evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Pasomii  -  Claviaturi  -  Mamal - Beciul  -  Lumea lui Ingo  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Obsesia  -  Ulysse şi Hector  -  Răscrucea  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Supravieţuitorul  -  Casa nebunilor  -  Dependent TV  -  Poporul perfect  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Pescarul la apus  -  Mărturisirea lui Abel  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Drumul spre (II)  -  Veşnic orizont  -  O şansă pentru câţiva  -  Cioara  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  În tren  -  Drumul care nu se vede  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Umbrele nopţii  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Povestea unui ceas  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Clocitorul Josh  -  Turnul de calcar  -  De profundis  -  Colecţionarul  -  Luminile oraşului XIV  -  Regele animalelor  -  Peştera II  -  Unii îmi zic Charon...  -  Sfârşitul lunii  -  Cruciada bucătarilor  -  Mesajul  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Sunet pentru suflet  -  Întâlnirea  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Children of mine  -  Necunoscutul intrigant  -  Alfa si Omega. Moon  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Între ziduri


Jocul Zeilor (VIII)

Adrian Vlad Vicenţiu



Publicat Duminică, 17 Octombrie 2010, ora 10:10

      ― Cine este individul ăsta de fapt? se miră Kaan în momentul în care cei doi Slujitori de rang înalt care-i aşteptau într-unul dintre hangarele staţiei orbitale ce deservea Gardienii de Sistem, îşi plecară capetele în semn de respect în faţa lui Angir.

      ― Este noul conducător al Terrei, răspunse unul dintre Slujitori, iar cel de-al doilea îl completă imediat:

      ― Şi bine-nţeles viitor conducător al ordinului nostru.

      Uimirea îl lăsă pe Kaan cu gura căscată în timp ce Angir reuşi să se stăpânească admirabil. Trecuse prin prea multe evenimente în ultima perioadă de timp ca să-l mai surprindă ceva.

      Noul conducător al Terrei... Îmi place cum sună... Deci pentru asta am fost pregătit... Trebuie să strâng cât mai multe informaţii înainte de a coborâ la suprafaţa planetei. Dar mai întâi, dacă tot am aflat care-i rolul meu aici să iau prima măsură.

      Cu un gest aproape autoritar indică singura navă care se mai găsea în hangar, în afara celei pe care sosise:

      ― Presupun că aceasta este nava voastră.

      Unul dintre cei doi slujitori înclină afirmativ din cap.

      ― Atunci aşteptaţi-mă acolo, îi expedie scurt. Aş dori să port o discuţie confidenţială, se explică el.

      Folosise intenţionat tonul autoritar şi apoi rugămintea neştiind prea bine care urmau să fie de fapt relaţiile exacte dintre el şi Slujitori. Văzuse la viața lui câțiva conducători care erau lideri doar cu numele așa că nu strica să-și ia o minimă precauție. Aşteptă un moment până când cei doi interlocutori se îndepărtară la o distanţă suficient de mare pentru a mai putea fi auziţi, după care se întoarse către Kaan intrând direct în subiect:

      ― Ştiu că ai primit ordinul să distrugi „Rândunica”. Îl contramandez. Vei avaria nava în aşa fel încât să nu poată să ajungă mai departe de Pământ. De acolo nu va mai putea să plece niciodată. Chiar dacă o vor repara, vei avea grijă ca să nu părăsească Terra. Ai înţeles?

      Kaan îşi muşcă buzele neştiind ce să zică. Rumegă câteva clipe noile ordinele apoi se hotărî:

      ― Nu pot să nesocotesc ordinele superiorilor. Va trebui să distrug nava.

      ― Nu eşti în măsură să hotărăşti tu ce trebuie făcut. Ai făcut destule greşeli pe navă, atât împotriva mea cât şi împotriva căpitanului Birmaq. Te-ai comportat mai mult decât prosteşte. Dacă nu vrei să iei calea vreunei închisori confederate de maximă siguranţă vei face exact cum am zis eu.

      Angir era calm. Ştia că locotenentul Kaan se va supune ordinelor lui. Era doar o chestiune de timp până ce îl va convinge. Nu ştia însă că gândurile lui Kaan erau aceleaşi ca ale lui. Dar din alte motive.

      Şi uite aşa nu va mai trebui să risc să avariez nava pentru a pune mâna pe stocul de făuritor de vise a căpitanului, îşi frecă în gând mâinile de bucurie Kaan. Sper numai să găsesc aşa ceva pe „Rândunica”.

      Gândul că nu va găsi nimic demn de interesul său îl dezamăgi pe moment. Reuși totuși să nu se dea de gol:

      ― Atunci suntem chit, dacă voi îndeplini ordinele tale. Eu nu voi pomeni niciodată de faptul că nava nu a fost distrusă iar tu nu vei pomeni nimănui, niciodată despre cele petrecute pe „Rândunica”, răspunse cu o urmă de fals regret în voce.

      ― Avem o înţelegere, atunci, încheie Angir. Deocamdată. Birmaq chiar nu merită să dispară. Spre deosebire de tine. Îi întoarse spatele fără să-l mai salute şi se apropie de nava Slujitorilor.

      ― Cât durează până ajungem? se interesă Angir în timp ce urca la bordul navei.

      ― Aproximativ două ore standard terestre, Mesua, răspunse unul dintre Slujitori.

      ― Mesua? ridică întrebător din sprâncene Angir.

      ― Titulatura oficială sub care ve-ţi fi cunoscut pe Terra, ca lider al Slujitorilor şi conducător al acestei planete, îi răspunse din nou, respectuos, acelaşi Slujitor.

      ― Titulatura aceasta nu are cumva legătură cu vechile mituri care... Angir nu mai apucă să-şi termine vorbele. Cel de-al doilea Slujitor îl întrerupse nepoliticos:

      ― Exact. Are legătură cu unele dintre vechile religii de aici. Deşi sunt puţini cei care mai ştiu ceva despre ele. Iar unii dintre predecesorii tăi numai lideri religioşi nu au fost, dacă mă înţelegi ce vreau să spun...

      Angir remarcă atitudinea ostilă a acestuia dar nu comentă nimic. Încă nu era cazul să facă uz de autoritatea cu care urma să fie investit.

      ― Iar rolul meu în calitate de Mesua este...

      Aşteptă câteva momente răspunsul, până când antipaticul – cum se hotărâse să-l numească – îi preluă vorbele:

      ― ...este posibilitatea de a face tot ceea e vrei, în limitele directivelor trimise din afară. Practic eşti stăpânul absolut al planetei. Binenţeles trebuie să respecţi, cel puţin de ochii pământenilor şi perceptele ordinului nostru.

      Pe toată pulberea stelară, zâmbi mental preţ de câteva secunde Angir.

      Apoi realiză brusc în ce se băgase şi se cutremură. Cum poţi oare să iei pur şi simplu un individ, fie el şi instruit dar total neavizat, şi să-l numeşti conducătorul unei planete întregi? Eventual să-ţi permiţi şi luxul unui eşec... De ce pârghii trebuie să dispui pentru a trece peste toată birocraţia Confederaţiei? Şi cum de nu am aflat nimic despre acest ordin ciudat al Slujitorilor sau cum s-or mai denumi ei deşi datele din Biblioteca Centrală Confederată erau destul de bine actualizate. Nu poţi să treci aşa uşor peste o organizaţie religioasă care controlează practic o planetă întreagă din spusele celor doi. Nu ai cum să o faci să dispară... Gândurile şi temerile se îngrămădeau unele după altele în timp ce începuse să întrezărească dimensiunea puterii lui Poha. Se părea că ea nu avea niciun fel de limite... A avut dreptate preaonorabilul, dacă ne vom întâlni şi a doua oară voi fi un om mort.

      Tot atunci realiză şi ceea ce vroise să-i comunice căpitanul Birmaq. Întreaga Confederaţie este o închisoare... Oare chiar este o închisoare sau doar atâta i s-a permis căpitanului să vadă din ea?

      ― Un mic amănunt ce nu trebuie omis, chicoti antipaticul provocându-i o tresărire în momentul în care se opri lângă el. Când vei coborî acum trebuie să-ţi aminteşti că pământenii nu cunosc zborul, aşa cum îl ştim noi. Intrarea ta pe scenă va reprezenta pentru ei unul dintre elementele de natură divină ale persoanei tale. Deasemenea va trebui să fii pregătit să le spui câteva cuvinte, ca un adevărat conducător ce eşti, chicoti el din nou. Era întradevăr antipatic.

      ― Ai pomenit ceva despre ordinele venite din afară. Din partea cui?

      ― Aş fi fost dezamăgit dacă nu ai fi întrebat, rânji cu gura până la urechi slujitorul. Devenise deja nesuferit. Va trebui să am grijă de el la fel ca şi cu Kaan. Toţi cei dinaintea au întrebat lucrul acesta şi la toţi le-am răspuns la fel. Habar nu am...

      ― Şi atunci de unde voi şti că ordinele sunt cele corecte şi vin din partea cui trebuie? îl încercă Angir, deși avea deja o certitudine fantastică în ceea ce privește persoana de la care urma să primească ordinele.

      ― O să-ţi dai seama, nu-ţi fă tu griji pentru asta. Toţi au ştiut. Cineva te-a trimis aici, nu? îi explică el. Iar cei care au crezut că odată ajunşi aici nu mai pot fi atinşi, bummm... slujitorul îşi însoţi expresia cu un gest sugestiv, s-au evaporat înainte să-şi dea seama ce se întâmplă cu ei.

      ― Mai sunt şi alte mărunţişuri de genul acestora, pe care trebuie să le aflu acum? întrebă sarcastic Angir.

      ― Ar mai fi ritualurile de autosacrificiu dar eu nu ştiu prea multe amănunte tehnice despre ele. Cert este că au loc în funcţie de Mesua pe care-l avem sau depind de ordinele care-ţi parvin din afară. O să cunoşti şi Slujitorul care se ocupă de partea asta, iar el îţi va da mai multe amănunte.

      ― Şi cine dintre voi îmi prezintă ordinele?

      ― Nimeni dintre Slujitori nu are acces direct la ele. Numai tu poţi vedea ce conţin plăcile-misivă trimise. Eu doar ţi le livrez, îi spuse Slujitorul.

      ― Bine, îmi sunt suficiente informaţiile acestea pentru început. Când plecăm?

      ― Suntem deja pe drum, îl informă celălalt slujitor. Tăcuse aproape tot timpul.

      Angir îşi întoarse privirea către hublou. Ceea ce vedea era de-a dreptul fantastic. Nu mai fusese, cei drept, niciodată într-o astfel de postură, dar putea pune rămăşag că până şi căpitanul Birmaq, de exemplu, care-şi petrecuse aproape întreaga existenţă numai în spaţiu şi care călătorise de nenumărate ori pe această rută era impresionat de ceea ce i se oferea privirii.

      Pe măsură ce se apropiau, pământul se dezvăluia în toată splendoarea sa. Arăta ca un glob colorat, suspendat în spaţiu întunecat. Perne mari de nori îl înconjurau, obturând pe alocuri priveliştea oceanelor şi a continentelor. Drapat în verde şi albastru, clocotind de viaţă şi de mistere deopotrivă, Terra îl aştepta. Se apropiau dinspre partea dominată de noapte, astfel încât în momentul în care soarele îşi făcu apariţia, pentru un scurt moment de timp, Angir avu impresia că cineva aprinsese un foc uriaş undeva la suprafaţa lui.

      Dar tot atunci, strecurîndu-se în minte odată cu măreția priveliștii Angir avu sentimentul unui pericol nebănuit care-l ameninţa. Nu era vorba de nicio ameninţare concretă, imediată, dimpotrivă se afla într-o postură la care mulţi alţii nici măcar nu puteau visa. Ceva însă îi spunea că ceea ce îl aştepta acolo, jos îi va schimba definitiv existența. Scutură din cap cu hotărâre, ca şi cum acest lucru putea alunga gândurile sumbre care îl măcinau. Trebuia să se concentreze asupra discursului de inaugurare pe care urma să-l susţină.

     

      Mulţimea amuţise. Pe întreg platoul mii de capete erau întoarse către cer, mii de perechi de ochi scrutau cerul pe care deocamdată doar soarele strălucea. Apoi se auzi primul strigăt urmat la scurtă vreme de altele. Un punct negru la început, ce căpătă rapid formă şi mărime, îşi făcu apariţia. Ajuns la o înălţime de aproape 500 de metri ovoidul ciudat se opri plutind leneş într-un balans stânga-dreapta ca o mişcare lascivă din şolduri. Un tub de lumină strălucitoare alcătuit din spirale albe opri nava din balans, fixând-o în capătul superior al acestuia ca o insectă ciudată prinsă într-un ac strălucitor.

      Angir păşi hotărât în interiorul turboliftului ce urma să-l ducă la suprafaţa planetei. Zâmbetul plin de încredere pe care şi-l impuse nu dispăruse, chiar dacă trecuse mai mult de o oră de la momentul preluării lui de către nava Slujitorilor. Nu avusese o problemă deosebită în a-şi creiona discursul ― era unul din multele lucruri pe care le învăţase în cursul pregătirii sale ― iar modul de decurgere a ceremonialului de investire i-l prezentase deja Slujitorul cel tăcut.

      Turboliftul se opri undeva la câţiva metri deasupra solului permiţându-i să păşească cu uşurinţă pe platforma special amenajată cu acest scop. Angir îşi lăsă privirea să îmbrăţişeze toată mulţimea de pe platou. Se întoarse cu mâna ridicată în semn de salut, parcurgând un cerc complet astfel încât toţi cei prezenţi să-l vadă, iar el la rândul lui să-i salute pe toţi.

      Ciudat, nu simţea niciun fel de emoţie sau trac deşi se afla pentru prima oară în faţa unui asemenea număr de oameni. Dimpotrivă, mintea îi era asaltată de informaţii acumulate în lunga perioadă de pregătire petrecută pe Sagius II. Înlătură rapid tot ceea ce nu-i era de folos în situaţia de faţă şi se pregăti să se adreseze oamenilor. Prima impresie contează.

      ― Pământeni, bine v-am găsit. Vocea îi era purtată cu uşurinţă deasupra platoului, aşa că el bănui existenţa unor aparate care îi preluau vorbele şi pentru cei aflaţi în zonele mai îndepărtate.

      ― Mesua! Mesua! Mesua! Corul de răspuns al mulţimii sună ca un tunet peste ultimele lui cuvinte.

      ― Mă aflu aici, prin voia celor atotputernici, drept noul vostru conducător, reluă Angir. Se ferise intenţionat să folosească termenul de Mesua. Timpul urma să dovedească în ce măsură va merita să poarte acest nume. Timpul şi cei atotputernici, îşi aminti brusc cu un fior de preaonorabilul Poha. Ascultaţi ce vă spun vouă, pământeni! reluă el. O nouă eră începe astăzi, acum! O nouă eră în care, împreună, pentru slava celor atotputernici, vom schimba faţa acestui pământ. O nouă eră în care…

      Se opri brusc cu privirea aţintită în jos. Ce le vorbesc oare acestor oameni? La ce să le spun să se aştepte, când nici eu nu ştiu ce am de făcut? Ce eră au de gând cei atotputernici să înceapă cu noi toţi la un loc? Nu pot să fac asemenea promisiuni deşarte…

      Nu se auzea niciun murmur, nicio şoaptă. Toţi aşteptau într-o tăcere respectuoasă ca noul Mesua să termine ce avea de spus.

      — ...în care lumina vremurilor ce vor urma se va pogorâ asupra vieţilor noastre. Acesta va fi crezul meu până...

      Îşi întrerupse pentru a doua oară discursul din cu totul alte motive. Patru explozii putenice, în patru puncte diferite ale platoului, se succedară rapid acoperindu-i vocea. Încet, încet, ca nişte bătrâni obosiţi, trei dintre cele patru colectoare de apă ce străjuiau zona se prăbuşiră la pământ în exteriorul platoului. Cel de-al patrulea colector stătu în cumpănă câteva momente, pentru ca în cele din urmă să se încline înspre mulţimea aflată în stânga lui Angir.

      Busculada se produse imediat. Cei aflaţi pe traiectoria colectorului începură să fugă din calea acestuia năpustindu-se în zonele învecinate deja aglomerate. Câţiva dintre ei, mai puţini norocoşi, nu mai reuşiră să se salveze, fiind striviţi pe loc. Apa strânsă se revărsă vijelios la început, ajungând până aproape de mijlocul platoului. Strigătele celor aflați în acea zonă aprinseră scînteia haosului. Panica începu să se instaleze rapid.

      Angir își dădu seamă că dacă nu intervenea imediat, lucrurile aveau să scape de sub control.

      După câteva momente de uluială, cauzate de surpriza exploziilor, doi dintre Slujitorii care aveau în grijă securitatea platoului, se cățărară rapid pe platforma unde se afla Angir aruncându-se asupra lui pentru al proteja de un eventual atac. Formând un scut uman încercară să-l îndepărteze de pe platformă unde reprezenta o țintă vizibilă pentru oricine.

      — Nu sunteți în siguranță aici, se scuză unul dintre ei pentru modul în care interveniră. Un al doilea atac poate veni în orice moment. Exploziile probabil au fost doar o momeală pentru deturnarea atenției de la principala țintă.

      — Nici nu am ajuns bine și cineva mă vrea deja mort? Fără să știe nimic despre mine? se miră Angir cu voce tare.

      — E de ajuns să știe pe cine reprezentați, îl luă gura pe dinainte pe celălalt Slujitor. Se înroși imediat la față. Se vedea pe el că deja regretă răspunsul aruncat în pripă.

      — Dacă cineva mă vroia mort eram deja până acum, îi răspunse Angir. Ridicați-vă de pe mine. Ceea ce trebuie să fac acum este să calmez cumva lucrurile, în niciun caz să fug. Există vreo mașinărie care îmi amplifica cuvintele?

      — Da, veni răspunsul sec. Nu știu dacă nu cumva a fost afectată de explozii, dar există.

      — Și cum o fac să funcționeze? Trebuie să calmez oamenii. Angir își aranjă hainele în timp ce se ridică de pe jos.

      — E de ajuns să vorbiți de pe platformă. Captatorul este setat să preia și să amplifice doar cuvintele unei anumite persoane pe baza timbrului vocal. Dar eu nu sunt sigur că ar trebui să...

      Angir nu-l lăsă să-și termine vorbele. Privirea i se întunecă. Mulțimea începuse să se înghesuie către singura ieșire de pe platou. Bariera de control instalată acolo nu avea cum să mai reziste mult. Își adună toată voința în vocea care bubui peste platou:

      — Nimeni să nu mai facă un pas! Opriți-vă acum unde sunteți!

      Un scurt circuit se produse în mulțime. Valurile umane care se loveau de bariera de control se calmară brusc ca și cum o mână invizibilă iar fi imobilizat pe toți. Ici-colo, oamenii se mai agitau în mici grupuri, dar catastrofa ce urma să se întâmple fusese evitată aproape în mod miraculos. Chiar și cei doi Slujitori care se pregăteau să se arunce din nou asupra lui, se opriră înghețați, ca și cum Angir pusese stăpânire pe voințele lor.

      — Ascultați... se auzi asurzitoare din nou vocea lui Angir. Oricine a fost persoana sau grupul care a pus la cale exploziile, va răspunde în fața mea pentru asta. Și pentru nevinovații de acolo care nu au avut nicio șansă, arătă cu mâna trupurile neînsuflețite care se aflau în preajma colectorului. Nu au avut nicio vină că au venit astăzi aici, fără să știe că va fi și ultima zi din viața lor. Toate aceste vieți curmate au un preț, iar el va fi plătit de cei care sunt răspunzători pentru ele.

      Se opri o clipă pentru a vedea efectele vorbelor lui. Pentru moment, atenția mulțimii fusese deturnată către victimele prinse de colector. Știa că lucrul acesta nu avea cum să dureze mult, așa că trebuia să profite de el.

      — Ceremonia s-a încheiat. O să vin chiar eu la bariera de control pentru a mă asigura că toată lumea va părăsi fără incidente platoul.

      Coborî de pe platformă și începu să înainteze prin mulțimea care se retrăgea respectuasă din calea lui, pe măsură ce înainta înspre barieră. Simțea apăsarea miilor de priviri ațintite asupra lui.

     

      După câteva ore, platoul și drumul de acces erau deja pustii. Ultimii întârziați mai zăboveau încă la periferia orașului Bree dar majoritatea mulțimii se dispersase care încotro. Angir zâmbi. Trecuse cu bine primul test în calitate de Mesua. Nu se mai întregistrase nicio victimă, busculadele fuseseră evitate, toată lumea plecase în liniște de pe platou așa cum promisese. Parcurse pe jos, tot drumul înapoi, alături de oficialități, care acceptaseră cu grimase pe post de zâmbete, propunerea lui de a merge în urma mulțimii pentru a evita orice alt incident. Era obosit dar mulțumit.

      Ziua însă nu se terminase. Trebuia să ajungă în capitala Gase, aflată la câțiva zeci de kilometri de Bree, după cum îl informase unul dintre Slujitori. Era familiarizat cu unitățile de măsură pământești însă nu și cu mijloacele de deplasare existente. Remarcă imediat, la vederea transportorului blindat care-l aștepta, că nivelul tehnologic de pe Terra era mult inferior celui de pe Sagius II. Nu-l deranjă prea tare acest lucru. Abia am timp să mă odihnesc puțin și să-mi pun gândurile în ordine.

      Deși în exterior arăta ca o mașină de luptă Angir descoperi un adevărat lux înăuntru. Ca pentru un adevărat lider, remarcă mulțumit în timp ce se afundă comod într-unul dintre fotolii. Abia după ceva vreme, când se depărtaseră apreciabil de Bree, își aduse aminte de ultima imagine, zărită în timp ce ușile transportorului culisau lin închizându-se. Nu cred că pot fi ei. Și totuși... dacă este așa? Calculă probabilitatea ca obiectul de pe cer pe care-l zărise în ultima clipă să fie chiar Rândunica și cu acest gând își fixă una din prioritățile de a doua zi. Trebuia să afle ce s-a întâmplat cu căpitanul Birmaq și restul echipajului.

     

© Copyright Adrian Vlad Vicenţiu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online