evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Drumul spre  -  Câmpul de luptă  -  Ambuscadă pe Uslar  -  Inelele lui Saturn  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Luminile oraşului X  -  Schimbare de management  -  Timpul  -  Destin  -  În tren  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Luminile oraşului XVII  -  Aether pro narcosi  -  Principiul alibiului  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Big Bang Boo  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Gândacul  -  Cerşetorul  -  Panica  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Archeopterix  -  Misiunea  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Luminile oraşului XXII  -  Valea blestemată  -  Gender X  -  Detenţie  -  Povestea trenului  -  Poveste de culcare  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Uitarea  -  Întâlnirea  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Diamantul  -  Fără doar şi poate  -  Coşmar  -  Peştera I  -  The Alien Revolution  -  Darul divin  -  Atingeri sensibile  -  Genocidul  -  Visul demiurgului  -  10 minute pâna la explozie  -  Cum să te fereşti de urs  -  Cartea cu autor necunoscut


Elegie pentru Jeromed

Anda Moculescu



Publicat Duminică, 5 Decembrie 2004, ora 22:45

      - Nimic nu poate fi mai periculos decît o doza de penicilina atunci cînd n-ai nevoie! gîndi Jeromed privind pe fereastra camerei lui.

      Apusul înconjura cu un nimb atît de ardent, contururile picioruselor sale lungi, subtiri si întortocheate! Era un tip de treaba desi semana întrucîtva cu o coropisnita. Puteam sa scriu paianjen însa criticii ar fi spus ca îl imit pe Kafka. Asa ca ramîn la coropisnita. Totusi, simbolul paianjenului era parca, mai interesant: o pînza delicata în care îsi învaluie prada ametita rapid de veninul injectat cu malefica dibacie, în fiecare zi cîte putin, niciodata pîna la doza letala- pastram un surogat de constiinta, încît totul devine mai palpitant- si de ce sa ne grabim, avem timp berechet pentru degustare.

      Oare din mine s-ar putea extrage un vaccin?, gîndi Jeromed nestiind ca nu este singur. Din camera alaturata se tragea masiv cu urechea.

      Erdeer rasuci foaia velina pe care scria întrebîndu-se sincer ce s-ar mai putea petrece cu Jeromed. Daca ar fi avut cît de cît rabdare poate i-ar fi reusit o poveste întreaga, nu doar fragmente cum se întîmpla de obicei. Dar, tot ca de obicei, fosnetul copacilor de sub geam îi distrase atentia si începu deodata sa deseneze cu multa migala, floarea din fata ei. Cumparase ghiveciul cu cîteva zile în urma asa ca nu o cunostea prea bine- pe ea, adica pe floare. Florile sînt pline de personalitate, nici una nu miroase exact la fel ca alta, fiecare creste altfel, vibreaza altfel la lumina, la apa. Unora le place sa fie mîngîiate, altora nu. Vechile triburi din America credeau ca desenele lor prind spiritul lucrurilor si îl supun. Arta ca act de proprietate.

      - Spiritul meu se lupta sa captureze spiritul florii, zîmbi ea.

      "Daca desenul mi-a izbutit înseamna ca floarea asta a devenit a mea. Dovada faptului ca s-a supus.

      Sufletul meu si un zmeu

      de hîrtie decolorata-

      doar amintirea ta îl mai tine

      legat de pamînt",

      scrise Erdeer, apoi împaturi hîrtia pe care voia sa i-o trimita lui Ermir.

      Posta era închisa duminica, trebuia sa astepte pîna mîine dimineata, la ora sapte. Atunci venea functionara la ghiseu, ca sa puna stampila pe scrisori. Fara asta nu putea trece nici o scrisoare, nici chiar cele ale angajatilor postei. Tipa se simtea foarte mîndra de stampila ei fiindca stia ca reprezinta semnul încrederii sefului. Mister Six le spunea la sedinte, lui Erdeer si portarului- altcineva nu mai lucra acolo- ca aia este întotdeauna, mîna lui dreapta si, cîteodata, mîna lui stînga! De ziua lui, ca sa se dea bine, individa aparea cu cîte un cadou. Anul trecut îi daruise o vesta dar nu orice vesta ci o vesta cu beculete. Cînd beculetele erau aprinse arata ca un pom de Craciun Fusese, evident, un cadou festiv! Mister Six putea acum, sa citeasca fara sa mai consume electricitate de la generator ceea ce însemna o economie considerabila pentru institutie. Noapte de noapte, o perioada, stralucise la fereastra postei, în vesta lui. Toti îl credeau aplecat peste registre si se mirau ca munceste atît. Unii voiau chiar sa îl propuna pentru o avansare, în capitala, pîna cînd au calcat hotii, posta, si-au gasit numai vesta cu beculete, asezata strategic pe scaunul de la birou! Pe urma, nimeni n-a avut curajul sa-i spuna ce-au facut hotii cu ea. De fapt, pe ea...

      - Cui îi pasa de oamenii simpli, de cît muncesc eu, de pilda, gîndi cu oarecare amaraciune. Dirigintele postei, Mister Six nu voia sa îi deconteze nici macar cheltuielile pentru bicicleta! Erdeer trebuise sa schimbe cauciucurile pe banii ei, de parca s-ar fi plimbat de placere prin oras, nu în interes de serviciu! Daca ea s-ar duce într-o delegatie nu i-ar schimba nici farul de la bicicleta, pe care i l-a spart chiar unul din baietii lui Six cînd încerca sa prinda vrabii si nu reusea Sigur ca nu, vrabiile sînt foarte inteligente, dispar numaidecît. Piciul nu întelegea asta- tipa la ele sa stea dar degeaba. O fi crezut ca si vrabiile au ajuns proprietatea lui taica-su!

      Sub soarele de noiembrie/ visez un umar/ mai cald- scria în jurnal, la luna noiembrie. Atunci i-a spart farul. Ce-am mai facut eu în luna aceea, se întreba fara sa reuseasca sa îsi aminteasca nimic altceva. Adica singurul eveniment important..? Cum era cu putinta?

      - Doar nu traiesc pentru bicicleta! se enerva Erdeer. Evident, bicicleta era foarte importanta pentru cariera ei dar ramînea totusi, un instrument Viata nu se reduce la cariera, considera ea. De cîte ori nu observase cum îsi cheltuiau altii, timpul, alergînd cu disperare dupa aprobarea celorlalti! Si ce altceva însemna, de exemplu, un premiu? Exista doua mari categorii de oameni, considera Erdeer. Unii care sînt capabili sa se aprecieze obiectiv- pe ei si munca lor- fiindca cunosc cît de cît lumea în care traiesc, si altii- care lasa totul la voia întîmplarii. Iar cei care nu au încredere în ei însisi sînt tocmai aceia care ar face orice pentru un premiu! De fapt, pentru ei, ceremonia premierii sau orice ceremonie- de la botez pîna la înmormîntare- reprezinta o ocazie de a fi bagati în seama.

      Acum, însa, la maturitate, privea lucrurile altfel. Întelegea un adevar neplacut: femeile, în special, sînt foarte superficiale. Se orienteaza dupa aparente si cad mai des în capcane decît barbatii. Poate de aceea, Erdeer nu fusese niciodata feminista. Nu idealiza sexul feminin si nu putea, oricît s-ar fi straduit, sa-si dea seama ce anume îi atrage pe barbati, la femei! Cînd era în toane rele mergea cu imaginatia pîna într-acolo încît se gîndea ca daca s-ar fi întîmplat sa se nasca barbat ar fi ajuns homosexual Dar, apoi, devenea constienta de faptul ca ea nu are cum sa simta ce simte un barbat fata de o femeie atragatoare si -cine stie?- poate ca atractia aceea explica multe întrebari care ei îi vor ramîne pentru totdeauna, fara raspuns.

     

© Copyright Anda Moculescu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online