evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Pure Evil  -  Stiinta si tehnica  -  Piatra  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Luminile oraşului VI  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Meditaţie  -  Aedes  -  Orb  -  Vrăjitoarea  -  Fără doar şi poate  -  Himera  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Meduza (IV)  -  Luminile oraşului XXV  -  Archeopterix  -  Pescarul la apus  -  Extratereştrii alienaţi  -  Vizita  -  Jeopardy  -  Curândul  -  Luminile oraşului XV  -  Poveste de viaţă  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Povestea unui suflet  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Apocalipsa  -  Cunoaştere  -  Viziune  -  Perdeaua lui Simon  -  Diamantul  -  Ghavany  -  Ciorna  -  Submarinul Roşu  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Theron Girradus  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Pierduţi în ceaţă  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Accidentul  -  Aniversarea  -  Ceaţa  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Babylon Five: Mercenarii  -  Luminile oraşului XIV  -  Ea, eu şi ei


Jocul libertăţii

Jocul libertăţii
  Remus Eugen Frunză
ROV-27
Dona
varianta print

Remus Eugen Frunză



Publicat Duminică, 20 Octombrie 2002, ora 10:05

       Singele ii curgea siroaie din nas.Chipul era pierdut iar ochii...ochii pulsau de presiune.Nu se coagula,nici nu putea,era prea mult,prea repede.Riuri rosii parcurgeau drumul gravitatiei,in jos,spre barbie,unde se desparteau in picaturi mari si fluide.Cadeau pe genunchi ei si umezeau tesatura vesmintului.Nu era deloc asudata de fapt era chiar deshidratata,saliva uscata ii lipea dintii intre ei,buzele si obrajii.Era într-un scaun,comod,simplu,banal,indreptat spre fereastra.Camera din spatele ei parea goala,nu si curata,dar ordonata, cu spatiu de desfasurare.Rezista cu greu la efort,depasise nivelul dar era de ajuns pentru ziua de astazi.Spasmele musculare riscau sa se transforme in contractii continue,carcele,cu durerile aferente.Gemea,gifiia,ofta,lovea cu tocurile podeaua.Si se oprii....Clipii,rasufla usurata,tusii si stranuta.Stranutul împrosca stropi de singe pe sinii ei.Dar nu-i simtii,erau prea fierbinti.Pupila se dilata si contracta,încerca sa se regleze.Ultima spasma se termina,vederea îi revenii iar miinile o ascultau din nou.Isi aplica un remediu la narile sângerînde,o capsula cu gas de un miros iute.Narile erau acum înconjurate de o crusta,cristalizata si rosie.Respira pe gura si tacea.Putea auzi pulsul,putea simtii matele în înteriorul ei,privea venele umflate.

      Jocul încetase,se plictisise,o satura.Inca mai lenevea pe scaun,privindu-si pielea fina si unbujorata,sînii "pictati" în rosu si pantalonii umezi.O racoare o cuprindea atit din interior cit si din exterior.Camera nu era bine izolata,dar se va ocupa si de asta.Se gindea cu tristete la faptul ca nu a reusit sa-si perforeze inima,planuia ca astazi sa termine jocul,dar tot ce reusise fu doar sa-si pocneasca capilarele nasale si o mica hemoragie cerebrala.Daca trecea si de acest nivel va deveni cea mai buna jucatoare a companiei.Aceasta fata era un "gamer" o urmasa a anticilor gameri.Exista o vreme cind aceasta categorie traiau pentru a juca dar au ajuns sa joace pentru a traii.Psihicul lor se transforma,conextiunile nervoase difereau de non-gameri.Capatasera o detasare de emotii intense,de frica,de griji,de stress,asta deoarece tensiunile psihice la care se supuneau în fiecare zi erau imense.Au creat o casta,o familie,o dinastie,bazata pe interesul pentru jocuri.Copiii gamerilor erau educati în acelas stil.Jucau de la 9 luni,invatau din jocuri si traiau din jocuri.Cea ce juca ea erau un joc farmaceutic,ce includea substante si impulsuri electrice în creier.Compania FarmaCor îi asigura jocurile detinând monopolul asupra timpului ei, desi ea si-ar fi dorit sa le încerce si pe cele economice.In cele mai înalte sfere gamerii conduceau lumea prin prezentare ei ca un joc.Ei doar jucau,însa nu erau constienti de urmarile reale pe care le produceau.Era de datoria societatii sa aiba grija de acesti adevarati salvatori ai ei.Era cea mai onorabila profesie si cea mai respectata.Protectorii gamerilor aveau sa le ofereau o viata decenta,mâncare de cea mai buna calitate,parteneri sexuali,domiciliu confortabil.Protectorul ei era Compania FarmaCor care testa produsele experimentale prin intermediul ei si a altui grup de gameri.Insa ea era favorita,datorita eficentei cu care solicita limitele.

      Isi îndrepta spatele si parasi locul în care îsi petrecuse ultimele 11 ore.Ii era sete,ar fi baut o cafea sintetica sau o cacao-cola dar amintindu-si de starea de deshidratare în care se afla va opta pt. o apa organica.Privea recipientul transparent în care se scurgea apa si astepta in anticipatie umplerea lui.Dupa consumarea apei era timpul sa se schimbe de pantaloni inbibati cu singe.Cu o miscare sigura trase fermoarele si transforma pantalonii in fisii lungi legate între ele de un singur loc,care cazura pe podea sub picioarele ei.Oglinda mare din mijlocul camerei îi atrase atentia.Privea trupul nud într-o lumina calma si constinetiza senzatile ce se manifestau în ea.Avea un corp frumos,urmas al jocurilor Fizic I,II si III care sculptara în ea un trup de zeita.Musculatura definita,cu tonus ridicat, cu forme foarte placute ochiului.Dar îsi continua drumul spre raftul cu haine.Alese o capa usoara si aerisita care si-o prinse de gât.Optase pt. aceasta tinuta sumara pt. ca astepta pe cineva, pe partenerul ei sexual.Era un baiat ce manifesta un comportament conservator si sensibil.Prefera genul asta de parteneri care o dezmierdau.Urma sa soseasca în orice clipa.Crescuti cu gindul pt. ai satisface pe gameri aceasta categorie de oameni erau a doua clasa sociala din ierarhia societatii.Sa nu se creada ca ar fi niste indivizi care se prostituau.Ei nu primeau nimic in schimbul acestui serviciu,era de comun acord cu ambele parti aceasta cuplare.Prin faptul ca gamerii nu aveau timp sa se socializeze ca restul poputatii aceste fete si baieti erau insarcinati in ai tine in conditi optime pe gameri.Erau oameni de mare valoare precum era toata lumea dupa Epurare.

      Epurarea: Cu citeva generati în urma,când planeta era supra-populata elita omenirii a ales solutia planuita de 150 de ani.Exterminarea urma sa vizeze 90% din populatie,acea categorie numita :" Cei ce trebuie sa scarpine spatele desteptilor".Adica non-elita,toti inadaptati,someri,cei cu IQ sub 130,mitocanii,violentii,needucatii,oamenii simpli banali mediocri într-un cuvint toti cei care nu produceau valori.Solutia a fost un parazit care urma sa fie introdus în apa potabila a oraselor.Parazitul nu era contagios dar producea desidratare.Medici avertizau populatia să bea cât mai multa apa pt. a se pastra hidrati,astfel s-ar fi ajutat ei însasi în lupta împotriva bolii.

      Dar tocmai asta îi omora.Cei alesi au fost avertizati.Presa a aflat in cele din urma dar a fost brutal redusa la tăcere.In ultima etapa a exterminarii cind noua ordine se instalase,toti care nu se credeau in stare de a se adapta li se oferea o solutie simpla... Eutanasia.In urma unei vizite a medicului o injectie nedureroasa il scapa de inadaptat si pe societate de griji.Cei care nu vroiau moartea s-au straduit din rasputeri in a se face utili,transformindu-se peste noapte in genii,in marii creatori,specialisti,intelectuali.Populatia finala: 1 miliard de locuitori,nr. suportabil de planeta.

      In seara aceea ,gradinile erau pustii.Felinarele se activara iar soarele paresea linia orizontului.Era racoare caci o briza isi facea simtita prezenta andrenind frunzele uriasilor arbori intr-un cintec de fosnet.Iarba verde se legana in valuri si virtejuri pe linga cararile din cristal.Dar totusi cineva umbla seara aceea pe acolo.Era un tinar sprinten in pas de statura medie cu pielea bratelor tatuata.In ochii lui verzi se oglindeau ultimele raze ale zilei iar de la vint i-se umezisera ploapele.Aerul racoros ii descurca parul si ii oxigena plaminii.Pe figura lui se putea citi o urma de calm si contemplare, o transa mentala, dar inacelas timp un tel tradat de o microemotie.Avea un mers ritmic,gratios,cu siguranta pe picior.Intre el si cladirea din fara ii despartea o sera mica de fructe exotice.Capul si-l ridica pentru a privi in sus la fatada care lucea discret.Mirosul fructelor din jurul îi inunda narile si amintirile dar nu dorea sa zaboveasca prea mult.Urca treptele si privea mozaicurile de sub el insotit de o melodie pe care o fredona in gind.La capatul culoarului se intindeau trei lifturi gravitationare din care el il alese pe cel mai apropiat.Inchis in tubul liftului el plutea accelerat lipsit de greutate.

      Isi roti gitul circular pentru a se elibera de tensiunea acumulata si inspira profund pasind inacelas timp pe noul etaj in care intrase.Se intrepta spre o usa,unde era asteptat.Miscarile lui erau monitorizate de senzori cladiirii care o impinzeau.

      Sunetul aerului degajat de sistemele hidraulice o înstiinta ca a sosit.Deschiderea usilor continua sa creasca ivind o umbra palida.Umbra pasii in incapere,care se intuneca odata cu inchiderea usilor.O voce se auzi din obscuritate "Bine ai venit iubitule".Localizarea glasului feminin ii ridica probleme oaspetelui nostru,caci parea prea apropiat.Acustica camerei era de vina, care amplifica si reverbera orice sunet.Dezorientat el ii raspunse "Sunt aici pentru placerea ta stapina".

      "Stiu,stiu dar uiti ceva..." spuse ea cu o voce calda.

      "......."

      "Uiti ca nu placerea ne leaga,nici faptul ca-ti sunt stapina"

      "Ne-am ales" intervenii el promt.

      "Da,ne-am ales,eu pe tine si tu pe mine asa ca,te rog,nu-mi mai spune stapina,pentru ca...nu ma simt a-ti fi" , "Hai vino,nu mai sta"

      Ochii se obisnuira cu lumina slaba aratându-i contururile din jur.O putea privi intr-un colt,invelita intr-o capa de culoarea noptii care ii parasi umerii.Fosnetul vesmintului,o adiere pe podea,o silueta perfecta,un suspin,nascu in el o atractie pentru ea.Se apropia calm dar sovaielnic.Sedus si ametit, golit de gindurile, o cauta precum o himera din vis.Ea se deplasa lateral ,cind mai aproape cind mai departe,cind linga el cind in dreapta lui.Zimbea si tacea,lipsita chiar si de zgomotul tocurilor,prinsa parca intr-un joc.Ii trecu mina prin parul lui tepos si se indeparta.Acum ca ii simtii atingerea o putea urmarii,ca in final sa o prinda de mijloc.Suflarea lui ii incalzea urechea iar stinsoarea o tintuea de el.Parfumul pielii ei ii crea o stare aparte.

      "Spune-mi,ce te-a facut sa alegi aceasta viata" ii zise ea.

      "Intodeauna am crezut ca ma pot aduna pentru a ajunge cineva,pentru a contribui l-a binele lumii.Dar niciodata nu am pot spune ca am fost strabatut de idei geniale.Am fost bun in rutina,intr-o munca serioasa si constanta,care de altfel îti ofera un confort,dar stiam ca menirea mea nu era asta"

      "Intradevar,cota ta este mare,ai ajuns cineva"

      "Este o viata aservita care îti ucide opinia,dorintele si gindurile.Devii un supus vointei altuia"

      "Vointei mele!... este oare asa de rau,acuma avindu-ma in bratele tale,este aceasta viata asa de nemultumitoare,am fost eu prea.....asupritoarea"

      El tacu.

      "Lasa asta acuma,uita de tot si de toate,bucurate si iubeste-ma" îi soptii ea usor.

      Si cu asta se indreptara spre patul de lânga ei,pierduti în simtiri intense.Cu grija si tandrete simteu mângiieri sterse.Usoare,delicate erau uitati de toate.Traiau un foc de-o viata,o viata ce pararuse stearsa.Suflau aburi dansati ce se învârteau cântati.Cântati de soapte calde, urmati de gemete înalte.Erau in paradis.

      Si totul se petrecu cum trebuia....

      Inveliti dormeau unul in bratele celuilalt.Ea adinc,cu chip de inger,cu parul descusut si revarsat pe pieptul lui.El visa cu ochii deschisi ,gindindu-se si cugetind.Isi cauta trairile,amintirile,trecutul dar si viitorul,posibilul,destinul.Prezentul il evita,caci nu-i placea,era o temnita pentru el.Dar gindise de ceva vreme,acum vroia lumina, i-si dorea ochii invaluiti de razele diminetii.Tavanul camerei prezenta niste dungi luminoase care nu erau neoane ci fotoni naturali.Patrunsi prin nise ale draperiilor lasau dâre albe pe lemnul de sus.Saruta faptura de linga el si se ridica.Podeaua era rece si aspra,fiori de frig ii strabateau trupul.Privi o ultima data camera si se îndrepta spre usa.Hainele le înfasca înbracându-se cu ele din mers.Ajuns linga tastatura usii monta un dispozitiv pe zid.

      Parasi cladirea si tot inainta.O explozie se auzi in spatele lui.Lacrimi incepeau ai curge pe obraji.Murise.O parte din el sbiera,dar alta cinta.

      Era liber,descatusat din temita lui...

     

      Libertatea este mai presus de toate,si nimic si nimeni nu ti-o poate lua,nici macar iubirea.

     

© Copyright Remus Eugen Frunză
Comentarii (1)  
aurora zainea
Duminică, 30 Martie 2008, ora 19:07

ce bine ar fi daca ne-am putea alege perechea ....sa gasesti acea persoana care te adora, te intelege, iti da cele mai bune sfaturi si-ti spune ca totul va fi bine chiar daca tu crezi contrariul, acea persoana care intelege totul din privirea ta mult prea dulce si-ti acorda in acelasi timp spatiu si libertate, fara sa te sufoce cu dragostea ei.
adevarat, libertatea e ceea ce conteaza, dar ce facem cu ea? este suficient sa fii liber?daca ar exista numai libertate, atunci de ce s-a inventat si dragostea? cum ramane cu ea? .....(anyway, imi place stilul tau de a gandi; cam pesimist, dar e ok)

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online