evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Atalia  -  Drumul spre (II)  -  Omul apropiat  -  Colecţionarul  -  Întunericul vieţii  -  Vrăjitoarea  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Din vitrină  -  Moştenire de familie  -  Darul divin  -  Întâlnirea  -  Tahiji  -  Cu preţul morţii  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Dincolo de evoluţie  -  Canicula  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Boaba de spumă  -  Cel care nu mai e  -  Cojocul (Cujuh)  -  Comando Fox  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Casa de la marginea pădurii  -  Mamal - Despărţirea  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Macii  -  Planeta ascunsă  -  Caiet de regie  -  Luminile oraşului V  -  Upgrade "Beyond 363000"  -  Re-insecţie  -  Secretul  -  Bodaproste  -  Echilibrul  -  Călătoria unui artist...  -  Călătorii cu îngeri  -  Luminile oraşului XXX  -  Îmbrățișare  -  Drum bun  -  Cine sunteţi?  -  Calul cruciatului  -  Luminile oraşului XXIV  -  Luminile oraşului XXIII  -  Almateea  -  Destin  -  ROV-27


Gânduri

Laurenţiu Danu



Publicat Duminică, 16 Ianuarie 2005, ora 11:06

      Alerg.
     
      Alerg din ce in ce mai repede. Alerg spre un nu-stiu-ce, inspaimintat, infricosat ca un biet ierbivor haituit de o legiune de fiare infometate. Mirosul propriu de sudoare, de umori corporale vulgare, ce apropie atit de mult omul de animal incit, uneori, ii confunzi, ma impresoara. Alerg continuu, neobosit, hranit de o energie necunoscuta ce-mi da forta sa alerg, sa alerg mai departe, cu energia unui schizofrenic in plina criza. Somnambul ratacit intr-un labirint de copaci si tufe scunde, de crengi frinte, pe care a crescut nepasator muschiul, ce ranesc, cu dintii ascutiti din lemn, picioarele, miinile, trupul.
     
      Sint ranit!
     
      Sint ranit, dar nu imi pasa. Alerg mai departe spre negura necunoscutului. Ranile isi deschid usor gurile micute, cu buze insingerate, cersind alinare sau, poate, hrana, asemeni unui pui plapind, parasit in cuib.
     
      Dar nu imi pasa. Alerg, cu toate ca durerea incepe sa-si descarce toxinele; pulsul creste, la fel si concentratia de adrenalina din singe, schimbul de "informatii" intre butonii terminali ai neuronilor se inteteste, intr-un ritm din ce in ce mai alert.
     
      Inspir si expir, hulpav, aerul.
     
      Plaminii imi par neincapatori, hemoglobina incapabila de a transporta oxigenul la viscere, in muschi, muschi ce se contracta spasmodic intr-o ultima fortare.
     
      Salt... si... abis, intuneric.
     
      Sint o umbra care se amageste cu delicatele forme inexistente, refuzind a le abandona in oceanul timpului.
     
      Ma tirasc prin nisipul fierbinte al desertului, fara scop, fara ideal.
     
      Sint un monstru, un monstru insufletit de fanteziile unui copil speriat de intuneric, ce invoaca agonic imbratisarea binecuvintata a mamei, un monstru cu gheare lungi, din mina de creion... un scriitor, alergind dupa o idee in abisul inconstientului.
     

© Copyright Laurenţiu Danu
Sursa :   Obiectiv
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online