evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Dincolo de evoluţie  -  Primăvara nucleară  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Luminile oraşului XVIII  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Arătarea  -  Somnul  -  Taina leului  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Kamikaze  -  Dispariţia  -  Satiră robotică  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Joia neagră  -  Stiinta si tehnica  -  Drumul spre (II)  -  Timpul schimbării  -  Meduza (VII)  -  Acolo sus, vulbul  -  Improvizaţie (teatru burlesc)  -  Printre oameni  -  Luminile oraşului XIII  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Macii  -  Secretul  -  Lumea de sus  -  Fluturi  -  Zona 25  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Ambiguitate clinică  -  Depozit.02  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  O poveste de Crăciun  -  Dimineaţă târzie  -  Meduza (IV)  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Din vitrină  -  Echilibrul  -  Visul demiurgului  -  The Alien Revolution  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Floarea de loldilal  -  Tolaie  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Sender: High_Orbit_God  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită


Vânzătorul de ghilotine

Vânzătorul de ghilotine
  Victor M. Bucur
Fluturi
Bătrânul, literele şi noaptea
Război total
Omega
varianta print

Victor M. Bucur



Publicat Luni, 4 Noiembrie 2002, ora 10:05

      Batranul astepta in gradina casei. Statea nemiscat in fotoliul sau ascultand florile-musca si urmarind miscarea lenesa a norilor purpurii. Doar mana dreapta, uscata se zbarcita, mai mangaia din cand in cand spinarea trollului de la picioarele fotoliului. Animalul, trezit din somn, scotea cateva ciripituri plictisite, isi iriza spinarea in albastru intens apoi adormea la loc, blana devenind iarasi alba ca oceanul care scalda capatul gradinii.

      Savura fiecare clipa a apusului celor doi sori. Dupa aproape doua secole, acest tablou continua sa-l impresioneze. Aproape ca nici nu mai indraznea sa respire.

      Era o armonie desavarsita a staticului cu dinamicul. Valurile oceanului se insinuau tacute printre radacinile arbustilor-de-sticla, patandu-le transparenta aproape invizibila cu dungi albe de calcar. Petalele purpurii ale florilor-musca, omniprezente in gradina, vibrau monoton, creand un fundal sonor relaxant pentru trilul somnoros al trollului.

      Batranul matura cu privirea intregul peisaj scaldat in lumina portocalie a cerului si se intreba daca nu cumva o face pentru ultima oara. Stia de ceva timp ca a ramas singurul care mai avea inca privilegiul de a fi martorul acestor minunatii de apusuri. Si mai simtea ca, in curand, va fi si el privat de aceasta placere. Nu stia insa daca trebuie sa se teama sau nu.

      Degetele mainii drepte tresarira, provocand o noua cascada de triluri trollicesti. Mai devreme sau mai tarziu, negustorul avea sa treaca si pe la el.

      Ca raspuns la gandurile sale, dinspre casuta din lemn-cameleon se auzira clinchetele clopoteilor de piatra vestind prezenta unui vizitator. Batranul privi intr-acolo si zari pe veranda silueta estompata de amurg a oaspetelui.

      - Te asteptam!

      Cuvintele sunara ca o invitatie si strainul cobora in gradina. Zgomotul pasilor sai era absorbit de pavajul galben al aleii iar pelerina neagra si zdrentuita flutura matasos in curentii ascendenti.

      - Ia loc, il pofti batranul, indicand un fotoliu iden-tic cu al sau, aflat in partea opusa a masutei de arbust-de-sticla.

      - Multumesc. Aveam nevoie de putina odihna, ras-punse negustorul, asezandu-se. Sunt tare obosit de cate-va zile incoace.

      Avea o voce moale, melodioasa, placuta. Isi intinse madularele si casca cu pofta. Din hainele lui, murdare si zdrentuite se ridica un praf parfumat care-l facu pe batran sa se relaxeze, simtindu-se ca in compania unui vechi prieten.

      - Frumoasa priveliste, nu? spuse aratand cu barba carunta catre cei doi sori apunand.

      Helyos isi scalda deja jumatatea inferioara in laptele oceanului in timp ce Hydros, fratele sau mai mic si mai stralucitor, se odihnea inca pe fruntea lui, usor asimetric, dand apelor saturate de calcar o stralucire de sidef. Astrul cel mic nu se grabea defel, cu toate ca a doua zi avea sa se trezeasca cu mult inaintea lui Helyos pentru a-si incepe pelegrinarea catre apus, asa cum facea de milenii. Diferenta era ca maine nu avea sa-l mai admire nimeni.

      - Asta o sa imi lipseasca cel mai mult, adauga dupa cateva clipe.

      Avea lacrimi in ochi stralucirea diafana a lui Hydros sau pur si simplu tristete

      - Porti in spate doua sute de ani de amintiri, aven-turi si prieteni si tu te-ai legat tocmai de aceste stele?

      Mana imbatranita de secole mangaie urechea lunga a trollului dar acesta nu mai ciripi. Degetele simtire doar fibrilatia puternica a blanii care trada irizarea de turcoaz. Si mai simti si-o incordare irationala a micutului animal.

      Batranul privi catre negustor si fu izbit aproape organic de blandetea din ochii lui galbeni ca piatra aleii. Si atunci simti ca, orice i-ar fi vandut negustorul, el ar fi cumparat.

      - De ce faci asta? il intreba.

      Negustorul zambi, dezvelindu-si dintii regulati si conici.

      - Pentru emotii raspunse. Ale tale, ale mele Emotiile sunt banii mei. Cea mai stabila moneda din cate exista, chiar daca si ea se devalorizeaza la un moment dat. Imi ofer serviciile contra emotiilor care, bine investite, ma ajuta sa traiesc. Un principiu economic vechi ca si inteligenta in univers, vechi decand lumea, cum ar zice stramosii tai de pe Terra. Singura problema e ca pe masura ce eu imi ofer serviciile, cererea scade din ce in ce mai mult iar eu sunt nevoit sa scad pretul. Vezi tu, si intr-o economie a emotiilor exista inflatie

      Cuprins de compasiune, batranul hotara sa-i plateasca un pret generos acestui negustor falimentar.

      Fara a-si lua ochii mici, galbeni si blanzi de la ba-tran, strainul pocni din degetele lungi si ingalbenite. Hamalii negustorului, mari, puternici, negri, luciosi, incor-norati, cu cozile biciuind aerul umed al apusului, adusera marfa si o asezara in fata batranului. Muschii cefelor si ai bratelor zvacnira violent pe sub luciul negru al pielii, atunci cand se eliberara de greutate. Focul din ochii lor mocnea dar facea sa paleasca pana si stralucirea lui Hydros, atunci cand se retrasera si se facura nevazuti.

      - E un produs bun, spuse batranul, ridicandu-se pentru a incerca marfa pe care urma sa o achizitioneze.

      - De cea mai buna calitate, raspunse negustorul, continuand sa-l fixeze cu priviri galbene si intense pe batran. Era aproape. Era foarte aproape.

      Cand simti ca nu mai este cale de intoarcere se ridica si se apropie de fata senina a batranului ingenun-chiat de jugul de lemn.

      - Ti-e frica? ii suiera in fata, facand sa-i fluture barba cenusie. Cuvintele scuipate printre buzele subtiri si pamantii isi pierdusera sensul in urechile batranului.

      - Nu, raspunse.

      - O sa-ti fie!

      Cu aceste cuvinte isi lua ochii de la chipul calm si se intoarse cu spatele. Simti izbitura fluxului de frica fortandu-i sinapsele in momentul in care batranul realiza ceea ce se intampla. Auzi sfichiuitul funiei scapate din mana batrana si obosita in momentul socului. Vazu reflec-tandu-se pe tufele de flori-musca sclipirea lamei in cade-re a ghilotinei, in ultimele raze ale lui Hydros. Simti in talpi vibratia aproape imperceptibila a capului cazand cu un zgomot sec pe pamant. Sunetul sangelui improscat era muzica pentru urechile lui.

      In urmatoarea secunda, Hydros fu inghitit de albeata tremuranda a oceanului iar florile-musca, private de lumina indispensabila, isi incetara bazaitul.

      Hamalii vanzatorului de ghilotine aparura de nicaieri, catei blanzi si credinciosi, si incepura sa se gudure pe langa stapan.

      - Curatati mizeria asta de-aici si apoi sunteti li-beri, le porunci el. Liberi pentru totdeauna.

      Cele doua bestii se repezira cu maraituri infundate la trupul inca scuturat de spasme al batranului si disparura cu el, cu un fasait jilav, repulsiv, printre crapaturile solului, cozile lor involburand ceata deasa a noptii care incepuse deja sa se astearna intr-un strat subtire dar consistent, poleind gradina.

      Vanzatorul iesi in strada pustie, invaluita in bezna vatuita si ii privi frumusetea searbada, gandindu-se inca la batran. Fusese ultimul sau client. Terminase.

      Isi scoase ochii galbeni si hipnotici, vocea blanda si catifelata, praful parfumat de pe zdrente, pelerina neagra si centimetrii de adaos din inaltime accesorii indispensabile unui bun negustor si le baga cu frija in desaga tocita si murdara. Trebuia sa le predea inapoi, cu fisa de inventar. El nu mai avea nevoie de ele.

      Asa cum statea in praful strazii, fara echipamentul sau de pana acum, nu mai parea atat de misterios si de impunator. Era mai degraba un bondoc cersetor fara capatai.

      Chema centrala si, cand auzi vocea centralistei, spuse cu un glas stins, ragusit, impersonal:

      - Aici vanzatorul de ghilotine. Am terminat. Pla-neta e curata. Astept urmatoarea misiune.

      - In sfarsit, spuse centralista. Ca de obicei, ai ramas ultimul. Ceilalti au terminat treaba demult. Nu mai e nici o misiune urmatoare. Universul e curat.

      - Da? se mira bondocul. Vanzatorul de gloante ce face?

      - A terminat treaba si s-a impuscat, raspunse cen-tralista.

      - Cum? Dar Vanzatorul de streanguri?

      - A terminat si s-a spanzurat.

      - Vanzatorul de cianura? Mai facu fostul negustor o ultima incercare.

      - Otravit.

      Bondocul intrerupse descurajat legatura. Toti colegii lui erau morti, falimetati Nu-i mai ramanea decat sa-si puna si el gatul sub un jug si sa termine odata cu slujba asta ingrata.

      Bancherul isi dadu jos castile. La fel si glasul de centralista. Transfera toate emotiile Vanzatorului de ghilotine in contul sau. Oricum, lui nu-i mai trebuiau. Privi la cadavrul centralistei care se omorase conectandu-se la tensiunea biotelepatica de pe retea si slobozi un hohot de ras pitigaiat. Apoi iesi fara a se mai obosi sa inchida usa.

      Pacat. Tocmai cand incepuse sa-i placa meseria de Vanzator de ganduri

     

© Copyright Victor M. Bucur
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online