evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Fie-mi apa uşoară !  -  Jocul  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Anul 10000  -  Kamikaze  -  Zona 25  -  Inelul de platină  -  De acum şi până-n noapte  -  Vizita  -  Babylon Five: Mercenarii  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Colecţionarul  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Melodia care nu se aude  -  Turnul de calcar  -  Sharia (fragment)  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Cojocul (Cujuh)  -  Fragmente de... viaţă  -  Cap de listă  -  Conştiinţa împăcată  -  Vatmanul - Purificarea  -  Cerşetorul  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Cincizeci  -  Interferenţe  -  Panica  -  Eu, Singularul Absolut  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Timpul schimbării  -  ªi atunci...  -  Rochia străvezie  -  ªahul de duminică  -  Dincolo de ceţuri  -  Petrecerea  -  Nevastă rea  -  Călătorii cu îngeri  -  Nu este prima dată  -  Vânătoarea  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Povestea unui ceas  -  Luminile oraşului XX  -  Viziune  -  În vizită la psihiatru  -  Proză absurdă  -  Vikingul  -  Atingeri sensibile  -  Omul invizibil  -  Duhovnicul  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască


Norma

Norma
  Dan Panaet
varianta print

Dan Panaet



Publicat Vineri, 17 Decembrie 2004, ora 09:27

      N-ar fi trebuit sa-l aleaga tocmai pe el. Se simtea mai mult decît nedreptatit si era convins de existenta unor persoane care, desi nu-l aveau la inima, luasera parte la un demers ce se vroia a fi obiectiv. Nu existase acel mult promis juriu impartial; cît despre evaluarea nominalizatilor, fusese tot la fel de obiectiva pe cît era stingerea luminilor în casa lui la fiecare apropiere a negroteiului de vizavi.

     

      Dintre drumurile care duceau spre Creste, Cain alese unul si-si potrivi pasii cu directia lui. Vroia doar sa plece. Nu contau conflictele care aveau sa apara o data cu sesizarea disparitiei sale. Ruperea prematura a mariajului interrasial nu avea decît sa demonstreze ceea ce se dorea a fi tainuit.

     

      - Încotro ai pornit? îl întreba Abraham, iesit din reusita si cocheta lui improvizatie rezidentiala sa vada ce drumet tulbura potecile

     

      colbuite dinspre groapa de gunoi a orasului.

     

      Cain cauta încurcat un raspuns care sa ascunda adevaratul sau gînd.

     

      - Merg spre Creste. Medicul mi-a recomandat aerul înaltimilor.

     

      - Si cît ai de gînd sa stai acolo?

     

      Traise o viata întreaga în spatiul îngust al colibei sale de la periferia vestica. Mîncase vara din rosiile, castravetii si pepenii cultivati în curtea din spate, iar în celelalte anotimpuri din rosiile, castravetii si pepenii pusi la murat în timpul verii. Pîna sa vina negrii cu mîna de lucru si penurie de lîncezeala a supravietuit fara sa simta nevoia unui alt tip de hrana.

     

      - Cît mai mult fara sa ramîn totusi fara provizii. De cînd orasul nostru a început sa prospere m-am dezobisnuit cu lipsa bunastarii materiale.

     

      - Aha, încuviinta Abraham tîmp si în sinea lui parie pe nebunia celui care renunta la binefacerile traiului îmbelsugat.

     

      - Am auzit ca ai avut ceva probleme cu somnul, mai spuse.

     

      - S-a si raspîndit vestea?

     

      - Nu de alta, dar urlai în draci.

     

      - E ceva legat de supraaglomerare.

     

      - Serios?

     

      Cain dadu din cap în semn ca da si puse rucsacul cu temelia vietii sale viitoare la marginea drumului. Abraham iesise cu totul din coliba ridicata din capacuri de WC si panza de cort cusuta cu ata chirurgicala. Cain nu-l mai vazuse de mult dar oricît s-ar putea mira oricare dintre noi la vederea picioarelor mutilate ale cersetorului, acesta era doar unul dintre cei peste zece mii ai orasului. Dadu sa intre, împins de curiozitatea aflarii celor mai noi achizitii ale celuilalt, dar de cum se apropie de placajul atîrnat în chip de usa, un miros pestilential îi întepa narile.

     

      - E unul mort înauntru. Îl tin sa alung spargatorii. Vinerea trecuta lasasem bijuteriile înauntru si l-am prins pe unul cu nasu-n ele.De fapt, era chiar asta care acum s-a-mputit. I-am plasat una în moalele capului si pe urma l-am lucrat cu sisu sa-i scot matele.

     

      - Mai sa fie!

     

      - Totusi, nu cred ca era spargator. M-am uitat în actele lui si acolo scria ca se numeste Abel Corn si lucreaza la asigurarea ordinii publice. Ce poate fi mai rau decît un gabor negru?

     

      Cain dadu la o parte placajul si vazu cadavrul împînzit de muste al barbatului de culoare.

     

      - Si ce-ai de gînd sa faci cu el?

     

      - Nimic. Îmi este de folos asa.

     

      - Nu te deranjeaza mirosul?

     

      - Prea putin.

     

      - Ia asculta, îmi dai mie capul?

     

      - Adica sa-l tai?

     

      Abraham nu era prea încîntat de situatie.

     

      - E doar un cioroi, ce mama ma-si!

     

      - Nu de asta zic, dar... O sa tina mai putin si putoarea o sa fie mai slaba.

     

      Abraham vorbise ezitant, iar atunci cînd termina se cufunda într-o tacere reflexiva. Izbucni:

     

      - Dar tie la ce-ti trebuie?

     

      - O sa fiu singur pe Creste. Ma gîndeam ca mi-ar prinde bine un prieten.

     

      Abraham se ridicase si pasea rar în jurul lui ca un carnivor dînd tîrcoale prazii. Era imaginea grotesca a unui schiop cu picioarele pline de bube descoperite pîna sub sortul portocaliu.

     

      - Nu trebuia sa te iei cu una de-a lor?

     

      - Ba da. Nunta e facuta, minti ghinionistul. Are sa vina si ea mai devreme sau mai tîrziu, numai ca tulburarile de somn din ultimul timp cer deocamdata cu insistenta singuratatea sanatoasa a Crestelor.

     

      - Maa, tu nu vrei s-o iei p-aia de nevasta!

     

      - Conteaza ce vreau?

     

      - Conteaza, ca daca nu-i pe bune, aranjamentul îsi pierde valabilitatea.

     

      - Ce stii tu de aranjament? izbucni Cain într-o ultima încercare de a sparge încercuirea reprosurilor interogative ale celuilalt.

     

      - Stiu ca trebuia ca macar un cuplu interrasial sa ateste posibilitatea convietuirii noastre în cele mai bune conditii.

     

      Rîse. Ultimele cuvinte le rostise pe tonul persiflant al celui care alunga ceremoniosul dintr-o formulare care, fara el, pare ridicola. Erau citate din comunicatul oficial care anuntase nunta.

     

      - si oricît de mult i-as urî, sa mor daca vreau ca aranjamentul sa-si piarda valabilitatea, continua cersetorul.

     

      Cain se mai linistise. Discutia coborîse pe fundamentele sinceritatii în comunicare si asta îl facea sa creada ca de-acum se vor întelege.

     

      Era convins pe buna dreptate ca toti gîndesc asemeni lui în privinta negrilor.

     

      - Daca as fi fost în privilegiata postura de invitat la nunta si eu as fi vrut la fel de mult ca ea sa aiba loc, crede-ma!

     

      Abraham încuviinta si-i ura drum bun. Orice s-ar fi zis, cersetorul avea tot dreptul sa fie mîhnit de viitorul conflict interrasial.

     

      Cain îsi fixa rucsacul în spinare si porni sa-si continue drumul. Era un barbat apt de munci dintre cele mai grele. Avea picioarele groase, lungi si puternice, bratele gigantice si un trunchi robust pe masura vietii sedentare duse în perimentrul restrîns al gradinii de legume din spatele casei. Rucsacul greu salta în ritmul pasilor hotarîti.Se îndeparta în colbul drumului, catre asfintit, cînd Abraham striga dupa el.

     

      Cain se întoarse, neimaginîndu-si ce-ar putea fi.

     

      - Asculta, omule, daca n-o iei p-aia de nevasta ajungem toti la sapa de lemn.

     

      - Ce propui?

     

      - Ziceam sa facem fiecare cîte ceva , sa aratam ca fiecare se sacrifica pentru a trai mai departe cu negroteii.

     

      - Vrei s-o facem posta pe nevasta-mea?

     

      - Nu.

     

      Abraham era înfierbîntat de ideea care-i venise. Se opri putin si, asa cum statea ridicat în picioare cu spatele la glorioasa lui improvizatie rezidentiala, îsi puse gîndurile în ordine.

     

      - Uite , eu o sa-l spal pe-asta, o sa-l îmbrac, o sa-l pun într-un sicriu si-o sa-l îngrop crestineste. Fiecare o sa faca ceva. Tu o sa traiesti cu una de-a lor. Fiecare face ce poate.

     

      Cain îi privea cu interes entuziasmul. Nu-i venea sa creada cît spirit civic ghicea în reactiile ultimului cersetor. Lasa rucsacul din nou în colbul de la marginea drumului si, odihnindu-si oasele rezemat de coliba, întreba:

     

      - Pot sa stau sa ma uit?

     

      Cersetorul încuviinta mut si disparu în îngramadeala de gunoaie reconditionate.

     

      Era pe de o parte o populatie gata sa schimbe lumea spre a o face locuibila si alta cu o piele atît de alba încît credea lumea nedemna de a o adaposti si astfel depunea minimum de efort în sensul supravietuirii parca din scîrba de a se atinge de ea. Cain stia toate astea din lungile dupa amiezi în care îsi stabilise prioritatile. Se minuna gîndindu-se ca ambele populatii vor totusi a trai împreuna.

     

      Abraham pregati copaia în care îsi spalase de-a lungul timpului picioarele buboase. Îl dezbraca pe fostul agent de ordine si-l puse în apa potrivit de calda. Îsi cufunda mîinile în ea si se porni sa spele cadavrul ca si cum ar fi fost corpul unui om viu.Dupa putin timp observa ca se albeste.

     

      - Ei, dracia dracului! Exclama. Asta-i ca noi de alb.

     

      Cain se apropie si-i atinse pielea cu mai putina scîrba decît ar fi facut-o înainte, cînd era negru si nespalat.

     

      - Toti or fi asa? se întreba.

     

      N-auzise de nici unul care sa se spele. Îngrozit de perspectiva unui popor de jegosi fu strabatut de un tremur. Totusi întelese, încetul cu încetul, ca era vorba doar de mediul în care ei, negrii, traisera. Era vorba de conditii de viata atît de grele încît nu le mai ramasese timp sa-si îngrijeasca propriul corp.

     

      Hotarît sa nu se casatoreasca niciodata, Cain îi promise cersetorului înca mirat de uluitoarea descoperire ca îsi va îndeplini datoria. Abia la adapostul întunericului îsi puse rucsacul în spate si lua calea Crestelor apusene. Va cultiva rosii, castraveti si pepeni, dar îsi va îngriji în continuare pielea ca fildesul si poate va scrie si un imn închinat singuratatii lui cvasidivine, stiind însa ca cine avea sa-l gaseasca îl va omorî.

     

© Copyright Dan Panaet
Sursa :   Imaginar.tk
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online