evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Ion cel fericit  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Lunga vară  -  Norma  -  Curcubeul  -  Dona  -  Lunea Maniacilor  -  Reactorul  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Gustul libertăţii  -  Ceasul ispitirii  -  Aseară...  -  Drum fără întoarcere  -  Improvizaţie (teatru burlesc)  -  Între două lumi  -  Experienţă pecuniară  -  Nebunul  -  Sedrina  -  Atalia  -  BO  -  Fragile  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Striptease  -  Omul cu păsări  -  Întreg  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Calul cruciatului  -  Luminile oraşului VIII  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Poveste de culcare  -  Ghavany  -  Cărăușul  -  Schimbare de management  -  Câmpul de luptă  -  Luminile oraşului VI  -  Novo Homo Sapiens  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Vară cu ciocănitori  -  Gol  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Taina leului  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Valea însângerată  -  Texte.01  -  Creatorul


Salvatorul

-stenograma-

Gheorghe Rogoz



Publicat Sâmbătă, 14 August 2010, ora 18:58

       Anul 199. . . Consiliul Metagalactic analizează stadiul de dezvoltare al fiinţelor ce populează planeta XX 3789235, aşa zisă Pământ. Evoluţia situaţiei galactice şi necesitatea salvării altor civilizaţii superioare, impune renunţarea la sprijinul acordat unor fiinţe inferioare, care vor fi lăsate să se dezvolte prin propriile forţe.

      Din trei fiinţe recuperate de pe planeta Pământ, a supravieţuit doar una, probabil cea mai dotată în acest sens.

      Înaintea audienţei finale, în faţa Forumului Decizional, sunt prezentate succint concluziile:

      -inteligenţă: formă rudimentară;

      -nivel de civilizaţie: înapoiată; se ucid între ei fără motive raţionale;

      -sistem de comunicare: greoi, articulat, verbal;

      -organizare: incipientă; grupuri amorfe, fără personalitate colectivă unică, subordonate instinctelor primare de dominare şi acumulare iraţională;

      -perspective: incerte; risc crescut de degenerare şi autodistrugere;

      Preşedintele se interesează de reprezentativitatea elementului recuperat. I se comunică faptul că a fost selectat dintre cele mai active persoane remarcate într-o zonă deschisă.

      Se redau , în stenogramă, discuţiile cu vieţuitorul de pe Pământ.

      Notă: pentru unele clarificări, s-au folosit şi dicţionare explicative curente.

     

     



     

      -Tu ce eşti ?

      -Caporal să trăiţi !

      -Trăiesc. Ce e aia cap oral ? Un cap care vorbeşte ? Aveţi o specializare în acest sens, ca la cripobalanţi, unde unii vorbesc, alţii tac şi fac, alţii gândesc, alţii sunt pur estetici, iar alţii au doar funcţii ? Dar ei au mai multe capete, iar la tine nu văd decât unul.

      -Cam aşa-i şi la noi pe Terra, chiar dacă avem doar un cap.

      -Eşti deci terrian, nu mutant.

      -Da, terrist. De mutat în capitală s-au mutat alţii.

      -Desfăşurai o activitate intensă, dar ciudată, când ai fost recuperat. Ce scop avea ?

      -Culegeam porumbul, să aibă ţăranii ce mânca.

      -A, deci nu chiar involuaţi. Recirculaţi şi recuperaţi materia primă vitală. Şi cum e la voi cu Ţar-anii ? Vă alegeţi Ţarii anual ? Stau în colectivităţile voastre ?

      -Nu, ţăranii ar trebui să stea pe câmp, unde le e locul; întotdeauna ei au fost legaţi de pământ. Vor ca pământul să-i îngraşe pe ei, dar ei nu mai vor să îngraşe pământul.

      -Interesanta concepţie asta cu îngrăşatul. . . Ceva asemănător cu Ugoii: cine termină ciclul sus, trebuie să ajungă jos, pentru a sta la baza evoluţiei celorlalţi. Sus-jos, jos-sus, aşa înţeleg că este şi la voi ?

      -Nu chiar. De sus jos mai merge uneori, dar de jos se ajunge foarte greu la cei sus-puşi.

      -De ce ? Tu, de exemplu, nu poţi deveni Ţar un an ?

      -Ba da, ţăran da; dar dacă aş vrea să ajung ceva, aş vrea general.

      -Tinzi spre general ? Curios. Să-ţi pierzi personalitatea si, dintr-un frumos exemplar particular, cum văd că eşti, să ajungi un banal general, nesemnificativ, nespecific ?! Aveţi o concepţie ciudată despre evoluţie. Să revenim la activitatea ta: deci ce făceai concret ?

      -Tăiam porumbii.

      -Pe toţi ? Nu se mai putea salva ceva dintre ei ?

      -Mai scăpau destui, dar ulterior îi rădeau alţii, de nu mai rămânea nici urmă de ei.

      -Rasul este profilactic, sau. . .

      -Ce sau. . . Ras şi gata. Nu-i problema noastră cum se mănâncă ei între ei.

      -Deci vă mâncaţi între voi ?

      -Şi-ncă ... Să-i vedeţi pe ai noştri; nu iartă nimic.

      -Chiar pe toţi ? Presupun că doar indivizii mai simpli, degeneraţi; cazuri particulare.

      -Ce particulare ? Generale, dacă mă credeţi. Cum iese unul mai în faţă, cum „harş” ceilalţi. Se trag nişte sfori. . .

      -Marionete, adică. Şi cine le trage ?

      -Ei, unul, altul. Am zis şi eu aşa, la general.

      -Altceva mai şti să faci ?

      -Păi. . . altceva. . . Am lucrat puţin şi la rachete.

      -Rachete ? Aveţi aşa ceva ?

      -Da, câteva tipuri. Sunt lansate supra unor obiective mai importante, unde sunt concentraţi duşmanii şi praf îi fac.

      -Şi cu praful ce faceţi ?

      -Nimic. Aşteptăm până ce îl împrăştie vântul şi verificăm ce a mai rămas; se spune „cercetarea zonei”.

      -Deci studiu. Şi mai găsiţi ceva ? Pare rentabil şi eficient la voi.

      -De obicei ne alegem cu praful de pe tobă.

      -Uimitor. Extindeţi democraţia şi în lumea materială, dacă si cei prăfuiţi pot fi eligibili. Cum este la alegerile acestea ?

      -A, la campania electorală ? Ca şi la cea agricolă; ies mulţi pătaţi în faţă, unii prăfuiţi bine. Sunt obişnuiţi cu praful, pentru că asta se alege din tot ce promit.

      -Un gen de uniformizare a condiţiei tuturor, pentru egalitate în drepturi probabil.

      -Cu uniformizarea sunt alţii la noi, iar drepturile sunt egale doar la grade egale şi nici atunci mereu.

      -Deci drepturile evoluează în funcţie de temperatură şi anotimpuri, când sunt variaţii mari de grade. Asta înseamnă că aveţi atât democraţie pozitivă, cât şi negativă.

      -De regulă în funcţie de funcţie. Iar democraţia este pozitivă pentru cei ce conduc şi negativă pentru cei din alte poziţii. Cu opoziţia se mai înţeleg.

      -Înseamnă că se menţine permanent un echilibru între diversele poziţii sociale ?

      -O, poziţii sunt multe la noi, pentru că fiecare stă cum poate, când nu are încotro. Fiecare cu o poziţie a lui. Eu mă bag mai puţin. Alţii sunt cu papagalul.

      -Papagal ? Pasărea aia care repetă ce spun alţii ?

      -Da. Ce spun şi ce-i spun alţii, în funcţie de culoarea politică. E foarte util să ai papagal; mănânci şi tu o pâine albă cu el.

      -Şi este comestibil ?

      -Nu, numai penele-s de el. Are însă ciocul curbat mult, ca să poată ţine bine ce apucă.

      -Şi tu nu ai papagal ?

      -Nu, că eu mi-s dintr-o bucată şi nu-mi place să umblu cu cioara vopsită.

      -Se poartă şi aşa ceva ? Cine ?

      -Care poate şi pe unde poate; şi în ţară ţi pe afară. Unii mai intră la apă şi ajung să vadă doar negru în faţă.

      -Înţeleg, de la cioară. Iar negrul nu vă place; de aceea vopsiţi cioara. Aveţi alergie la culoarea neagră ?

      -Nu numai la negru. Am avut şi „sutane negre” şi „cămăşi verzi” şi „cravate roşii” şi ne-am cam săturat de papagali. Acum se poartă „dalmaţienii”; atât s-au amestecat culorile, că deja acum sunt toţi „o apă şi-un pământ”.

      -Asta nu înseamnă nămol ? Cum îi puteţi suporta aşa mânjiţi ? Nu aţi încercat să-i mai spălaţi ?

      -Merge greu. Dacă se apropie unul mai mult de ei, se mânjeşte şi el şi se oferă altul să-l spele şi tot aşa. Ne consolăm majoritatea cu alb-negru, deşi cei pătaţi o duc mult mai bine în color.

      -Înţeleg. Culorile politice sunt esenţiale la voi şi vă fac zile negre. Tu, de exemplu, eşti în verde. Cum este ?

      -Nu verde, cachi. Cu „verzii” sunt alţii; bine şi pentru ei.

      -Deci la voi cine are o culoare mai bună, are parte. Este de ajuns numai culoarea ?

      -Nu numai culoarea, ci şi portretul, că unul este Enescu şi altul Washington.

      -Nu-i cunosc. Tot terrieni ?

      -Cam aşa. Cu primul te cam târăşti, că e autohton de-al nostru, cu celălalt zbori şi zburzi şi pe afară.

      -Cu zburatul cum este pe la voi ? Se practică frecvent ?

      -Da. Cine are zboară pe oriunde, cine nu, de oriunde.

      -Singuri, sau în colectiv ? Cu ce viteză ?

      -Şi, şi. Depinde cine te „ajută”, din ţară sau de afară. Te zboară de nu te vezi. Unii s-au obişnuit şi cad tot în picioare, dacă găsesc „ţapul ispăşitor”.

      -Ţapul de bere ?

      -Nu. Ăla se dă ca să fie găsit celălalt.

      -E un fel de tradiţie ?

      -Noi zicem că „se trag iţele”

      -Aşa se pronunţă corect ?

      -Nu, aşa se practică mai concret.

      -Sunteţi mai inteligenţi decât credeam. Timpul nu-mi permite să continuăm acum discuţia. Datele pe care le deţinem despre voi sunt parţial eronate. Cu tine se poate purta uşor un dialog. Alte civilizaţii sunt limitate de scheme logico-matematice. Voi aveţi multe ciudăţenii în şi printre voi. Merită studiate; ar trebui să le luăm cu noi.

      -Dacă aţi putea. . .

      -Vom amâna decizia privind planeta ta, o intervenţie putând deregla „specificul” vostru. V-am mai putea aduce, comparativ, şi alte specii civilizate.

      -Alte specimene ? Nu-i nevoie; avem posibilităţii nebănuite de a ne bate singuri cuie-talpă.

      -O, rezistenţă la durere. Nu mai am timp din păcate. Vom reveni peste cca. 1000 de ani de-ai voştri. Ca o amintire a discuţiei noastre şi pentru a-ţi motiva absenţa, vei primi stenograma întrevederii. . . .

     


      Stenograma a constituit baza anulării pedepsei de trei zile de arest, dar şi a internării lui la un spital „de specialitate”, pentru grave suspiciuni.... Pe căi oculte, obişnuite, stenograma a ajuns atât în „mâna” presei independente, de ea însăşi, cât şi în posesia alteia, dobândind un larg ecou internaţional.

      După discuţii furtunoase, forurile politice planetare l-au declarat, în lipsă, erou universal, întrucât prin intervenţia lui a salvat omenirea de la o intervenţie care ar fi putut duce la o societate post-haotică, utopico-aberantă, de o perfecto-corectitudine iraţională.

      Conduce rea profesională l-a recompensat cu un bilet la spectacolul ”Circari şi panglicari inter- şi naţionali”. Nu s-a dus. Îl durea capul. Oricum era sătul-saturat de cei de la Tele-vizuini.

      Organele de Specialitate medicale şi nu numai, prin oamenii lor de bună-credinţă, i-au „recomandat” să se odihnească şi să doarmă cât mai mult, adică să închidă ochii şi să tacă.

     

     

© Copyright Gheorghe Rogoz
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online