evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Lacrimi de stea  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Renaşterea...  -  Meduza (III)  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Diamantul  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Tânăr si încă nescris  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Meduza (IV)  -  Jocul Zeilor (I)  -  Gondolierul  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  Poveste cu un zmeu  -  Imdiola  -  Luminile oraşului XXII  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Simbioza  -  Elegie pentru Jeromed  -  Uchin (fragment)  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Prima pagină  -  Delir  -  Timpul schimbării  -  Puroi I  -  Al nouălea iad  -  Principiul alibiului  -  ªarpele de aramă (I)  -  Big Bang Boo  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Poveste de viaţă  -  Claviaturi  -  Follow-Me  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Coana mare se mărită  -  Ceaţa  -  Gustul libertăţii  -  Meduza (X)  -  Meduza (VI)  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Locul pierdut  -  Gheşeft  -  În umbra deasă a realităţii  -  Duhovnicul  -  Zei şi oameni  -  Satiră robotică  -  Pescăruşul  -  Sunet pentru suflet  -  Rochia străvezie


Luminile oraşului 2 (II)

Ciprian Ulea



Publicat Sâmbătă, 11 Septembrie 2010, ora 17:55

      Chloe recapitula in gand ultimele detalii ale misiunii, savurand cafeaua inca fierbinte, tocmai buna. Dimineata era racoroasa, una din putinele dimineti placute. De regula, imediat dupa rasaritul soarelui, temperatura devenea insuportabila, insa acum era 7:30, adia o briza usoara, cerul era senin. TJ pornise motorul unui jetsky, apoi il oprise si facea cateva reglaje. O silueta subtire se apropie de el mergand desculta prin nisip. TJ lasa jetsky-ul si arata ceva spre directia vantului, vorbi cateva minute aprins zambind, apoi silueta se indrepta spre baraca lor. Chloe zambi si facu un semn de salut cu mana. Se pare ca si altii venisera mai devreme, gandindu-se ca e o zi placuta. Hallie era intotdeauna prima pe plaja. Chloe zambi spre pustoaica subtire care se indrepta spre ea. Hallie avea cam 15 ani, cam de aceeasi inaltime si greutate cu Chloe, cu o fata mica si un nas carn, pe care apareau cativa pistrui accentuati de bronzul verii. Parul ii era putin peste umeri, un saten foarte deschis la culoare, din cauza soarelui, iar ochii de un albastru ciudat. Si mai ciudat era ca oricat ar fi stat la soare, pielea ei nu se bronza prea tare. Chloe nu stia prea multe despre ea, aparuse deodata la inceputul verii si luase toate lectiile de surfing la baraca, pare ca are o pasiune extraordinara pentru sporturile pe apa. TJ si Chloe o indrumasera apoi in cumpararea echipamentului, care isi avea domiciliul permanent la baraca lor. Hallie era printre vizitatorii permanenti ai baracii, nu stiau prea multe despre ea, decat ca se mutase din New York in LA si ca statea mai mult singura intr-o casuta la vreo 3 km de ei. Tatal ei murise intr-un accident de avion dupa ce servise in NYPD vreo 20 de ani fara sa fi fost macar zgariat de un glont, mama ei murise cand Hallie avea doar un an, iar acum se mutase in LA la fratele tatalui ei, care plecase la postul sau de ambasator, bine platit, undeva intr-o mica tara europeana. Din cate trasese Chloe o concluzie, Hallie avea grija de ea singura, avand o situatie materiala foarte buna, datorita sumelor de bani pe care unchiul sau i le plasa in cont.

      - Buna dimineata Chole, zambi Hallie. Crezi ca vom avea valuri astazi?

      - Da, si inca vor fi valuri de toata frumusetea, insa nu-i nici o graba. Vezi linia aceea intunecata in larg? Cam intr-o jumatate de ora norii se vor apropia de tarm, si atunci vom avea valuri. Deocamdata nu-i nici o graba, bem cafeaua, luam un neopren subtire pe noi, apa e calda, placile sint pregatite si date cu ceara, nu avem nimic de facut decat sa mergem cu ele in apa.

      - Poate avem noroc de valuri toata ziua, nu, Chloe?

      - Cred ca avem noroc de valuri toata ziua, aproba Chloe. N-o sa ne oprim decat la pranz pentru dejun si o bautura rece. Hallie, ai cafea proaspata acolo, fierbinte arata ea. Si daca nu ai luat un mic dejun prea consistent, sti unde sint fructele.

      - Mai aveti doar doua banane si cateva portocale, striga Hallie de langa frigider. Pot sa mi le adjudec?

      - Doar doua? Impartim, nici eu nu am mancat nimic in dimineata asta. Era cel putin un kilogram de fructe aseara cand am plecat, insa asta-i mana lui TJ. Baga in el la fructe de zici ca e vreo camila.

      - Camila mananca portocale? rase Hallie.

      TJ veni si el agale spre bar. Cele doua fete erau cu spatele la el si de la spate pareau doua surori colorate diferit. La fel de subtiri, isi purtau parul pieptanat la fel, putin mai jos de umeri, cu o carare pe mijloc. Chloe era bronzata, inchisa la culoare, parul aproape negru, iar Hallie o tenta deschisa de bronz, parul aproape blond. Il auzira venind si se intoarsera spre el, iar asemanarea se opri aici. Figura Chloei era ferma, bine desenata dar blanda, linistita, matura, departe insa de cei aproape 30 de ani pe care avea sa-i implineasca in curand. TJ si ea erau nascuti la doar cateva luni diferenta unul de celalalt, si nici unia nu i se dadeau mai mult de 23-24 de ani. Hallie isi arata exact cei 15 ani in figura ei copilaroasa, insa imediat ce spunea ceva aveai impresia ca are cel putin 20. Era extrem de inteligenta, linistita, foarte diferita de adolescentii de varsta ei. Parea ca intotdeauna stie ce vrea, si era foarte discreta in privinta vietii sale. Plaja incepu se devina zgomotoasa, obisnuitii ei si ai baracii incepusera sa apara. TJ iesi in intampinarea lor vesel, apoi astepta ca fetele sa-si ia placile de surf. Valurile erau in crestere.

     

     



     

      - Chloe, alt punct de tragere nu puteai gasi? se vaita el. Pute ingrozitor. Chiar si prin filtrele castii pute, pute ca dracii, se vaita el. Glasul i se auzea clar, comunicau evident prin cablul subtire intins intre ei. Se aflau cam la 10 m unul de celalalt. Nici o miscare pana acum, ofta el. Isi aseza la indemana arma Heckler Koch, multumit ca are putine lucruri de carat. Chloe era inarmata cu un Brett-Hewett mai mic, insa ea cara Remington-ul R12, o arma destul de grea, de precizie, cu bataie lunga. Ea facuse planul, si acela era sa nu angajeze o lupta de aproape, sa foloseasca Remington-ul pentru a-l lichida pe Martin Giunzelli de la o distanta apreciabila de 1800 m. Distanta de 1800 nu era ceva exceptional pentru cineva ca Chloe, care avusese lovituri reusite de pana la 2900 m. 1800 m era o distanta la care si TJ putea elimina lejer un inamic, mai ales ca in ultima vreme tirul sau se imbunatatise foarte mult. Evident insa ca nu se putea compara cu Chloe. Era o chestie nativa la ea.

      - Miroase de la tomberoanele pline, facu ea. Tomberoanele cad in sarcina ta, iar tu ai spus ca e ok sa fie pline, in cazul in care ne va trebui ceva sa ne amortizeze vreo saritura mai lunga. Ar fi trebuit insa sa cauti niste tomberoane fara peste.

      - Azi dimineat anu era nici un peste acolo, facu el. Lua obiectivul de observatie si incepu sa se uite la tomberonul detestat. Chicoti infundat.

      - De ce esti asa bucuros facu ea? Duse binoclul la ochi si deslusi o procesiune pisiceasca la tomberonul cu pricina. Zambi in intuneric. Ii placeau pisicile, iar TJ pur si simplu le adora. Chiar aveau 2 cotoi care isi faceau aparitia mereu prin casa si carora le lasau mancare la usa. Veneau si plecau, erau voiajori. Toata zona lor era plina de pisici, langa ei erau docurile si silozurile de cereale, iar oamenii apreciau faptul ca pisicile tineau rozatoarele la distanta. Uneori se gandea ca TJ alesese cartierul chiar din cauza asta. Lasa binoclul si lua luneta puternica, muta privirea spre locul unde se presupunea ca va veni tinta. Stia ca TJ ar fi fost in stare sa piarda din ochi tinta privind la o confruntare pisiceasca la tomberoanele cu peste.

      - Hei, ceva miscare, se auzi el in casca. Se parea ca totusi TJ era atent la misiune pana la urma.

      O limuzina eleganta se indrepta spre docuri, urmata de doua masini Ford comune. TJ incepu vizarea tintei, raporta coordonatele, viteza vantului, iar Chloe misca teava Remingtonului usor spre limuzina, asteptand confirmarea faptului ca tinta lor este acolo. Limuzina opri si din ea coborara 2 oameni. Fordurile isi descarcara si ele incarcatura, cate 4 gangsteri imbracati in costume scumpe, cu gesturi imprumutate din filme. Totusi era LA, totul se facea ca la carte.

      Nu aparea nimeni, iar oamenii incepura sa se agite. Probabil ca Frank Lentini trebuia sa apara la adunare, gandi TJ. Lua la repezeala aparatul de vizare puternic si puse imaginea pe masina. Obtinu scanari termice, detecta ce era de detectat si marca locul cu laserul.

      - Grabeste-te Chloe, facu el imperativ, cand gangsterii mirosira ceva necurat la mijloc si incepura sa se agite spre automobile.

      - Acum, sopti ea. Apasa usor pe tragaci o data, de doua ori, apoi de inca cateva ori. Arma detuna sec. Prin luneta TJ vazu corpul din masina cum isi schimba pozitia lovit de gloantele Remingtonului.

      - E gata Chloe, facu TJ. Sari in picioare si incepu sa stranga instrumentele de ochire. Le baga in rucsac la repezeala, decupla cablul de legatura dintre ei, si fugi spre Chloe sa o ajute la bagajele ei. Ea avea de demontat si Remington-ul.

     

     

     


     

      Sergentul Danny Warren gasise un punct bun de observatie. Putea vedea ce se intampla la docuri. Partenerul sau, Huck Zander, il urmarea cu neliniste de la volan. Stia ca Danny are o rafuiala cu Lentini, dupa ce cu doi ani in urma, acesta ii bagase fratele in spital, acesta fiind client nevinovat al unui local de pe Seven Street. Incerca sa se hotarasca ce va face in cazul in care Warren se va hotara sa-si incheie politele cu Lentini, insa stia de pe acum ca il va sprijini. Se cunosteau de 6 ani si patrulau impreuna de 4 ani, de cand fusesera recrutati de proiectul Urban Warrior, si apoi fusesera varsati la LAPD cand se extinsese programul, la inceput ca instructori. Danny era inalt de aproape 2 m, solid, fara sa fie masiv deloc, cu o tunsoare militareasca. Zander era opusul sau, mic, subtirel, la doar 1m 70, foarte ingrijit, cu un par saten mai lung decat prevedea regulamentul. Warren era un tintas excelent si un luptator corp la corp extrem de puternic, Zander era lipsit de forta, era un boxer bunicel, si un tintas mai prost decat boxa. Era un tip deosebit de agreabil si inteligent, fiind mereu strategul echipei. Il urmari pe Warren printre gene, si se hotara sa fie pregatit pentru orice. Acesta urmarea miscarile bandei prin binoclu.

      - Danny, Lentini nu a venit. Sau a venit inaintea noastra. Putem defila putin prin zona pentru cazul in care ii mananca in fund...

      - Da, aproba Warren din cap multumit. Incerca sa-si ascunda multumirea provocata de faptul ca Zander era de acord. Isi dadu seama imediat ca fara acceptul acestuia nu ar fi continuat, asa ca ofta usurel, se destinse.

      - Putem merge pana spre depozit, continua Zander. Chevy-ul Cruiser ar rezista cam la orice, insa n-ar fi exclus ca idiotii sa aibe lansatoare.

      - Stai, il stranse de umar Warren. Vin trei automobile.

      Continuara sa priveasca in tacere cum oamenii coborara, apoi foarte agitati pornira spre automobile. Deodata scena degenera in haos, si cu totii se repezira spre o limuzina, deschisera portiera, iar Martin Giunzelli se varsa practic pe asfalt, cu jumatate de cap lipsa.

      - Detectie! urla Zander surexcitat, aici, sus, pe cladire, dupa care aproape ca smulse portiera Cruiser-ului iesind din el. Trase arma M-46 dupa el si fugi spre coltul blocului, ramanand in intuneric, camuflat. Fara o vorba, Warren il urma. Se intelesera prin semne si vorbe in soapta, fara a folosi comunicatoarele din casti, cu simturile incordate. Fara indoiala ca era vorba despre unul din cei catia ucigasi tacuti, cu contract, care actionau in LA. Posedau acelasi armament sofisticat, de multe ori "imprumutat" chiar de la Urban Warrior.

      - Urc, sopti Warren.

      - In regula, aproba Zander. Inconjur cladirea usor.

      Danny urca usor, ca o pisica, invizibil, in ciuda inaltimii sale, imbracamintea metamorfica il confunda cu peisajul. Urca primele doua etaje si se opri tacut. Privi in jur, apoi deodata simti o prezenta. Se intoarse brusc si o silueta cu un cap mai mica decat el, un barbat, se izbi in el in plin. Danny reactiona primul. Nu avea cand sa indrepte arma spre silueta, asa ca lovi fulgerator cu piciorul in silueta echipata de lupta, care spre norocul sau avea arma la spate in suport. Silueta zbura in aer usor, vreo 3 metri, fara a inampina multa rezistenta. Ca intr-un film cu incetinitorul, Danny incepu sa-si indrepte arma spre agresor, care ateriza pe sol intr-un fel absolut elegant, ca intr-o reverenta. Cu gura cascata privi cum acesta sprinteaza spre el. Ar fi jurat ca incepuse sa dea din picioare inca inainte de aterizare. Intr-o fractiune de secunda, silueta fu gramada peste el, impingandu-l din viteza pe scarile cladirii. Danny ateriza pe spate cu un vuiet ingrozitor, scapand arma, ametit. Brusc silueta scoase un pistol Beretta, insa Danny stia ca nu poate penetra blindajul sau.

      TJ urmarea insa cu totul altceva. Trase cateva gloante exact in arma M-46 a politistului, facand-o inutilizabila. Se repezi spre politist, scotand o mica mina EMP dintr-un buzunar. Danny riposta lovind de jos cu piciorul, insa TJ era mult prea rapid. Fenta si il lovi cu piciorul in casca. Regla intensitatea la minim si tranti mina in bratul politistului. Se auzi un scurtcircuit usor, toate echipamentele electronice devenind inutilizabile. TJ ii trase casca in sus, pentru a fi sigur ca nu va pati nimic, il dezarma si de pistolul Beretta 22 pe care il arunca intr-o parte iar incarcatorul in cealalta, ii trase de la brau catusele de material plastic si il lega zdravan de maini si de picioare, apoi se hotara sa-l lege si de balustrada, dupa ce isi aminti de dimensiunile politistului. Chloe trecu pe langa el un etaj mai jos cantari din ochi camerele, apoi intra in una din ele, lovind incuietoarea cu patul armei Brett-Hewett. Iesi la geam exact deasupra lui Zander, care astepta ghemuit in fata usii imobilului.

      - Lasa arma din mana, il soma ea, dand si un semnal din locator.

      Zander cantari situatia, isi schimba centrul de greutate de pe un picior pe altul, si risca. Nu apuca sa miste arma prea mult, ca fu impuscat in brat de de vreo 4 ori. Chloe oricum avea de gand sa-l impuste in brat.

      - Casca jos sau iti gauresc si capul, facu silueta, iar Zander se executa. Chloe se urca pe pervaz. Puse arma in suportul de la spate, se prinse de pervaz pentru a reduce inaltimea, si sari, aterizand printr-o usoara rostogolire, Cand reveni avea un pistol Beretta in mana, identic cu cele ale politistilor. Il baga la loc in buzunar si se indrepta spre Zander, care constata dupa mers ca agresorul este o femeie cu o silueta fragila. Din cladire iesi o alta silueta, ceva mai inalta, un barbat.

      - Sa nu fi tampit, facu acesta. Cerceta din ochi locul, se indrepta spre Cruiserul de politie si reveni cu trusa medicala dupa ce distruse echipamentul de comunicatie al vehicolului.

      - Poftim, facu TJ, aruncandu-i in brate trusa. Se uita intrebator la Chloe.

      - Poate, confirma aceasta, dand din cap. Impuscat in brat.

      - Ocupa-te de tine, ii zise TJ lui Zander in timp ce-l dezarma. Amicul tau cel mare este un regula si foarte furios, dar bine legat de balustrada. Trase catusele de plastic ale lui Zander si ii lega strans picioarele. Il ajuta sa-si scoata vesta anti antiproiectil, apoi sa-si taie rupa maneca uniformei. Rani curate, in doua luni esti ca nou, aparand legea.

      - Imi pare rau pentru asta, facu si Chloe, aratand spre brat, dar era necesar, nu aveam chef sa fim impuscati.

      - Multa sanatate, chicoti TJ in timp ce trase de dupa un tomberon doua biciclete. Mi-era teama sa nu le fure careva, facu el, multumesc pentru ca ati stat cu ochii spre ele.

      Zander ramase zapacit in timp ce cei doi o stergeau cu bicicletele pe o strada laturalnica. Se grabeau nitel spre micul conteiner gol de pe doc unde urmau sa ascunda echipamentele in rucsaci si sa se indrepte ca doi excursionisti spre locul unde parcasera masina, la vreo 4 kilometri. Zander dadu din umeri resemnat si se apuca sa-si dezinfecteze rana.

      - Danny, esti ok?, striga el.

      - Formidabil, se auzi glasul furios doua etaje mai sus.

      - Imi aduci si mie o ingheteta atunci, pana imi dezinfectez rana?

      Zander auzi o injuratura inabusita, apoi amandoi izbucnira intr-un hohot de ras stupid.

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online