evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Jocul libertăţii  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Iza  -  Alfa şi Omega  -  Ciorna  -  Aedes  -  Luminile oraşului IV  -  Viziune  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Sfârşitul lunii  -  Sentofagia  -  Începutul  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Joia neagră  -  Bodaproste  -  La lumina...  -  Evadare din Paradis  -  Praf minune (III)  -  Accidentul  -  Halucinaţie  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Fragmentalism  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Visând cu ochiul deschis  -  Sfântul  -  Pure Evil  -  Revederea de 20 de ani  -  În noapte  -  În vizită la psihiatru  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Gheşeft  -  O Poveste (?) modernă  -  Experienţă pecuniară  -  Soldatul  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Recurent  -  Veşnic orizont  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Text experimental  -  Corabiile lungi  -  Visătorul  -  Oglinda îngerilor  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Peştera II  -  Principiul alibiului  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  Fragile  -  Sharia (fragment)  -  Felix II


Cosas de la vita

Cosas de la vita
  Mădălina Dragomir
Veşnic orizont
La lumina...
Destin
varianta print

Mădălina Dragomir



Publicat Joi, 10 Octombrie 2002, ora 10:05

       Stiam ca va trebui în curând sa aleg. Stiam ca lucrurile nu puteau continuau asa. Nu ma puteam împarti în doua. Trebuia sa aleg o lume. si am ales. Dar întotdeauna ma voi întreba daca am facut alegerea cea mai buna...
     
      înca îmi aduc aminte de acea seara de iarna. Ma întorceam de la scoala, avusesem, ca de obicei, o zi infernala. Simteam cum alunec în acel straniu univers unde totul era atât de diferit. si acum, dupa atâta timp, înca îmi mai reamintesc caldura acelei lumi. Lumina ei.
     
      Uneori nu mai stiam care este realitatea si care este închipuirea viata mea ajunsese o fuga cu si între doua trenuri ce mergeau în directii opuse.
      Si chiar în acest moment realizez ca nu am ales nici unul din trenuri, nici o lume, ci am ramas pe peron. si eu care voiam ca aceasta povestire atipica sa fie o pledoarie pentru viata!
      Cred ca am zabovit prea mult. Ambele trenuri au plecat. Am pierdut. Am închis usa prin care intram în lumea de vis, din care facea parte doar... e greu de spus prin vorbe. Este vorba mai mult de un sentiment... împlinire... fericire... închipuieste-ti o lume doar pentru tine. O lume a ta, care-ti apartine în întregime!
     
      Cert e ca, dupa ce am închis acea usa, dupa ce viata mea nu mai era visul, am privit trenul disparând din viata si mintea mea. Sufletul înca mai pastreaza iluzia... caldura...
     
      în momentul în care eram convinsa ca am facut alegerea buna, ca am ales cu adevarat viata si nu un vis, o himera... viata reala, palpabila... ei bine, în momentul în care m-am întors cu fata spre viata...
      Nimic... în fata mea nu era nimic. Pierdusem si acel tren. Era prea târziu. si iata-ma singura pe un peron pustiu, asteptând un tren ce nu va mai opri niciodata, privind neputincioasa la cele ce trec cu mare viteza si pline de viata, muzica si... fara oprire.
     
      E toamna acum. Am ajuns acasa de la servici unde avusesem, ca de obicei, o zi infernala. si tot ca de obicei, stau. Stau si privesc lumea grabita sa-si traiasca viata cu muntii si deserturile ei...
     
      deserturi si desertaciuni. si un gând îmi nazareste în minte. Va trebui sa aleg în curând. Lucrurile nu pot continua asa...
     
      si de asemenea ma gândesc ca aceasta povestire cu greu se încadreaza în sectiunea SF sau fantastic ci mai degraba în sectiunea "Porcul zburator" sau "Elefantul e un peste roz". Cert e ca exista doua categorii de oameni, cei care aleg sa traiasca viata asa cum e ea, cu bucuriile si tristetele ei, cu lacrimi sau bucurii, cu suisuri sau coborâri, buna sau rea, tralala si la la la. Si mai suntem noi, cei de pe peron care, din motive diferite, am ales sau fara sa ne dam seama am ajuns doar sa privim viata cum trece pe lânga noi în loc sa o traim efectiv.
     
      Aceasta catalogare nu-mi apartine, si sunt dispusa sa platesc drepturile de autor. Rog trimiteti-mi factura la adresa: Str. Garii, peron 2, pe numele... Bond, James Bond. (nu m-am putut abtine!) si înca un lucru... Trage naibi de maneta! Opreste trenul pentru o secunda. Sau cel putin fa cu mâna!!!

© Copyright Mădălina Dragomir
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online