evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Pierduţi în ceaţă  -  Resacul Timpului  -  Fragmentalism  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Valoare reziduală  -  Vizita  -  Licuricioaia  -  Ambuscadă pe Uslar  -  Întunericul vieţii  -  Întâlnirea  -  Revederea de 20 de ani  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  ªarpele de aramă (I)  -  Taina leului  -  Satiră robotică  -  Atalia  -  Halta părăsită  -  Elegie pentru Jeromed  -  Bodaproste  -  Înălţarea  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  În căutarea zborului  -  Peştera II  -  Drumul care nu se vede  -  Vară cu ciocănitori  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Fragile  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Lumina neagră  -  Sub nori  -  Catedrala  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Striptease  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Partida de bridge  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  “Virusul”  -  Portiţa  -  Luminile oraşului XXV  -  Exterminatorul  -  Ultima eclipsă (I)  -  Dispariţia  -  Curcubeul  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  O poveste de Crăciun  -  Sedrina  -  ªahul de duminică  -  Contrapaganda


Fluturi

Victor M. Bucur



Publicat Luni, 4 Noiembrie 2002, ora 10:05

       Inceputul

     

      Incheiem programul nostru informativ cu o stire de ultima ora. Am fost informati de catre Institutul International de Cercetare si Exploatare a Spatiului Cosmic ca astazi, in jurul orei 3 am. profesorul Aaron McMurtry, comparand mai multe imagini preluate la intervale regulate de timp, de observatorul astronomic Hulk din Arizona, a descoperit in constelatia Andromeda oformatiune dupa toate aparentele gazoasa, care se deplaseaza pe o traiectorie neregulata cu o viteza iesita din comun. Norul respectiv are o forma prelunga si sinuoasa. Analizandu-se spectrul luminos amis de aceasta ciudata aparitie se banuieste ca ar fi compusa din praf cosmic si particule de ghiata carbonica. Nu este exclusa nici existenta unei mici cantitati de apa sub forma de cristale de ghiata. Profesorul McMurtry a exculs insa vehement ideea unei comete, argumentandu-si teoria prin faptul ca obiectul neidentificat are o traiectorie neregu-lata. Nu se cunoaste cauza deplasarii acesteii formatiuni noroase cum nu se poate explica nici viteza fantastica cu care se realizeaza aceasta deplasare. O alta ipoteza emisa de profesorul McMurtry sustine ca norul si-ar avea originea in coada unei comete ce a explodat cu multe milenii in urma, din motive necunoscute, ipoteza sustinuta da alcatuirea prezumtiva a norului. << Deplasarea aleatorie se datoreaza foarte probabil campurilor gravitationale ale diferitelor stele, pe care formatiunea le strabate, dar viteza ametitoare, pe care nu mi-o pot explica in nici un fel, genereaza o forta de inertie suficient de mare incat sa impiedice fixarea pe o orbita gravitationala>> a declarat profesorul McMurtry. Dupa efectuarea unor calcule preliminare pe baza datelor pe care le detine deocamdata profesorul a mai declarat ca distanta aproximativa care ne desparte de aceasta formatiune este de 10 000 de ani lumina, deci, dupa toate probabilitatile, la ora cand aceasta bizara aparitie interstelara a fost descoperita, s-ar putea sa nici nu mai existe.

      Aceasta stire incheie grupajul nostru informativ. Urmariti stirile de la ora 23 pentru noi amanunte. Va multumim pentru atentie, nu inainte de a va ura o seara placuta. Ramaneti cu UNN pentru a urmari un nou film in premiera TV, dupa pauza publicitara.

     

      (Extras din grupajul informativ din data de 17 martie 2003, ora 19, UNN Tv.)

     


     

     

      Daca aceasta stire ar fi fost macar pe jumatate adevarata, probabil ca intamplarile ar fi decurs altfel. Insa lucrurile nu erau asa de roze cum pareau Nici macar de un roz mai pal. Datorita unor erori de utilizare a observatorului Hulk si din cauza unei interpretari gresite a datelor oferite de acesta, profesorul gresise amarnic in privinta ciudatei aparitii intergalactice, greseala datorata cumva excesului de zel sau increderii exagerate in sine. Gresise localizarea norului, gresise alcatuirea lui gresise in mai toate privintele, mai putin cea a existentei norului, dar si acesta era un adevar relativ.

      Mai intai de toate, norul cosmic se afla mult mai aproape decat aproximase McMurtry. Cu mult, mult mai aproape. Drept pt care marja de eroare a profesorului se majorase la 9 997 de ani lumina. O eroare de calcul atat de mare pt a calcula niste distante atat de mici este imposibila. Mai ales cand ai pe mana un observator astronomic ca Hulk. Si totusi se intamplase. Cu alte cuvinte, ciudata aparitie se afla de fapt doar la vreo doi ani lumina de sistemul nostru solar.

      Asta nu ar fi schimbat cu nimic lucrurile, dar profesorul, vrand sa isi repare imaginea sifonata si continuandusi cercetarile , a constatat ca de fapt se inselase si intr-o alta privinta. Cea a unicitatii fenomenului. Un sir de alte cateva zeci de formatiuni noroase similare pornea din Andromeda si se sfarse dupa un parcurs sinuos, cu primul nor care acum se apropia vertiginos de sistemul nostru planetar, schimbandu-si traiectoria intr-una dreapta, cu destinatie precisa. Intr-adevar originea parea sa fie Andromeda. Aici nu se inselase. Oricum nu se mai putea face nimic

      Nimeni nu si-ar fi inchipuit ca lumea ar putea sa sfarseasca intr-un asemenea mod. Cu ani in urma, unii isi inchipuisera apocalipsa ca un adevarat infern: razboaie, cataclisme nucleare, explozii neutronice si alte orori atomice, cu cadavre sfartecate, viscere si sange peste tot. Altii, fiind mai putin sadici sau, intr-o mica masura, mai optimisti, prevestira omenirii un sfarsit mai putin sangeros dar la fel de plin de glorie: devastata de cutremure uriase, invadata de apele oceanelor, arsa de seceta, napadita de alge sau de insecte sau invadata de marea glaciatiune. Altii dusesera sfarsitul lumii pe culmile gloriei si isi inchipuisera pamantul distrus de explozia soarelui sau lovit de asteroizi gigantici. Si, in sfarsit, cei aflati la celalata extrema, profetea stirpei umane un sfarsit total lipsit de maretie si anume un sfarsit in care oamenii dispareau devorati virusi si boli fara leac sau decimati de foamete.

      Fusesera emise fel de fel de ipoteze, unele grandioase, altele banale, unele geniale, altele stupide... Dar nimeni nu-si imaginase ca omenirea ar putea avea un astfel de sfarsit. Un sfarsit inexorabil si inevitabil.

      - Fluturi???

      - Fluturi interstelari !

      Cand stirea a fost facuta publica au existat o multime de polemici. Scientologii se certau, isi aruncau ofense si injurii si isi radeau in nas unul altuia. Cine a mai auzit de asa ceva? Fluturii, aceste vietati frumoase si ata de fragile sa fie capabile sa strabata parseci prin vidul intergalactic

      Ipoteza a fost la inceput atat de absurda incat nimeni nu aluat-o in seama sau daca totusi i-a dat cineva atentie a facut-o doar cu scopul de a rade copios de ea sau de cei care au lansat-o. Si totusi s-a dovedit a fi mai mult decat o simpla ipoteza

     

     

     

      Lupta

     

      Ni s-a comunicat ca primul obiect inca neidentifi-cat din sirul de 23 de formatiuni ce porneste din constelatia Andromeda a trecut de centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter si se indreapta spre Terra. In momentul de fata contactul vizual cu fenomenul necu-noscut a fost intrerupt datorita interpunerii lunii intre acesta si Pamant. Oamenii de stinta din Statele Unite, Rusia, China si Fderatia Europeana, reuniti la conferinta de la Detroit au cazut de acord ca nu este vorba de un fenomen natural. Este o formatiune autonoma, ce se misca independent de lagile fizicii, mecanismul acestei miscari ramanand insa necunoscut.

      Contele Veronski, cel care i-a intinat renumele profesorului McMurtry in conferinta stiintifica din data de 2 iunie anul curent, isi sustine ipoteza ca formatiunea necunoscuta este alcatuita din numeroase vietati asemanatoare unor fluturi cu anvergura aripilor de aproximativ 20 de centimetri. Contele, posesor al unui satelit de observare, isi bazeaza teoria pe o serie de fotografii ale fenomenului respectiv, fotografii pe care ceilalti oameni de stiita le considera neclare si irelevante. Veronski risca sa isi pateze astfel reputatia si diploma de Doctor in astronomie totodata, mai ales ca analizele spectrografice efectuate de numerosi cercetatori spen cu totul altceva. Compozitia chimica a norului este predominata de fosfor, titan si clor, elemente rar intalnite la un loc. Nu s-a exclus ipoteza ca acest nor ciudat ar fi o forma de viata extraterestra. In prezent, satelitul natural al pamantului este tinut sub supra-veghere. Asteptam ca observatoarele astronomice sa restabileasca contactul vizual pentru a va putea furniza mai multe informatii.

     

      (Extras din grupajul informativ din data de 8 iunie 206, ora 23, UNN Tv.)

     

     

     

      Contrar asteptarilor aomenilor de stiinta, si nu numai, norul miscator se incapatana sa iasa din ascunzatoarea din spatele lunii. Binenteles, satelitul a continuat sa fie supravegheat neincetat de nenumaratele observatoare din toata lumea, dar enigma miscatoare nu a mai aparut. Parca se mistuise undeva in negura spatiului ascunsa de ochii subiectivi ai oamenilor si de cei electronici si vigilenti ai observatoarelor.

      Pna cand, intr-o zi, au inceput sa apara. Au aparut mai intai izolati, aparent lipsiti de importanta si inofensivi. Zburau ca niste solitare pete colorate, lasa-ndu-se admirati de copii si de adulti deopotriva, impresionati de marimea lor. Apoi au inceput sa-si faca aparitia in roiuri, putine la numar ce-i drept dar atat de mari incat intunecau lumina soarelui pe unde treceau. Erau de toate culorile: albastri, rosii, verzi, galbeni si ceea ce-i facea pe oameni sa fie reticenti si circum-specti, chiar tematori si uneori superstitiosi, dezgropandu-le parca cele mai adanci temeri fluturi negri.

      Erau absolut inofensivi. Nu faceau altceva decat sa existe si sa uimeasca lumea cu frumusetea, numarul si marimile lor cutremuratoare. Iar mass media vuia de stiri cu privire la acestia si la roiurile care erau pe drum. Pentru ca, din pacate, contele Veronski avusese dreptate. Misterul enigmaticilor nori spatiali fusese spulberat: nu erau altceva decat roiuri de fluturi interstelari. Acest adevar zgudui lumea stiintifica din temelii. Cum era posibil asa ceva? Aceasta problema avea sa ramana insa nerezolvata. Era ceva ciudat in comportamentul lor. Erau capturati foarte greu, dovedindu-se uimitor de agili.

      Existau zvonuri ca nu s-ar feri insa de copii. Numerosi parinti au relatat ca in momentul in care fiii lor s-au apropiat sa- atinga, nu au fugit. Din potriva cei care s-au indepartat speriati au fost tot copii. Mamele ziceau ca in atunci cand tancii lor au atins muchiile aripilor, parca ar fi atins taisul unui brici. Progeniturile lor s-au ales cu niste rani nu prea grave dar destul de adanci si care se cicatrizau foarte greu. Medicii care au ingrijit copii in cauza ziceau ca ranile aveau un aspect foarte precis si foarte curat dar analizele chimice au relevat o substanta necunoscuta care parea sa impiedice coagularea sangelui.

      Cu toate ca nu se fereau de copii dar nici un adult nu reusea sa se apropie prea mult de ei fara efort, nu pareau sa fie posedati de vre-o forma superioara de inteligenta. Aveau mai degraba un soi de inteligenta primara, asemanatoare cainilor sau delfinilor. Odata prinsi mureau si se dezintegrau instantaneu lasand in urma doar o pulbera fosforescenta extrem de fina si facand astfel imposibila studierea anatomiei si fiziologiei lor. Ciudat era ca, prinsi in spatii mari, unde se puteau misca in voie, dar goale, continuau sa traiasca. Mai mult decat s-ar fi asteptat cineva. Si asta fara sa se hraneasca. Biologii europeni au prezentat la o conferinta cazul unui fluture capturat intr-o cuva de sticla de 2000 de litri care a continuat sa traiasca de unul singur timp de 4 luni fara a da vre-un semn ca schimbarile de presiune, de temperatura sau de mediu la care era supus, l-ar stingheri in vre-un fel. Si probabil ca ar fi continuat sa traiasca in astfel de conditii mult si bine daca, la presiunea de 12 atmosfere si la temperatura de 800° C, supapele cuvei nu ar fi cedat dandu-i fluturelui posibilitatea sa evadeze. Aceasta descoperire a dus lumea stiintifica la exasperare.

      Asa ceva e imposibil spuneau ei. au fost lipsiti de orice materie din jurul lor, de aer, de lumina, dar ei au continuat sa traiasca pana cand au fost lipsiti de spatiu. De parca spatiul ar fi elementul lor vital. Cum poate fi posibil asa ceva? Daca nu pot fi infometati, asfixiati, inecati, prajiti sau otraviti si credeti-ma ca le-am incercat pe toate atunci creaturile astea sunt aproape invicibile. Din fericire nu sunt periculoase atata timp cat par sa nu se hraneasca cu nimic, fie acest nimic organic sau anorganic .

      Din pacate, stiinta avea sa se insele grav pentru a doua oara. Al doilea roi ajunsese si el in sistemul nostru solar. Erau deja prea multi. Oamenii si-au dat seama de asta si au incercat sa ia masuri dar era deja prea tarziu. Al doilea roi, dupa ce urma intocmai traiectoria inaintasului sau, isi facu si el aparitia din spatele lunii, nu integral ci incetul cu incetul, ca si celalalt. Deosebirea era ca noii veniti nu mai erau chiar atat de inofensivi. Si asta din cauza ca incepusera sa manance. Acest lucru i-a derutat pe cercetatori. Nu mai stiau ce sa mai creada. Daca noii veniti nu ar fi fost putin mai mici si toti de aceeasi culoare verde nu i-ar fi putut deosebi. Tinuti in captivitate, in aceleasi conditii ca si primii, si acestia continuau sa traiasca in ciuda faptului ca aveau o preferinta pentru vegetale. Si, lucru ciudat, nici o pasare nu parea sa se atinga de eai sau sa-i stinghereasca in vre-un fel.

      Faptul ca aveau o dieta vegetariana nu ar fi fost o problema prea mare daca nu ar fi fost ata de multi. Jurnalele TV, posturile de radio si ziarele din toata lumea vuiau neincetat despre roiuri mai devastatoare decat lacustele care-si faceau aparitia pe tot cuprinsul lumii. Toate stradaniile oamenilor de-ai decima nu dadusera nici un rezultat. Incercasera orice: de la insecticide la radiatii, de la ultrasunete la supraincalzire Fara nici un folos. Parea ca nimic nu-i poate opri decat capturarea in spatii mici. Toate celelalte incercari nu facea decat sa distruga vegetatia inainte de a fi devorata.

     

     

     

      Sfarsitul

     

      Oamenii, deznadajduiti, se impacasera cu ideea ca acesta era sfarsitul. Omenirea era condamnata la o moarte lenta, prin asfixiere, daca nu se luau urgent niste masuri eficiente. Toate celelalte roiuri care erau pe drum vor sfarsi prin a distruge toata vegetatia de pe Terra si astfel intreaga specie umana era condamnata.

      Si cum un necaz nu vine niciodata singur, au inceput sa apara mancatorii de carne, mari si galbeni, ca niste umbre palide ale mortii. Devorau tot, cu o viteza uluitoare, ca niste infricosatori piranha zburatori. Devorau turme intregi de vite in mai putin de un minut. Iar oamenii nu mai puteau face nimic altceva decat sa-si prelungeasca delirul. Unii se refugiasera sub apa, incercand sa cultive alge pentru hrana si oxigen. Se stia deja ca apa nu-i putea opri dar era ca un fel de protectie psihologica. Fluturii zburau in apa de parca aceasta nici nu exista. Oamenii ramasi la suprafata nu mai puteau circula decat in vehicule speciale, cu costume speciale, intr-o protectie totala fata de acei mic dar sangerosi pradatori. O clipa de neglijenta ii costa pe cei mai multi viata. O usa, o trapa sau o catarama uitata deschisa si ei actionau, lasand in urma lor doar o gramada de oase goale si stralucitor de albe Si in tot acest timp ei continuau sa vina, roi dupa roi. Renuntasera deja la ascunzatoarea din spatele lunii venind insolenti direct spre pamant si devorand orice vietate care le iesea in cale.

      Oamenii, neputinciosi in fata invaziei lor, trecusera la o aparare pasiva. Isi izolasera locuintele si isi construisera galerii de acces sau de comunicare subterane, izolate cu tone de pamant, de beton si de me-tal, de atmosfera. Ajunsesera chiar sa mai spere intr-o sansa de supravietuire atunci cand cercetatorii reusisera sa obtina cateva clone de plante si sa le inmulteasca. Puteau deci renunta la gurile de ventilatie care faceau legatura intre fortaretele lor de fier si atmosfera misunand de vietati rapace. S-ar fi zis ca, in sfarsit, situatia jocului se reechilibrase. Pana cand, intr-o zi ne-fasta, sosira devoratorii de fier.

      Au topit pur si simplu zidurile metalice, permitand mancatorilor de carne sa patrunda in fortaretele oamenilor. Intreaga specie umana fusese decimata in mai putin de o ora, dupa mii de ani de civilizatie. Nu fusese o moarte lenta ci una fulgeratoare, brutala dar lipsita de glorie. Nu fusese un sfarsit demn de umanitate. Nu fusese un sfarsit demn de nici o specie din univers. Dar fusese sfarsitul !

     

     

     

      Un alt inceput

     

      NKaar lua raportul si isi arunca privirile peste el. Ca responsabil cu securitatea planetei trebuia sa le citeasca pe toate. Ii atrase atentia urmatoarea anexa:

      Va mai informam ca in cursul acestei nopti am depistat in constelatia Calea Lactee o aparitie neobisnuita: un sir de formatiuni gazoase de diferite culori ce se deplaseaza cu o viteza mare pe o traiectorie dezordonata, parand sa aiba punctul de plecare in sistemul stelar al unei medii albe, sistem al carei a treia planeta este locuita de o specie aflata intr-un stadiu mediu de dezvoltare tehnico-sociala. S-a considerat ca etalon specia nanitilor. Locuitorii acestei planete, numiti de ei insisi oameni, au fost si sunt si in prezent studiati de echipajele navel noastre de cercetari din prima generatie a Evului Spatial. Specia respectiva a prezentat o importanta deosebita pentru cercetatorii nostri deorece au un curs evolutiv particular. La nivel fiziologic sunt asemanatori cu noi, metabolismul lor bazandu-se pe aceleasi principii. Au aproximativ aceleasi metode de comunicare intrarasiala, mai putin cea telepatica, care este rar intalnita printre ei si pe care ei o considera extrasenzoriala. La nivel tehnologic insa, desi au indeajuns de multe cunostinte de nanotehnologie pentru a se putea considera ca se afla intr-un soi de Ev Nanotehnologic timpuriu, nu au ajuns inca la secretele tehnologiei care sa le permita calatoriile interstelare, ca sa nu mai vorbim de salturile hiperspatiale. Deci formatiunile gazoase nu sunt de origine umana. Totusi vom incerca sa luam legatura cu echipajele navelor de cercetare aflate in apropierea sistemului stelei medii albe. Pana la ora la care prezentul raport a fost incheiat, legatura inca nu reusise. Probabil ca navele efectueaza manevre in hiperspatiu sau se afla in conul de tacere al unei planete. Reamintim ca navele fac parte din prima generatie a Evului Spatial si nu sunt dotate cu sisteme de comunicare superluminic deci conurile de tacere repre-zinta o problema si legatura va fi stabilita greu.

      Dupa cercetarile spectografice formatiunile gazoase nu par sa reprezinte un pericol.

     

      Autentificare de raport seria C.D. 354 08 5E59

     

     

     

      Dupa seria raportului urma semnatura precedata de sirul interminabil de titluri nobiliare ale celui care l-a incheiat, precum si o multime de date tehnice care nu-l mai interesau pe NKaar. Arunca raportul pe un pupitru, se ridica si isi masa capul cu unul dintre cele 5 tentacule spinale.

      O stire fara importanta, pentru care am mai pier-dut cateva cicluri bune de somn! se gandi el. Cauta o linie telepatica libera cu oficiul Odihna si isi rezerva o staza. Se ridica si porni agale, leganandu-si abdomenul imens intr-un echilibru precar. Se gandi in treacat ca avea un abdomen mai mare decat al reginei dar nu mai avea mult si iesea la pensie si avea sa isi odihneasca madularele batrane pe una din planetele statiuni ale regatului. Pentru ca era satul pana peste cap de caldura de pe Planeta Incubator. Dar pana atunci avea o datorie de indeplinit. Si anume pararea monarhiei. Avea sa revada raportul primit cu cateva cicluri in urma. Dar asta mai tarziu. Acum era prea obosit sa se gandeasca. Era sfarsit de oboseala.

     

© Copyright Victor M. Bucur
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online