am influenţat direct şi indirect principiile lor de viaţă.

      -Departe de mine intenţia asta...De când nu ai mai fost printre oameni?

      Aproape surprins de întrebarea neaşteptată, răspunse deschis:

      -De mult, de foarte de mult , din punctul lor de vedere; dar asta nu înseamnă că nu ştiu totul despre ei oricând.

      -Una este „să şti” şi alta „să trăieşti” şi să simţi ce şti...

      -Seamănă puţin cu o acuză şi neâncredere în capacităţile Mele de analiză...

      -Tu singur te-ai referit la infinitatea mea de percepţii-simţuri. Eu am avantajul că mă ocup numai de ei, pe când Tu ai atâtea treburi...

      -Numai superficial nu M-ai făcut până acum...

      -Iartă-mă. Nu în sensul acesta limitat, ci în cel larg, al complexităţii existenţei Tale. Eu, doar cu pământenii...

      -Chiar te preocupă problema; asta denotă că ar putea fi ceva delicat, care ar putea afecta esenţa existenţei tale aici.

      -Merit reproşul, dar nu cred că ar putea fi chiar atât de grav, încercă el să-L liniştească.

      -Ba da; dacă mi-a scăpat ceva?

      -Ei, sau evoluţia... lor, încercă el să o mai dreagă.

      -Eu sunt şi Evoluţia; deci am prevăzut-o.

      -La ei, dar la Tine?

      Pentru prima oară rămase „blocat” de consecinţele întrebării.

      Sincer, El nu se gândise niciodată la asta. „Auzi, evoluţia Lui...Când El este Totul, oriunde şi oricând...”

      De parcă i-ar fi citit gândurile, Sf-tul continuă:

      -Ei sunt doar o „latură” a Ta. Ei există prin Tine, cu voia şi acceptul Tău, dar şi Tu exişti puţin prin ei. ţ

      -Să mergem printre oameni.Vei „simţi” ce vreau să spun.

      -Aşa-mi trebuie. Te-am dorit imprevizibil şi te am. Eu te las să gândeşti singur la unele aspecte, iar acum îmi faci şi tu la fel. Unde vrei să mergem?

      -Unde vrei. Să luăm satul ăsta mic, de pe malul lacului. Vezi casa asta? Femeia de aici şi-a otrăvit soţul. Va fi probabil condamnată. Eu, noi, nu am judecat-o încă. Unde crezi că va ajunge?

      -În Iad probabil. Tu vei decide când va fi cazul. Eu mult mai târziu...

      -Eu nu ştiu ce se va mai întâmpla cu ea; Tu da. Eu Îţi spun ce a fost, Tu ce va fi, dacă vrei.

      Îngândurat, ştiind prea multe, El răspunse: „Bine”. Un „bine” ce sunase trist chiar şi în gura Lui. Era interesat cum va pune Sf-tul problema.

      -Femeia asta, fără nume, avea o fată bună, cuminte, silitoare...Fata a suferit un accident grav. A fost internată în spital, în capitala din apropiere; un oraş întins, mare şi aglomerat, în care te deplasezi cu greu. Vezi unde era acum o săptămână, la ora 18, în prag de iarnă, când se lăsase seara?

      -Da. Cade lapoviţa. Este desculţă, în şlapi de plajă, doar cu un pulovăr subţire pe ea, într-o staţie de tramvai.

      -Aşteaptă tramvaiul să meargă la spital să-şi vadă fata. I-a promis, la telefon, când a vorbit cu o soră medicală. Va trebui să mai schimbe un autobuz până la spital şi să se reântoarcă aici până la ora 20, când pleacă ultima cursă spre sat. Crezi că reuşeşte? O urmăreşti?

      -Nu. . Îşi găseşte cu greu fata. A aşteptat prea mult prin staţii şi pe la uşi. Fata va trebui să fie operată, dar costă prea mult. Nu are de unde să facă rost de bani. Fata nu are nici o şansă altfel...

      -Ştiu.Va muri peste două zile. Te întorci cu mama în sat în seara aia?

      -Ajunge cu greu, târziu acasă. Mai are doi copii mici. Soţul o ceartă şi o bate...groaznic. Nu crede că a fost desculţă la spital; presupune alt bărbat...Nebun...Inconştient...Beţiv.

      -Au un porc; crescut cu greu, pentru Crăciun. Ea îl imploră să-l vândă, sau să-l dea garanţie pentru ceva bani...şopti Sf-tul-

      -El nu vrea să audă. Este băut. O bate iar...murmură El îngândurat.

      -Să sărim o zi. Reţine însă că fiecare zi , la oameni, are 24 de ore, fiecare cu minute şi clipe groaznice, ca cele pe care Le-ai văzut. Mama ar trebui să meargă din nou la spital; i-a promis fetei. O face?

      -Nu. El nu o lasă. O bate şi o ţine legată în casă. Fuge. O prinde şi o bate din nou. Copii îi iau apărarea; îi dă afară din casă, dezbrăcaţi, în frig. Inconştient...

      -Nu ar trebui să te afecteze. Ştiai totul, dar acum le-ai văzut , sau le-ai şi trăit...

      -De ce te prefaci Sf-te? Le trăiesc, pentru că Eu sunt ea. Doar asta ai intenţionat...

      Tăcerea grea era o recunoaştere; o victorie savurată; amară. Sf-tul era încă puţin încrâncenat; prea nu-l crezuse El şi-l lăsase singur cu suferinţele oamenilor.

      -Atunci este mai uşor de înţeles povestea. Nu vei putea să-ţi vezi fata, care va muri aşteptându-Te şi sperând. Îţi vei reproşa toată viaţa că nu ai găsit o soluţie. Îţi vei urâ şi mai mult soţul. Când copilul cel mic va face pneumonie a doua zi şi-l va duce un vecin binevoitor cu maşina la spital, tot nu este-eşti încă decis ce să faci ca să scăpaţi, Tu şi copii, de un demon cu chip de om, numit de oameni tată şi soţ. Mai trece o zi. Ce vezi?

      -O cameră cu podeaua de chirpici, acoperită cu cartoane şi preşuri rupte, murdare, putrezite ..

      Un bătrân schilod, bolnav, în ultimul hal, care abia se mişcă.Nu mai poate sta în picioare şi nu mai poate ieşi afară. Se târăşte, face pe el. Nu este pentru prima oară. Un miros groaznic.

      -Este tatăl lui. Doar Tu-ea îl mai îngrijeşte. El, fiul lui, refuză să Te ajute să-l schimb, sau să faceţi curat. Ţipă la el să se ridice. Te uiţi?

      -Da. Îl loveşte cu picioarele. Îngrozitor.Este tatăl lui...

      -A fost. A murit într-o vineri, zi de sărbătoare; după o „discuţie” cu el. L-au înmormântat Duminică. I-au ajutat şi oamenii din sat. El a fost mai mult beat. Cum te simţi, ca ea?

      Tăcere.

      -Îţi vizitezi copilul la spital. Nu ai ce să-i duci. Nu ai cum să-l ajuţi. Toţi cer bani. Te întorci fără speranţă acasă, unde nu vei găsi o vorbă bună...

      Din nou tăcere.

      -Ţi-ai otrăvit soţul. Nu ai ascuns asta. Nu ai mai putut suporta durerea Ta, a unui socru şi a unor copii nevinovaţi. Eşti vinovat în ochii Legii şi ai Tăi, în cealaltă calitate, iar eu va trebui să Te, adică să o judec...Sunt un „eu” necesar pentru Tine, creaţia ta relativ autonomă, imparţială şi intransigentă, Balanţa Durerilor şi Greşelilor...

      Tăcere.

      -Nu s-a terminat.Ea va fi probabil închisă, siluită, iar copii duşi la un orfelinat. Legea umană nu este şi legea Ta. Eu nu am lege; am intuiţie. Cineva, care ar fi trebuit să ajungă în Rai pentru suferinţele îndurate, va ajunge oriunde în altă parte, iar noi am ştiut, am privit şi nu am făcut nimic, nimic...nimic.

      Tăcerea era şi mai grea.

      Sf-tul era singur. Fusese singur?

      Undeva cineva greşise, sau greşea, sau va greşi.

      Ce grea poate fi Balanţa în tăcerea sufletului.

      GO. Iarna o6-07.

     

© Copyright Gheorghe Rogoz
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online