evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Follow-Me  -  Răspuns fără întrebare  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Povestea trenului  -  Acolo sus, vulbul  -  Turnul de calcar  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Kamikaze  -  Fragmente de... viaţă  -  Citadela Asociaţiei  -  Servisul Auto  -  Alertă !  -  Petrecerea  -  Liber arbitru  -  Coşmar  -  Jocul Zeilor (III)  -  Luminile oraşului XIII  -  De profundis  -  Valoare reziduală  -  Jocul Zeilor (I)  -  Conştiinţa împăcată  -  Cărăușul  -  Puroi III  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Războiul lumilor  -  Sfârşitul lunii  -  Timpul  -  O Poveste (?) modernă  -  Lumină dublă  -  Gender X  -  Strada Cosmos  -  Intoxicaţia. Investirea de novice  -  Macii  -  Fragile  -  ªi atunci...  -  Lala  -  Cristerra  -  Pânza de paianjen  -  System Error  -  Lacrimi de stea  -  Improvizaţie (teatru burlesc)  -  De o sută de ori Adrian  -  Atingeri sensibile  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Delir  -  Peştera II  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Luminile oraşului IX


Gânduri

Laurenţiu Danu



Publicat Duminică, 16 Ianuarie 2005, ora 11:06

      Alerg.
     
      Alerg din ce in ce mai repede. Alerg spre un nu-stiu-ce, inspaimintat, infricosat ca un biet ierbivor haituit de o legiune de fiare infometate. Mirosul propriu de sudoare, de umori corporale vulgare, ce apropie atit de mult omul de animal incit, uneori, ii confunzi, ma impresoara. Alerg continuu, neobosit, hranit de o energie necunoscuta ce-mi da forta sa alerg, sa alerg mai departe, cu energia unui schizofrenic in plina criza. Somnambul ratacit intr-un labirint de copaci si tufe scunde, de crengi frinte, pe care a crescut nepasator muschiul, ce ranesc, cu dintii ascutiti din lemn, picioarele, miinile, trupul.
     
      Sint ranit!
     
      Sint ranit, dar nu imi pasa. Alerg mai departe spre negura necunoscutului. Ranile isi deschid usor gurile micute, cu buze insingerate, cersind alinare sau, poate, hrana, asemeni unui pui plapind, parasit in cuib.
     
      Dar nu imi pasa. Alerg, cu toate ca durerea incepe sa-si descarce toxinele; pulsul creste, la fel si concentratia de adrenalina din singe, schimbul de "informatii" intre butonii terminali ai neuronilor se inteteste, intr-un ritm din ce in ce mai alert.
     
      Inspir si expir, hulpav, aerul.
     
      Plaminii imi par neincapatori, hemoglobina incapabila de a transporta oxigenul la viscere, in muschi, muschi ce se contracta spasmodic intr-o ultima fortare.
     
      Salt... si... abis, intuneric.
     
      Sint o umbra care se amageste cu delicatele forme inexistente, refuzind a le abandona in oceanul timpului.
     
      Ma tirasc prin nisipul fierbinte al desertului, fara scop, fara ideal.
     
      Sint un monstru, un monstru insufletit de fanteziile unui copil speriat de intuneric, ce invoaca agonic imbratisarea binecuvintata a mamei, un monstru cu gheare lungi, din mina de creion... un scriitor, alergind dupa o idee in abisul inconstientului.
     

© Copyright Laurenţiu Danu
Sursa :   Obiectiv
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online