evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Ambiguitate clinică  -  Din vitrină  -  Atingeri sensibile  -  Luminile oraşului XXVI  -  Sfârşitul lunii  -  Liniştea  -  Viziune  -  Pierderea  -  Metastază  -  Inelul de platină  -  Praf minune  -  Mamal - Beciul  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Fata morgana  -  Somnul  -  Cincizeci  -  Fluturi  -  Iubirea de pe Venus  -  Proză scurtă  -  Sub nori  -  ROV-27  -  Meduza (VIII)  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Decablat  -  Luminile oraşului V  -  Boaba de spumă  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  În beci  -  Gender X  -  Acolo sus, vulbul  -  Dincolo de evoluţie  -  Luminile oraşului XX  -  Coconul  -  Mutare disciplinară  -  Fabrica de vise  -  În vizită la psihiatru  -  Păsări de pradă  -  Cruciada bucătarilor  -  Înger în oglindă  -  Conştientizarea  -  Dincolo de ceţuri  -  La frontieră  -  Alertă !  -  Casa galbenă  -  Taina leului  -  Jocul Zeilor (V)  -  Poveste cu un zmeu  -  Darul divin  -  Nouăsprezece zile (II)


Jocul Zeilor (IV)

Adrian Vlad Vicenţiu



Publicat Duminică, 11 Iulie 2010, ora 13:01

      Cu un fluierat distrat, preaonorabilul Poha urca spirala scării care ducea undeva deasupra cabinetului său de lucru. Sub greutatea lui, treptele de lemn scrâşneau încet din încheieturi, împrăştiind pe alocuri firicele subţiri de praf. Scârţîitul surd, pe alocuri sugrumat îi inducea preaonorabilului o stare de relaxare, ca întreaga clădire de altfel. O găsise după căutări îndelungate, plătind pentru ea un morman de credite.

      Dar efortul depus meritase pe deplin. Clădirea devenise oaza lui de linişte. Toţi cunoscuţii lui se aşteptaseră ca în locul vechii şi oarecum cochetei clădiri să apară un nou dom uriaş în care să-şi găsească de lucru angajaţii Companiei de Transporturi şi Comunicaţii. Dar planurile lui nu modificareră prea mult zona, astfel încât clădirea suferise modificări structurale minore, primenindu-şi însă generos întreaga înfăţişare exterioară şi interioară. Sub acelaşi acoperiş îşi găsiseră adăpost atât locul de muncă cât şi cel de relaxare, un lucru obişnuit însă pentru preaonorabilul Poha pentru care una din resursele aflate mereu în criză era timpul.

     

      Încă nu se grăbea să ajungă sus, întrunirea nu începuse. Urcuşul către mansardă deveni după numai câteva trepte un târşâit de picioare, care combinat cu scârţâitul treptelor împrăştia sonorităţi cu iz de ritual ancestral. În sine, totalitatea zgomotelor reprezentau un mixaj sonor mereu invocat de preaonorabil atunci când îşi clarifica gândurile. Un picior pe treapta următoare, un nou hârşâit, o notă şuierată printre buze, rotiţă aşezată lângă rotiţă, gândurile proiectaseră de-a lungul timpului, pas cu pas, urcuş după urcuş, cadrul proiectului la care acum schiţa mental ultimele retuşuri. Putea spune că era foarte aproape de iniţierea lui. Reuşise să convingă ultima persoană de care avea nevoie, împotriva voinţei ei să-l ajute.

      Ajungând în încăpere se aşeză într-un jilţ, iniţiind în acelaşi timp secvenţa care îi proiecta holograma la locul de întâlnire.

      Preaonorabilul Poha privi atent înfăţişările sub care se ascundeau interlocutorii săi. În dreapta lui, bâţâind sâcâitor din picioare, stătea un pici pistruiat, prea mic pentru scaunul în care se tolănise. Puştiul era concentrat asupra unor desene pe care le ţinea cu multă grijă în faţa lui. În stânga, îmbrăcată aţâţător, sau mai degrabă dezbrăcată şi cu un aer plictisit se afla o brunetă. În sfârşit, în faţa lui, se lăfăia o sosie reuşită a lui Kaan, frecându-şi mâinile în faţa unui platou suspendat plin ochi cu mâncare. El însuşi, luase înfăţişarea unui om între două vârste cu un aer cât se poate de comun.

      Aşteptând sosirea ultimului participant se concentră asupra hologramei brunetei. Era una foarte reuşită. Chiar foarte reuşită. Oare unde se afla personajul real? Cu siguranţă că nu va afla niciodată. Încă nu-şi dădea seama reprezentantul cărei organizaţii se ascundea în spatele fiecăruia. Avea îndoieli că printre ei se afla vreo femeie, chiar dacă se întâmpla deseori ca participanţii să ia astfel de înfăţişări. Avea deasemenea îndoieli că va afla vreodată identitatea celorlalte personaje, dar lucrurile aşa trebuiau să decurgă.

      Îşi aminti că nici prin gând nu i-ar fi trecut, de ar mai fi trăit încă zece vieţi, identitatea predecesorului său şi cu atât mai puţin existenţa Quadrantului Confederat. Preluarea poziţiei în cadrul Quadrantului îl aruncase într-o lume nouă, nebănuită, care îşi desfăşura existenţa paralel cu cea oficială în care trăise până atunci. Prima şi ultima cerere în audienţă a unuia dintre subordonaţii a însemnat şi şocul preluării poziţiei şi obligaţiilor reprezentantului C.T.C. în cadrul Quadrantului. Şi la puţin timp, moartea acelui ilustru necunoscut funcţionar confederat care se dovedise a fi predecesorul său.

      Un zumzăit slab, atrase atenţia tuturor. Pe locul rămas liber începu să capete forme un foc care ardea mocnit. Era ciudat că niciodată nu se întâmplase ca toţi interlocutorii lui să aibă forme umane. El unul, nu-şi prea bătea capul cu aşa ceva având doar câteva ipostaze, în care apărea. Nu prea folosise forma actuală, dar niciodată nu se gândea în prealabil la forma hologramei ce urma să o folosească. Nu era niciodată atent la detalii de genul acesta şi nu asta era oricum prioritatea lui.

      Era a treia întâlnire în sistem de urgenţă din ultima perioadă pe care o convocase de când ajunsese membru în cadrul Quadrantului Confederat. Nu-i plăcea să-i convoace pe ceilalţi membri fără un motiv bine întemeiat aşa cum se mai întâmplase uneori în cazul celorlalţi.

      Preaonorabilul Poha aşteptă ca liniştea să cuprindă încăperea virtuală. Tuşi uşor pentru a arăta celorlalţi cine iniţiase întâlnirea. Privirea lui fixă insistent fiecare personaj în parte. Erau de faţă cei care deţineau controlul absolut asupra întregii Confederaţii. Pârghiile invizibile pe care le acţionau cei prezenţi puteau îndrepta în cel mai scurt timp întreaga Confederaţie în direcţia dorită.

      Gustul puterii absolute îl făcea să se simtă confortabil deşi de multe ori trebuise să ia decizii cu care se împăcase greu mai apoi. Dar acum... acum urma să fie luată una dintre cele mai importante hotărâri din existenţa Quadrantului Confederat cu implicaţii majore asupra Confederaţiei.

      — Pentru ce ne-ai convocat astăzi? şuieră focul întrebător.

      — Pentru a vă pune la curent cu ultimele faze ale proiectului Terra, răspunse preaonorabilul.

      — Planul a suferit cumva modificări esenţiale? şuieră din nou focul.

      Preaonorabilul Poha i se păru că detectă o notă ciudată, nemaiauzită până atunci, în tonalitatea interlocutorului său.

      — Nu a suferit nici un fel de modificări, spuse sec. Dimpotrivă, am urgentat implementarea lui profitând de turnura pe care au luat-o lucrurile pe Terra.

      — Sacrificiile care trebuiesc făcute de data asta sunt totuşi prea mari, ridică tonul focul. O puzderie de scântei îi însoţiră cuvintele dând o lumină stranie încăperii.

      — Sacrificiile oricum urmau să fie făcute, acolo sau în altă parte, veni într-un târziu răspunsul.

      — Din câte ţin minte ai fost şi tu de acord cu ele. Sau te aşteptai ca să renunţăm la el tocmai din această cauză, întrebă mieros bruneta. Privirea însă îi trăda multă înverşunare. Ai uitat care este scopul nostru principal?

      — Oamenii sunt nişte animale nefericite, îi recită plin de inocenţă şi puştiul. Noi trebuie să găsim matricea socială ideală în care oamenii să fie fericiţi. Mai precis majoritatea lor, se corectă el grăbit.

      — Şi până unde credeţi că putem merge cu asta? îi chestionă din nou focul.

      — Până la capăt, dacă va fi nevoie. Doar avem toate resursele necesare, nu? îi răspunse bruneta. E destul de simplu, nu? înţepă ea.

      Tonalitatea aspră, chiar rea a vocii acesteia provocă reacţia rapidă a preaonorabilului Poha. Avea nevoie de consensul lor pentru o derulare normală a planului. Întotdeauna proiectele reuşite au fost cele derulate cu aprobarea unanimă a Quadrantului.

      — Un astfel de cadru nu-l găseşti pur şi simplu. Îl cauţi, experimentezi, faci toate sacrificiile care se cer, îndepărtezi orice obstacol, orice ispită care te poate face să renunţi la ceea ce ţi-ai propus...

      — Vorbe, vorbe aruncate care nu costă nimic, veni replica fierbinte a focului.

      —Ne-am asumat o responsabilitate uriaşă pe care trebuie să o ducem până la capăt, interveni iritat puştiul. Trebuie să trecem peste orice fel de sentimente sau afinităţi. Altfel nu vom reuşi să ducem la capăt nimic.

      — Domnilor, nu uitaţi că într-un mod sau altul controlăm tot ceea ce este cunoscut omului în acest univers. Prin acest simplu fapt vă reamintesc că nu există doar o singură soluţie. Întotdeauna vor exista şi alternative mai mult sau mai puţin viabile, argumentă focul.

      — Să înţeleg că posezi o astfel de alternativă, întrebă cu un rictus bruneta.

      — Nu neapărat, dar...

      — Atunci planul lui rămâne în picioare, înclină puştiul capul înspre imaginea preaonorabilului Poha.

      — Dacă vreţi să vă demonstrez că există alternative, vă pot oferi una chiar acum: renunţăm la experiment.

      — Niciodată! veni aproape la unison răspunsul celorlalţi.

      — Nu e vorba de afinităţi sau sentimente. E vorba de natura umană. Nu te poţi dispensa de ea după bunul plac, reveni focul.

      — Şi ce modificări ai vrea să aducem proiectului? interveni cu o voce suavă bruneta.

      Ne-am asumat o mare responsabilitate… sacrificiile noastre nu vor fi uitate… vorbe, vorbe… întotdeauna vorbeşte cel mai mult şi înfăptuieşte cel mai puţin… aş putea pune pariu că în sinea lui se consideră un lider de facto… parcă îl şi aud… munca şi sacrificiul meu vă aduc vouă o nouă zi…altceva nu cred că o să aud din parte lui... patetic…

      — Până acum nu am avut foarte multe rezultate pozitive, le reaminti focul. Pentru mine cel puţin, lucrul ăsta reprezintă un inconvenient major în derularea unor proiecte şi mai... ambiţioase, se exprimă el diplomatic, cum este cel de astăzi.

      Preaonorabilul Poha se văzu nevoit să intervină încă o dată în încercarea de a aplana potenţialele divergenţe majore ce puteau măcina membrii Quadrantului. Cumva, trebuia să reinstaleze atmosfera de optimism ce dominase iniţierea proiectului. Aşa că începu să deseneze în aer o uriaşă spirală luminoasă care se îngusta pe măsură ce luminozitatea ei devenea din ce în ce mai puternică, până ce ajunse un bob de lumină orbitoare.

      — Nu poţi organiza un spaţiu ideal în care să împaci toate interesele caracteristice fiinţei umane, ce pot merge de la simbioză şi până la antagonism total. În plus natura umană este instrinsec schimbătoare aşa că nu pot fi create reguli fixe de aur. Asta încercai să ne explici, nu? se interesă Poha.

      — Într-adevăr, undeva pe aici doream să ajung, admise focul mai potolit.

      — Un astfel de lucru nu este posibil pentru moment doar, sublinie Poha, la fel cum, cu multă vreme în urmă zborul era doar o utopie, care între timp a revenit o realitate cotidiană.

      Focul se mulţumi să asculte în tăcere argumentele bătrânului din faţa sa. Începuse deja să se gândească că lupta pentru o cauză pierdută dar vroia să vadă până unde se poate ajunge.

      — Poţi spune că orice idee i-a trecut prin cap omului a putut fi pusă în practică. Cel puţin până acum. Revenind la planul nostru, într-adevăr omul este o fire schimbătoare dar ajunge să cunoşti modelul schimbărilor pentru a interveni asupra lor.

      — Şi atunci, vom marşa în continuare pe o intervenţie directă asupra naturii umane? veni întrebarea sacadată.

      — Nu ţinem locul nici unui Dumnezeu, ci doar încercăm să îndeplinim unul dintre cele mai vechi vise umane, o societate bună pentru toţi.

      — Dar voi nu înţelegeţi că lucrul ăsta e imposibil? E ca un miraj. Cu cât credem că ne-am apropiat mai mult de acest ţel cu atât mai mult ne înşelăm. Interesele umane sunt deosebite de la individ la individ, putem să ne gândim asupra unei intervenţii directe, dar oricum ai lua-o, ar însemna transformarea lui în maşinărie, care funcţionează după ce program îi dai să execute.

      Preaonorabilul, remarcă mulţumit că spiritul de frondă al focului, indiferent cine se afla în spatele lui, nu atinse-se o cotă alarmantă, din moment ce acesta încă vorbea de o intervenţie a lor, a tuturor.

      — Dar oare până acum omul nu era o maşinărie care executa programe? întrebă retoric Poha.

      — Da, dar era vorba de propriile lui „programe” într-un număr mai mare decât cele create de sistem. Nu cred că o programare totală prin sistem, poate aduce ceva benefic umanităţii.

      — Am deviat destul de mult de la subiectul pentru care v-am chemat, spuse Poha, şi orice discuţie în plus nu cred că va aduce mai multă lumină, pentru moment, asupra lui. Aşa că eu propun să aşteptăm primele rezultate de pe Terra şi în acelaşi timp să ne gândim şi la cele spuse de colegul nostru, pentru a vedea cum vom acţiona în viitor. Avem un consens? îşi roti el roată privirea.

      Era mult mai bine să obţină o victorie minoră disimulată într-o remiză, în locul unei amânări a planului mai ales că toţi cei de faţă, inclusiv focul, păreau să fie mulţumiţi cu soluţia aleasă.

      — Atunci ne-am înţeles, reluă optimist Poha. Dacă vreunul dintre voi mai are nelămuriri, ştiţi unde să mă găsiţi, zâmbi el.

      — Foarte amuzant, articulă un rictus bruneta, înainte ca trupul şi vocea să înceapă să i se destrame ca un abur.

      Preaonorabilul Poha aşteptă până ce toţi interlocutorii lui se făcură nevăzuţi, întrerupând legătura îndată ce rămase singur. Cine are oare dreptate? Noi sau el?Dar dacă nu încercăm, nu avem cum să ştim, aşa că...

     

© Copyright Adrian Vlad Vicenţiu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online