evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Praf minune (II)  -  Epsilon  -  Hoţul de timp  -  Nu deschideţi uşa  -  Pierderea  -  Pasomii  -  Conştiinţa împăcată  -  Legendele Căutării (II)  -  Cristerra  -  Luminile oraşului V  -  Război total  -  Pânza de paianjen  -  Luminile oraşului VII  -  Meduza (V)  -  Elixirul vieţii  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Visul demiurgului  -  Lacul negru  -  Himera  -  Norul de argint  -  Dona  -  Je t'aime mélancolie  -  Curândul  -  Întunericul vieţii  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Arta fugii în cinci acte  -  Povestea trenului  -  Colecţionarul  -  Metastază  -  Dispariţia  -  Poetul cerşetor  -  Panica  -  Robotul  -  Poveste de viaţă  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Big Bang Boo  -  Vikingul  -  De profundis  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Coşmar  -  Aether pro narcosi  -  Cyborg story  -  Aedes  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Jurământul  -  În beci  -  Închis  -  Drumul spre (II)  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Proză scurtă


Drumul spre

Lucian-Dragoş Bogdan



Publicat Marţi, 15 Octombrie 2002, ora 10:05

      Se spune ca picturile ascund o lume a lor; o lume în doua dimensiuni. Nu e ceva ciudat? Vreau sa spun, iata-ma pe mine acum: stau în fata sevaletului si privesc amestecatura asta de culori care aproape ca sufoca pânza. Adica tot ce am pictat eu acolo sa fie o lume distincta, diferita de a noastra? Suna ca o spovedanie la un psihiatru.

      Si totusi e o idee interesanta. Adica gânditi-va: eu, Abraham Locke, pictor de mâna a treia, sa creez o întreaga lume? Mai pecis: sa fiu eu Dumnezeul unei... unei... hai sa-i zic civilizatii? Suna bine. Da, dar ce te faci cu diferenta de o dimensiune care o împiedica pe ea sa-si cunoasca Dumnezeul, iar pe mine nu ma lasa sa-mi ajut... hm... supusii? De fapt o împiedica doar pe ea pentru ca, uite, eu - în nemarginita-mi milostivire - îi mai colorez doua dungi rosii, ca sa vada ce-i aia dragoste dumnezeiasca.

      Ha-ha-ha!

      Hai gata, ca deja am luat-o razna. Oricum, de mâine, "mult iubita" mea lume va apartine altcuiva. Si sper ca îi va aduce Dumnezeului macar o ofranda la viata ei - un pret bunicel care va sa zica - si-apoi ce-a mai fi cu ea si pe unde-a mai ajunge, treaba ei. Eu o mai blagoslovesc doar cu o semnatura si...

      La naiba, ce-i asta?

      Poftim, uite ce patesc daca visez toata ziua! Acum mi se nazare ca-mi intra mâna în tablou...

      Si totusi...

      Si totusi chiar îmi intra în tablou! Ciudat. Vreau sa spun ca eu acum trec de la trei dimensiuni la doua si nu simt nimic deosebit. Adica eu stau linistit si privesc cum ramân din mine doar lungimea si latimea sau latimea si înaltimea sau...

      Ce-i cu deductiile astea stupide?...

      ...Ce deductii?...

      ...La ce ma gândeam?

      Stau si ma chinui sa-mi amintesc ce mi-a trecut prin cap înainte sa ma trezesc si nu obtin nici un rezultat. Ma rog. Daca era ceva important îmi voi aduce aminte pâna la urma.

      O iau încetisor la pas prin si ma îndrept spre. Merg o bucata buna prin, fara a trece pe lânga, înconjurat de starea aceea de Negru a singuratatii, pâna reusesc sa ajung la. Salut si întreb pe unde o pot lua spre.

      - Ah, banuiesc ca esti cel mai putin! ma priveste din pâna în.

      Întreb de unde stie si-mi zâmbeste.

      - Pai e simplu: ceea ce e mai stie unde se afla ceea ce e mai putin. Si cum ceea ce cauti era ultimul si nu stii unde e, înseamna ca esti mai putin decât.

      Admir în tacere logica perfecta. Probabil e o consecinta a faptului ca e mai decât mine. Poate voi ajunge si eu la o asemenea dezvoltare.

      - Deci, încheie, ceea ce cauti se afla spre.

      Multumesc si pornesc spre. Nu stiu de ce vreau neaparat sa merg la dar ceva din mine îmi spune ca la voi afla ceva foarte important.

      Simt deja ca sunt si eu mai. Stiu asta pentru ca ceea ce era într-o parte e acum ceva mai mult, iar ceea ce era în cealalta parte e ceva mai putin.

      Curgerea inexorabila a spatiului...

      Spatiul... Aceasta dimensiune care ne face sa pierim, care mareste ce e într-o parte si micsoreaza ce e în cealalta, mereu si mereu. El e cel ce face diferenta între mai putin si mai. Caci eu, fiind ultimul - deci cel mai putin - am înca mult de trecut. Dar primul - care e cel mai - a parcurs deja destul spatiu si mai are mai putin decât mine de trecut...

      Chiar ma întreb: oare în afara de aceasta a treia dimensiune nu mai exista si altele?

      Sirul gândurilor îmi este brutal întrerupt de. Încerc sa ma feresc dar se afla tot mai aproape. Atunci o iau la fuga cât pot de repede prin, încercând sa ajung la. Vine dupa mine, deci implicit spre, ceea ce nu poate decât sa ma bucure. Asa cred ca voi reusi sa scap.

      Ajung la si fac o bucla. Din graba, încercând sa ma agate înainte de a ma urca spre, se loveste de. Eu sar atunci în spate si lovesc cu. Urla de durere dar nu mai poate face nimic si se scufunda în.

      Obosit, poposesc si eu lânga si ma odihnesc. Sunt multe pericole pe care - daca as putea stapâni spatiul - le-as îndeparta cât ai clipi. As putea scapa oricând de si nu as mai muri.

      Dar daca si spatiul este tributar unei alte dimensiuni? Iar aceea alteia? As mai rezolva oare ceva stapânind spatiul?

      Poate ca da, poate ca nu. Si poate ca nici nu voi afla vreodata. Deocamdata, tot ce am de facut este sa ajung la. Simt ca la se va întâmpla Ceva.

      Pornesc din nou dar de data asta sunt mult mai precaut, sa nu mai fiu surprins de vreun. Poate data viitoare n-o sa mai am atâta noroc si nu voi mai gasi în apropiere nici o care sa ma salveze.

      Din când în când întâlnesc câte un si atunci mai cer informatii despre ceea ce vreau sa gasesc. O parte din cei întâlniti mi-au spus ca, într-adevar, se pare ca e Ceva la. Spun ca la Si-a lasat Dumnezeu Iubirea.

      Merg deja demult si am devenit tot mai. Daca cele aflate de la sunt adevarate, înseamna ca în curând trebuie sa ajung la. De fapt nici nu stiu cum arata dar când am vorbit cu mi s-a spus ca voi sti din prima clipa ca am ajuns unde trebuie.

      Si cred ca...

      De fapt sunt sigur. Dupa atâta truda, am ajuns în sfârsit la. Privesc cu netarmurita uimire si supunere. Este, într-adevar, ceva nemaivazut, care degaja Iubire.

      Care este Iubire.

      Privind, simti ca Dumnezeu a vrut sa lase supusilor Sai un semn al Iubirii si grijii Lui nemasurate.

      Ma las cuprins de sentimentul divin, de starea aceea de Rosu care este acolo si care daruieste Iubirea. Ma închid cu Iubirea în mine si ma las sa plutesc în si prin.

      Oh, Doamne, ce minunat este!...

      Deschid cu greu ochii, nevenindu-mi parca sa mai ies din starea de beatitudine care ma cuprinsese. Deschid ochii si privesc.

      Privesc mirat mâna care strânge condeiul, oprit din drumul pe care-l facea în coltul tabloului. Confuz, închei aproape mecanic bucla literei "e" din "Locke". Ridic mâna nesigur si privesc din nou. Culorile s-au uscat, patrunzând în pânza, în afara de - ciudat - cele doua dungi rosii.

      Cu toata stradania mea nu reusesc sa-mi dau seama ce nu e în regula. Deci: am facut tabloul, am filozofat despre lumea bidimensionala, am mai trasat doua dungi rosii si, când am început sa ma semnez, am fost robit de acea magie. Si...

      Si nimic. Simt ca ceva lipseste, ca undeva e rupt ceva, dar nu stiu ce si unde. Mai ciudat e însa faptul ca privirea îmi este tot timpul atrasa de cel doua dungi rosii care înca nu s-au uscat. Si care - sopteste ceva tainic din mine - nici nu se vor usca vreodata.

      Ridic din umeri si, fara a-mi mai pune vreo întrebare, scriu apasat titlul tabloului: "Drumul spre".

      De ce "Drumul spre"? Nu stiu.

      Dar simt ca asa trebuie sa se numeasca.

     

© Copyright Lucian-Dragoş Bogdan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online