evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Scrisoare din Hipercubul 13  -  Tânăr si încă nescris  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Drumul spre  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Transplant de suflete...  -  Călătorii cu îngeri  -  Contrapaganda  -  Acolo sus, vulbul  -  Ultima frontieră  -  Fântâna de iasomie  -  Alertă !  -  Luminile oraşului XXXI  -  Mamă de duminică  -  Program de criză  -  Enigma de cristal  -  Vânătorii de poveşti  -  K  -  Pescăruşul  -  Jocul Zeilor (I)  -  Luminile oraşului VIII  -  Poveste cu un cui  -  Umbrele nopţii  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Gândacul  -  Corabia nebunilor  -  Masa de duminică  -  Fortul  -  Vikingul  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Visul  -  Visul demiurgului  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Robotul  -  Cerc la persoana întâi  -  Regele animalelor  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Călătoria unui artist...  -  Cercul  -  Tahiji  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Citadela Asociaţiei  -  Strada inocenţilor  -  Resacul Timpului  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Dependent TV  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  De o sută de ori Adrian  -  Fata din vis


Conştiinţa lui Uezen

capitolele XI-XII

Ionuţ Caragea
www.ionutcaragea.ro



Publicat Duminică, 8 Mai 2011, ora 09:45

      Capitolul XI – Remember

     

      Pe Nede, cu mii de ani în urmă, insula vulcanică Uman Kator fusese plină de faună şi vegetaţie luxuriantă. Era situată în mijlocul Mării Kaba, în care se vărsau râurile Fanar, Raal şi Tyan, izvorâte din lanţul Munţilor Paah. Insula era populată de lisdari, o specie de oameni pitici care trăiau în desimea pădurii şi îşi construiau casele printre coroanele copacilor. Ochii lor erau foarte mari şi întunecaţi, iar pielea palidă căpăta nuanţe maronii în bătaia razelor firave care se strecurau printre frunze. Nu coborau decât foarte rar pe pământ pentru a culege ierburi, ciuperci şi fructe; în rest se deplasau cu ajutorul lianelor. Aveau cunoştinţe unice despre natură, o magie proprie care îi ajuta să se trateze de boli sau de muşcătura animalelor veninoase.

      Odată cu topirea gheţarilor din Munţii Paah, nivelul Mării Kaba crescuse şi lisdarii fuseseră obligaţi să părăsească pădurea, refugiindu-se pe versanţii vulcanului Uman. Însă nu toţi se adaptaseră noilor condiţii naturale. Lipsea umiditatea specifică pădurii tropicale, iar temperatura era mai scăzută. În locul hranei alcătuită din fructe, ciuperci şi plante, erau obligaţi să pescuiască şi să vâneze. Trecerea la noul mod de viaţă şi schimbările climaterice i-au determinat să inventeze un cult în care vulcanul Uman era forţa supranaturală care le guverna existenţa. Au construit temple în care, la început, sacrificau animale pentru protecţie şi prosperitate. Când fumul vulcanului şi vocile sale interioare nu le mai răspundeau întrebărilor, au început să-şi sacrifice semenii. Cei aleşi erau din rândul ereticilor care credeau că Marea Kaba le poruncea să părăsească insula în căutarea pământului promis.

      Însă într-una din zile, după prima super-erupţie a vulcanului, gazele toxice au ucis toate vietăţile insulei…

      După mii de ani, încă se mai vedeau oasele lisdarilor din temniţe sau din templele religioase, amintind de vizita neaşteptată a morţii.

     

     

      Cartea Creaţiei după Democles.

      Viaţa lui Uezen.

     

      „Fiecare edenian are dreptul prin naştere la împărăţia lui Democles. Adevărata putere este a acelora care creează viaţa în univers prin voia marelui creator. Nu există decât o singură cale şi aceea este prin lumină, frumuseţe şi iubire. Aţi provocat mari transformări pe Eden, dar ce veţi face de acum încolo va fi şi mai minunat. Aveţi viaţă eternă, existaţi în viaţa eternă şi veţi merge acolo unde viaţa trebuie să apară din nou.“ (Cartea Creaţiei după Democles, Menirea edenienilor)

     

      *

     

      Pe Eden, viaţa a început în urmă cu 437 milioane de ani. Într un singur ciclu de 327 de zile, planeta a fost populată în întregime. Viaţa a fost o explozie biologică conform planului divin. Scopul lui Democles era ca edenienii să urmeze calea luminii şi să transforme Universul. Eden devenise planeta noilor creatori şi începutul marii călătorii.

      Primele făpturi au fost identice, ulterior, prin şlefuire, au apărut bărbatul şi femeia. Edenienii erau fiinţe umanoide înalte de peste doi metri, având pielea transparentă, cu uşoare nuanţe de violet în contact cu razele soarelui. Odată cu parcurgerea ciclurilor care durau peste o mie de ani, densitatea moleculară a corpului edenienilor devenea tot mai mică, într-un final având loc ascensiunea.

      Primele transformări ale soarelui Uta’H au declanşat un lucru neobişnuit. ADN-ul a început să se schimbe semnificativ şi intervenţia karmică a divinului nu se mai făcea simţită. Atunci edenienii au înţeles că ascensiunea nu mai era posibilă şi au ales să transmită cunoştinţele din generaţie în generaţie prin meditaţia zettică.

      Uezen era un băieţel care trăia în Markeb, un sat din regiunea Pantheem, în emisfera nordică a planetei. Părinţii săi erau Tobiah şi Lenia. Ei avea deja peste 900 de cicluri şi deţineau capacităţi spirituale superioare, fiind capabili să recepţioneze şi să transmită mesajele lui Democles venite pe calea luminii. Bunicii săi, Oshua şi Adama, trecuţi de 1.000 de cicluri, se ocupau de plantaţiile de Spaal. Din frunze extrăgeau Spalsixul care era folosit la ritualul trecerii de la un ciclu la altul. Bunicii săi consfinţeau şi legarea inimilor, atunci când trebuiau aduse noi vlăstare pe calea luminii. Ei spuneau că în inima edenienilor sălăşluieşte lumina, sub forma unui sîmbure de lumină, în aşteptarea sentimentului eliberator. Tot ei atrăgeau atenţia tinerilor asupra purităţii şi sfinţeniei elementelor, mai ales ale focului şi ale apei. Pe lângă altele, îi învăţau despre: lupta duală dintre bine şi rău din primele cicluri, liberul arbitru, necesitatea adevărului, asumarea responsabilităţii şi capacitatea fiecăruia de a se autodepăşi.

      Pe Eden numai tinerii sub 100 de cicluri purtau haine. Cei trecuţi de această vârstă alegeau mai apoi goliciunea care îi curăţa de aspectele dualităţii, pregătindu-i pentru etapa cunoaşterii de sine şi pentru primirea înţelepciunii spirituale.

      Prima ameninţare asupra planetei Eden a venit din partea unui asteroid cu un diametru de 3 km. Acest eveniment cosmic ar fi nimicit civilizaţia edenienilor dacă Democles nu le-ar fi transmis mesajul să mediteze toţi în acelaşi timp. Conştiinţa lor a schimbat realitatea fizică, vibraţiile ridicate distrugând ameninţarea. Pe Eden ajunseseră numai fragmente mai mici din asteroid, ca o mărturie a ceea ce s ar fi putut întâmpla.

      Al doilea eveniment care a marcat copilăria lui Uezen a fost eclipsa totală a soarelui Uta’H. Atunci, bătrânii purtători de lumină au mers din casă în casă pentru a-i linişti pe cei care îşi pierduseră speranţa atingerii iluminării spirituale. Bătrânii le spuneau că în viaţa fiecărui edenian există un moment de cumpănă în care le este încercată credinţa. Tot ei spuneau că drumul către ascensiune (destinul luminii), codat în celulele edenienilor, era prezent înainte de coborârea în materie.

      Pe măsură ce creştea, Uezen avea să cunoască şi senzaţia de singurătate, atunci când bătrânii s-au retras pentru o vreme din câmpul său energetic. Acest proces era menit să facă loc Eului care dorea să se unifice cu Eul Divin. Mai târziu, Uezen a trebuit să răspundă şi primelor provocări personale legate de muncă, partener şi sistemul de credinţă. Legarea inimii lui cu cea a marii sale iubiri, Mud, se înfăptuise exact înaintea primelor transformări ale soarelui Uta’H. Schimbările de climă, cutremurele, erupţiile vulcanice şi valurile uriaşe de apă le-au perturbat viaţa familială şi posibilitatea de a avea copii.

     

      Revoluţia sexului

     

      Bărbaţii de pe Pteol, adevărate bombe cu testosteron, gata să explodeze şi să ucidă pentru o partidă monstruoasă de plăcere, îşi tratau femeile ca pe sclave, obiecte sexuale sau animale de companie, nicidecum ca pe jumătăţi ale sufletului. Însă această asuprire încetase odată cu revoluţia sexului, atunci când pteolienele au luat armele în mâini şi şi au cerut drepturile. Nu se ştia de unde făcuseră rost de ajutor logistic şi militar, dar de când navele negustorilor Tzulu vizitaseră planeta pentru comerţul de bere, multe lucruri se schimbaseră. Dezbină şi cucereşte, cucereşte şi vinde, acesta era principiul după care Jafar Al’Karuum ajunsese să îşi „desfăşoare afacerile”. Având spatele asigurat de către Anuk, îşi putea permite orice. Date fiind condiţiile de viaţă inumane, multe pteoliene părăsiseră planeta pentru oportunităţi mai bune în alte colţuri ale sistemului. După descoperirea pietrelor nedeice, Zayonul devenise ţinta cea mai interesantă. Nu existau bordeluri sau colţuri de stradă care să nu fie împânzite de pteoliene dispuse să satisfacă toate gusturile doritorilor de sex. Dar, de foarte multe ori, sub influenţa drogurilor, femeilor le ceda inima. Clienţilor mai sadici nu le păsa. Şi nici proxeneţilor care aveau „piese de rezervă” din belşug. Acolo unde murea o pteoliană, apăreau altele două în locul ei. În fiecare dimineaţă maşinile mortuare veneau să ridice cadavrele, chiar mai des decât maşinile gunoierilor. Între a schimba un prezervativ, o femeie gonflabilă sau o pteoliană nu era o mare diferenţă. Societatea Zayonului devenise atât de depravată încât sufletul ieşea din ecuaţia vieţii. Pentru cei mai „sensibili”, androizii deveniseră o alternativă destul de interesantă. Certificatul de garanţie pe viaţă şi schimbarea „componentelor” la revizia anuală erau avantaje demne de luat în consideraţie…

      Pteol fusese cucerită uşor de către Anuk. Era o planetă fără apărare, fără zone strategice, cu un singur continent, Taklaman, despărţit în patru ţinuturi de fluvii, strâmtori înguste sau mări. Continentul era înconjurat de Oceanul Muat, care acoperea trei sferturi din suprafaţa planetei. Pe malurile oceanului se găseau crânguri dese şi umbroase de palmieri, iar fluviile care pătrundeau în interiorul continentului făceau să rodească zone întinse de dealuri şi câmpie.

      Pteolienii erau renumiţi în întregul sistem pentru berea pe care o produceau din culturile de orz şi hamei. Anuk era foarte fericit pentru că pusese mâna pe această afacere deoarece vandokarii şi restul soldaţilor din armata lenuriană erau mari consumatori de bere pteoliană. De altfel şi negustorii Tzulu erau interesaţi de această băutură, dar şi de formele proeminente ale pteolienelor pe care le puteau strânge cu cele patru braţe ale lor…

     

     

      Capitolul XII – Proiectul Tzulu

     

      Doctorul Lamas şi Prof. Dr. Asafa Lemaitre, preşedintele companiei guvernamentale CLONEX, discutau aprins pe marginea clonării negustorului cu patru braţe.

      — Una este să salvezi planeta de la extincţie, alta este să te joci de-a Dumnezeu! spuse Asafa Lemaitre.

      — Scopul scuză mijloacele. Nu uita că Tzulu sunt cei care…

      — Răzbunare? Despre asta vorbeşti? Cu ce ne face pe noi mai buni decât ei?

      — Războiul deja a-nceput, Asafa! Dacă nu luăm măsuri, Terra va ajunge o planetă de sclavi şi de drogaţi! Singurul obstacol care-i opreşte să ajungă la noi sunt sateliţii de pe orbită. Ce vei face dacă 10, 20, 30 de nave Saytan vor ataca în acelaşi timp?

      — Ne vom apăra până la ultimul! Asta vom face! Cu ajutorul pe care khvarii…

      — Uită-i pe ei! Îşi vor lua tălpăşiţa când costul implicării va depăşi profitul… Vom fi singuri…

      — Ai idee pe câţi mi i-am pus în cap de când cu clonarea? Am fost sabotaţi de mafia Noii Federaţii, ni s-au furat proiectele şi au clonat pe ascuns tot ce le-a trecut prin cap. L-au clonat pe Iisus şi l-au vândut evreilor care voiau să afle ADN-ul lui Dumnezeu. L-au clonat pe Mahomed şi l-au vândut musulmanilor pentru a eradica terorismul. Însă clonele nu aveau niciun har, nicio putere spirituală, doar amintiri contrafăcute. Ştii ce au făcut atunci? Au clonat-o pe Maria Magdalena şi au pus-o să joace în filme erotice alături de Elvis, Clinton şi Ferguson. L-au clonat pe Einstein şi l-au torturat ca să afle despre călătoria în timp şi saltul cuantic. L-au clonat pe Papa Rossi şi l-au obligat să facă mătănii în faţa Andreei Schultz… Crezi că s-au orprit aici? Au organizat meciuri sângeroase între Tyson şi Cassius Clay, între Stallone şi Schwarzenegger, între Monperre şi King Fisher. I-au clonat pe Hitler, pe Bush, pe Sadam, pe Su-Jin şi i-au executat în nenumărate feluri. Îţi dai seama ce imaginaţie bolnavă aveau?

      — Cum au încetat toate astea?

      — Oricât de mult încercau să împingă limita diviziunii celulare, tot apăreau efectele erorilor de copiere. Asta ne-a dat şi nouă mult de furcă…

      — Înţeleg…

      — Ştii bine, normal ar fi ca diviziunea celulelor să ducă la regenerarea şi chiar întinerirea corpului uman. Dar ritmul accelerat, haotic, în care celulele corpului uman proliferează, anulează acest efect.

      — Şi astfel apare îmbătrânirea…

      — Exact! În orice caz, nu Dumnezeu îşi distruge propria creaţie. Noi o distrugem.

      — Nu aţi încercat tehnologia ADN-ului recombinat?

      — Desigur. Însă izolarea cromozomială ne-a creat mari probleme. Dacă am putea să înlocuim procedeul sonic astfel încât să evităm rupturile…

      — Hm… Poate că există o soluţie…

      — Şi anume?

      — Nanotehnologia!

      — Naniţii? Suntem abia la început de drum…

      — Am totul aici! răspunse doctorul Lamas ţinând degetul arătător deasupra tâmplei. Chiar dac-am pierdut informaţii preţioase şi echipamente la invazia lenurienilor, am totul aici! În plus, am reuşit să salvez o parte din ultimele cercetări pe acest disc…

      — Atunci, să ne punem pe treabă…

      — Să vorbim cu Farlaah şi cu Lerman.

      — Şi cu Namur. Trebuie să ştim totul despre reţeaua creierelor…

      Discuţia fu întreruptă de Tarek, care îi anunţă starea negustorului Tzulu:

      — Doctore Lamas?

      — Da, Tarek?

      — S-a trezit!

      — Anunţă-i, te rog, pe ceilalţi să vină de urgenţă la infirmerie!

      — S-a făcut, doctore!

      — Salut, salut, spuse Lamas. Ia să vedem… Presiunea sângelui este bună, pulsul este normal…

      — Cine sunteţi voi? Unde mă aflu? întrebă Ushu Mayuna, negustorul capturat de Namur care avea amintirile contrafăcute ale unui lider al rebelilor Tzulu.

      — Nu-ţi aduci aminte de mine?

      — Nu.

      — Sunt doctorul Lamas Traore. Ei sunt Farlaah, preşedintele Vechii Federaţii, Zen Dyva, şeful securităţii, Lerman, Suara, Tarek, Namur şi Prof. Dr. Asafa Lemaitre.

      — Ce s-a întâmplat cu mine?

      — Eşti singurul supravieţuitor al bătăliei de pe orbita Terrei. Saytanul vostru a fost distrus de flota lui Jafar Al’Karuum, iar acum te afli în infirmeria bazei New Destiny.

      — New Destiny? Numele îmi sună familiar.

      — Vezi că îţi aduci aminte?

      — Sunt doar nişte frânturi…

      — Ushu, noi credem c-ai suferit o amnezie generală disociativă, apărută în urma unei traume severe. Când te-am găsit în capsula de salvare erai inconştient de câteva zile... Te asigur că vei beneficia de cel mai bun tratament...

      — Ce e aceea?

      — Ai nevoie de o injecţie, zilnic, pentru recuperarea memoriei. Este un medicament care ajută la producerea Dopaminei…

      — Cât timp va dura?

      — Primele semne sunt încurajatoare. Sperăm că mai puţin de o săptămână.

      — Salut, Ushu. Sunt Namur. Cum te simţi?

      — Nu ştiu încă ce să zic. Parcă nu aş fi eu. Tu ai fãcut parte din echipa care m-a salvat?

      — Desigur. Eu, Lerman, Suara…

      Doctorul Lamas Traore se retrase într un colţ al infirmeriei şi discuta cu Asafa Lemaitre:

      — Rezultatele transferului de memorie încep să se facă simţite.

      — Stabilizarea e prima fază critică în tratamentul post operatoriu.

      — Până acum se descurcă perfect, dar nu ştim care pot fi efectele secundare în cazul unui negustor.

      — Fiziologia lor este identică cu a noastră. Desigur, au creierul mai dezvoltat şi au patru braţe. Să sperăm că îl vom convinge uşor cine este…

      — Şi care e următoarea etapă?

      — Integrarea în personalul bazei, urmată de dezvoltarea relaţiilor cu grupul salvator…

      — Îmi susţin în continuarea părerea că este foarte riscant. Dacă îi revine memoria şi scapă, informaţii preţioase pot cădea pe mâna inamicilor…

      — Să sperăm că Vayax a şters totul. Oricum, îl vom supraveghea 24 de ore din 24.

      — Nu va suspecta asta?

      — Nu are de ce. Este pentru siguranţa lui…

      — Bine, atunci. Succes!

      Namur îl conduse pe Ushu într-una dintre locuinţele bazei New Destiny.

      — Aceasta este camera ta, Ushu. Decorul îi aparţine Suarei. Sper să ţi placă.

      — Gusturile voastre pentru arta decorativă sunt foarte interesante. Aş spune că este un peisaj liniştitor.

      — Îi voi transmite, va fi încântată. Şi mie îmi place Marea Sereniei… Îţi este foame? Nu vrei să încerci meniul nostru de azi?

      — Îmi place jeleul galben. Ce este?

      — Este Xerun. O proteină concentrată servită în mai multe combinaţii. Jeleuri, pastile sau supe.

      — Sunt gărzi de corp care mă urmează peste tot. De ce?

      — Trebuie să fim pregătiţi dacă apar efecte secundare.

      — Sper că nu va fi cazul.

      — Şi noi sperăm. Mai ales că avem nevoie de ajutorul tău.

      — Pentru ce?

      — Îţi vom spune de-ndată ce îţi revine memoria. Important este că te simţi mai bine acum.

      — Vreau să le plătesc celor care m-au adus în situaţia asta.

      — Ştiu ce simţi. Şi noi am pierdut multe vieţi în lupta cu Anuk şi Jafar.

      — Anuk...? Parcă îmi aduc aminte ceva… Nu-mi puteţi creşte doza?

      — Eu zic să rămânem calmi şi să aşteptăm. În curând totul va reveni la normal.

     

      *

     

      Ushu fusese convins că singura posibilitate de răzbunare împotriva lui Jafar era clonarea. Folosind clonarea moleculară şi nanotehnologia, doctorul Lamas şi Prof. Dr. Asafa Lemaitre creaseră 267 de copii perfecte ale lui Ushu. Acestora li se implementau amintiri contrafăcute ca şi în cazul negustorului convertit. Fuseseră create şi câteva sute de copii imperfecte care erau folosite în experimente de laborator.

      Prizonierii pământenilor deveniseră aliaţii lor de nădejde, alături de khvari şi refugiaţii de pe Nede. Pe baza datelor obţinute de la Namur şi a informaţiilor extrase din memoria lui Ushu, khvarii şi ceilalţi specialişti construiau prima navă capabilă să călătorească prin găurile de vierme.

     

     

     

      pentru comenzi – www.ionutcaragea.ro

     

© Copyright Ionuţ Caragea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online