evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Outland  -  Ulysse şi Hector  -  K  -  Iza  -  Război total  -  Interviul  -  Experimentul  -  Planeta ascunsă  -  Babylon Five: Mercenarii  -  John-486  -  Groparii  -  Viola  -  Luminile oraşului II  -  Cine sunteţi?  -  Răscrucea  -  Tarsius  -  Tahiji  -  Colecţionarul  -  Robotul  -  Archeopterix  -  Descoperirea  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Homus trolEIbuzus  -  Aseară...  -  Rapsodia  -  Război obişnuit  -  Tolaie  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Valea blestemată  -  De o sută de ori Adrian  -  Dansând pe sârmă  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Meduza (I)  -  Starea de trecere  -  Fragmente de... viaţă  -  Boaba de spumă  -  Corabia nebunilor  -  Povestea gândacilor  -  Punct. ªi atât  -  Sub nori  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Curândul  -  Fanfara municipală  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Drumul care nu se vede  -  Toate celelalte popoare  -  Felix II  -  “Virusul”  -  Pacientul  -  Altă Poveste(?) modernă


Halta părăsită

Sorin Coadă



Publicat Duminică, 13 Noiembrie 2011, ora 02:25

       Ca în vremuri îndepărtate, alerga să prindă un personal de a cărui sosire nu era sigur.

      Semnalul acustic îl îmboldi să grăbească. Ocoli în viteză ultimii copaci din pădurea întunecată şi coborî pe cărarea inundată de troscot, până ce văzu coada trenului în mers. Nu oprise; era un accelerat. Chingile raniţei grele îi muşcau din umeri; era lac de sudoare şi simţea un gust amar. Totul i se părea schimbat şi nimic în bine. Căuta la clădirea părăginită linii, culori şi bucăţi din tencuiala faţadei aşa cum, la orice bătrână, încerca să desluşească chipul ascuns al femeii înflorite odinioară. Venea de la o casă dărăpănată. Zăvorul porţii de fier înţepenise în rugină. Din curtea năpădită de brusturi şi cucută, rămânea doar cărarea bătucită o viaţă de om. Ea îi conduse paşii spre teiul înflorit, dar lipsit de mireasmă. Îşi amintea doar acel sfârşit de an cu umbra unei morţi.

      Părea că trenurile nu mai opresc aici.

      În haltă, vegetaţia păstra amprenta şefului de haltă care nu pierdea, în orele libere, prilejul de a cultiva flori şi îngriji pomii ornamentali. Grădina apărea călătorilor ca un colţ din paradis. Şinele de cale ferată erau perfect aliniate cu orientarea clădirii, patina toamnei era jertfită în focuri de frunze, iar din cărările săpate în zăpezile bogate mai rămâneau culoarele făcute de cizmele hoţilor de fier vechi, când poposeau aici. Altădată vesel, varul galben era scrijelat de trecătorii tot mai rari. Fiecare îşi lăsa, ca în faţada unei stânci cu formă ciudată, numele, anul înregistrării, poate o înjurătură sau o invitaţie obscenă. În interior găsi doar postamentele sobelor şi urmele unor focuri de tabără. Prin ferăstruica ce dădea în cămera impiegatului, ieşea creanga unui soc ce transformase sanctuarul copilăriei într-o junglă. Afară, urmă culoarul nesigur prin câmpul bojilor zornăitori şi se aşeză pe o bancă de piatră. Se însera. Avea alternativa unui drum lung până la următoarea haltă, fără a şti cum o va găsi.

      Prefera să rămână aici, dar nu ştia sigur dacă unul dintre puţinele trenuri, ce întrerupea orele de linişte, va opri.

      Noaptea i se perfiră în suflet leneş, amăgindu-l cu o boare caldă, topind lumina onctuoasă şi ascunzându-i agitaţia serii. Şinele de cale ferată anunţau apropierea unui tren. Orbit de luminile puternice, ridică raniţa şi grăbi spre locul de oprire a ultimului vagon. Viteza trenului devenea dezamăgitoare. Nu, nu opri. Şuieratul ce saluta halta pustie îi confirmă temerile. Acum, el ţinea locul impiegatului fără lanternă sau un fanion. Prin geamurile luminate îi defilau chipuri nepăsătoare. Unul dintre acestea îi păru cunoscut; îi amintea de bunica. Făcu abstracţie de brazdele anilor şi necazurilor anunţând moartea . Atunci, doar retrăia întâmplările tinereţii şi nu-şi mai recunoştea copiii adunaţi pentru ultima dată acasă. În acei ultimi ani, vizita zilnic un mormânt fără cruce. La întoarcere, nimerea casa după un itinerar imaginar. Când greşea poteca spre casă, rătăcea prin pădure, după iubirile pierdute sau inventate. Glasurile celor care o înconjurau rămâneau fără reper vizual, păreau rupte dintr-un vis fără imagini. Îi recapitulă poveştile, inserându-le câteva din propriile amintiri.

      Ucenic. Îşi repetă acest cuvânt încercând să imite glasurile celor care construiseră halta. Aducea material pentru meşterii sobari, amesteca două măsuri de lut şi una de nisip sau le cumpăra ţigări şi băutură. Când mânca împreună cu ei, îşi ascundea lacrimile şi grimasele provocate de ceapa sau ardeii iuţi.

      Atunci halta cu acoperişul în construcţie îi părea o mireasă fără voal. Când era înţesată de navetişti, venea aici doar pentru a se amesteca în mulţime, pentru a trage cu urechea la bancuri şi discuţii politice abia şoptite.

      Acum, era aproape sigur că trenurile nu mai opresc aici.

      Urmări cum plopul îşi scurtează umbra după drumul lunii şi schimbarea nefirească a culorilor semafoarelor anunţând un tren ce nu mai sosea. Numără maşinile fără zgomot de pe şoseaua depărtată; simţi cum străpung bariera întunericului, pentru a fi învăluite cu aceeaşi viteză şi a se pierde în ceţuri nevăzute. Se amăgi cu ideea întârzierii fără precedent a trenului, grăbindu-i sosirea ipotetică prin număratul dalelor peronului şi prin aromeli furate timpului leneş . Invoca motive pentru amânarea momentului ruperii cercului gândurilor repetitive.

     

      Tresări. Speranţa unei lumini străluci pe linia ferată. În depărtare zări farurile unei locomotive. Ridică iarăşi raniţa grea pe umeri şi grăbi spre locul staţionarii ultimului vagon. Ruina ascunsă în bălării căpătă o poleială trecătoare. Inscripţiile ruşinoase păreau rune ce ascundeau mesaje sfinte. Cioburile geamurilor salutau vesele fiecare vagon plin. Lipsea doar impiegatul cu lanterna multicoloră ieşind grăbit cu şapca lipsă şi privind nostalgic după trenurile grăbite să ajungă la timp în marile oraşe.

     

© Copyright Sorin Coadă
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online