evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Sunet pentru suflet  -  Nopţi albe, zile negre  -  Secretul  -  Lumea de sus  -  ROV-27  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Drumul spre (II)  -  Nyprus  -  Proză scurtă  -  Răscrucea  -  Cadoul  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Inelul de platină  -  Uezen  -  Pânza de paianjen  -  Evadare din Paradis  -  Stiinta si tehnica  -  Luminile oraşului XXXII  -  Peştera II  -  Poetul cerşetor  -  O nouă zi  -  Luminile oraşului XII  -  Depozit.03  -  Ultima frunză  -  Aura urii  -  Sender: High_Orbit_God  -  Luminile oraşului X  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Atingeri sensibile  -  Octopolul  -  Gol  -  Citadela Asociaţiei  -  Necunoscutul intrigant  -  Corabia nebunilor  -  Aer  -  Paradox  -  Muzica  -  Variaţiuni pe o temă mai veche  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Ziua a şaptea  -  Destin  -  Starea de trecere  -  Felix II  -  Mamal - Oraşul  -  Macii  -  Întreg  -  Novo Homo Sapiens  -  Taina leului  -  Pierderea


Blasfemii : Globul de Crăciun

Blasfemie: Hula adusa unei doctrine religioase (uneori adusa unei doctrine politice)

Blasfemii : Globul de Crăciun
  A.T. Tezeu
Oraşul
Mocirla
Femeilor...
Eu şi Cu Mine
Iubirea de pe Venus
varianta print

A.T. Tezeu



Publicat Duminică, 16 Ianuarie 2005, ora 11:08

      Sfera din intunericul nemarginit ma tinea captiv ca în totdeauna. Aburii fosforescenti verzi-albastri, ce se fromau atunci cand substantele nefolositare, eliminate prin tevi in intuneric, se atingeau de mediul exterior, imi insuflau o stare de beatitudine iar salteau moale pe care stateam imi masa intregul corp amortit de atatia ani de singuratate. Gandurile mele reuseau sa patrunda dincolo de acel intuneric care se desavarsea de partea cealalta a scutului antropic al sferei, si imi aratau frumuserile halelor imense, pline de oameni, in care as fi putut zburda in voie, si in care as fi putut sa sufar sau chiar sa mor dupa bunul plac.

      Sunetul, ca un zbieret metalic, al materio-portorului se auzi si usa cabinei de purtare se deschise iesind de acolo androidul feminin ce era programat, odata la 24 de ore, sa vina si sa imi ofere placeri sexuale, după bunul plac. Campul gravitational ce fusese creat pentru a mă tintui la pat pe perioada acestui proces se activa si abia apoi androida se apropie de mine si imi dadu pantalonii jos, asezandu-se lin deasupra mea. Dupa prima descarcare sexuala, ce era obligatorie, campul gravitational se dezactiva, lasandu-ma liber cu androida. Acel camp gravitational fusese creat deoarece refuzasem timp de mai multe zile contactul sexual, iar acel lucru imi afectase negativ activitatea pentru care eram tinut in sfera.

      I-am ordonat cu indiferenta si repulsie androidei sa imi traga pantalonii la loc iar apoi sa se care. Nu aveam chef de asa ceva, mai ales in acele zile de melancolie, in care gazele externe imi aduceau aminte de campurile verzi marţiene si albastrul cer al Plutoului.

      Materio-portorul se activa dinou, iar în locul androidei aparu un robot cu şenile, un model vechi de luptă, ce fusese readaptat pentru a servi masa sferenilor si a se ocupa de buna lor ingrijire, chiar si ipotriva vointei lor. Imi puse platoul cu mancare, plin cu tot ce era mai bun din intreg universul, pe noptiera de langa pat, se apropie mai apoi de mine si imi analiza nivelul de virusi de pe epiderma ca mai apoi, constatand ca sunt nespalat, sa isi incolaceasca tentaculele reci in jurul corpului meu, sa ma ia pe sus si sa ma bage in duş, dand drumul la apa. La inceput ma spalam singur dar intr-una din perioadele mele creatoare, perioade în care, de obicei, uitam sa ma spal, acest robot a venit si a facut această acţiune de igienizare. De atunci nu m-am mai sichisit sa merg pana la dus sau sa imi potrivesc apa, pentru ca acele actiuni ar fi insemnat o pierdere ilogica de energie.

      Am iesit din dus iar robotul m-a uscat cu un fel de ventilator ce emana un aer cald. M-am aşezat pe margine patului si am inceput sa mananc. O jumatate de ora mai tarziu m-am ridicat in doua picioare si m-am indreptat spre birou. Ma umplusem cu mancare si eram gata de munca, dar fara cea mai mica idee despre ce urma sa scriu in acea zi. M-am asezat pe scaunul biroului si m-am gasit fata in fata cu aparatul de dactiografiat. Am recitit capitolul final al operei pe care urma sa o termin. Nu stiam ce urma sa zic sau daca mai meritat terminata acea opera izvorata din adancul goliciunii sufletului meu. Am mai citit de vreo doua ori capitolul, iar apoi enervat mi-am rotit privirea de jur imprejurul sferei. De fapt sfera era o camera, ce la exterior avea forma unui glob de craciun si ce avea intr-o parte un separeu in care se gaseau o toaleta si un dus, in partea opusă un pat foarte comod, in mijloc materio-portorul ce nu putea transporta decat materie fara fiata si pe undeva pe margine, intre pat si separeu se gasea masa de lucru.

      Dactilografiatorul bazai si pe monitor imi aparu mesajul robotului de serviciu: "Scrie, pentru asta stai aici... Scrie, nu te mai holba". M-am enervat si am început sa scriu o litera iar apoi sa o sterg. Acest siretlic era foarte copilaros si totusi o perioada facea ca robotul sa nu mai fie atent la mine dar un soc electric de mica intensitate se activa din scaun si ma electrocuta. Se parea ca in acea zi eu eram singurul sferist care crea probleme.

      Pe monitor aparura cu litere mari cuvintele: "Tu scrie iar noi te vom citi. Important e sa scri ! Dar tu nu scri ! De ce nu scri ? Nu te hranim ? Nu te satisfacem sexual ? Vrei sa iti trimitem un adroid in loc de o androida, ca mai nou astea sunt tendintele artistilor ? Ce vrei ? Scrie iar noi te vom citi !"

      "Un android ?", mi-am spus dezgustat, "Dracu sa-i ia si pe ceilalti artisti" mi-am continuat gandul uitand ca si acestea daca sunt nocive sunt gasite. Pe ecran amparura alte litere palpainde, scrise cu roşu: "Pentru ganduri nocive impotriva altor sfereni data publicari romanului a fost scazuta cu 60 de ore. Timpul a expirat de 20 ore. Pentru neproductivitate vei fi privat de libertate timp de inca 1200 de zile. Ti s-au acordat inca 10 ore pentru terminarea romanului. Scrie si te vom citi."

      Uram expresia aia: "Scrie si te vom citi". Aaa ma ademenisera in acea sfera in care existam precum un virus intr-o celula, dar fara puterea de a sparge membrana pentru a se înmulti. Am recitit in graba intreg romanul si am relaizat ca era perfect, si nu mai merita alte adaugiri, trebuia doar numit. Am analizat textul pentru cateva secunde iar apoi am scris cu rapiditate in casuta pentru titlu: "Apocalipsa" iar in dreptul scriitorului "Ioan, Apostolul" asta sigur avea sa-i dispere pe aceia dintre oameni care imi monitorizau operele.

     

      In una din cladirile anexe ale enormei constructi ce compunea "Intunericul Sferelor", doctorul în literatura Mateescu, unul dintre oamenii desemnati sa se ocupe de cenzura operelor sferi-create privi cu stupoare la cel mai nou roman trimis spre cenzura. Rase cu putere si il chema langa el pe generalul Horatiu, care superviza acea anexa de cenzurare si cu care era bun prieten.

      -Ia citeste asta mai Horatiule. Asta din Sfera 321 a inebunit de-a binele, se crede apostolul lui Iisus, auzi Ioan.

      Celalalt se apropie si citi paragrafele subliniate de Mateescu, ca posibile blasfemii aduse religiei pontifesiene. In roman era vorba despre secolul 21, despre decadenţă si despre revolutia pornita de pe urma unui film. Generalul se incrunta si ii dadu o palma prieteneasca peste ceafa celuilalt.

      -Tampitule, distruge opera. Daca pune mana vreun hacker bitii pe romanul asta ne trezim cu un razboi civil.

      -Dar literatura... - incerca sa apere Mateescu romanul, ce avea pe de alta parte un limbaj de o calitate rara.

      Horatiu nu baga in seama reactia prietenului sau si apasa chiar el "Shift" de-odată cu "Delete", iar mai apoi lovi tasta de Space cu putere.

     

      Priveam la ecranul negru pe care palpaiau cuvintele: "Scrie şi te vom citi". Asteptam cu nerabdare datele despre lecturarea noului meu roman, care se vânduse ca painea calda sau cel putin asa sustinuse robotul de serviciu din acea zi. Pe ecran aparu cu litere mari: "BestSeller-ul lunii". Am urlat de fericire, si am cerut robotului de serviciu sa imi trimita androida; momentul meu de melancolie trecuse si aveam nevoie de niste companie, chiar daca era doar sexuală.

     

      In anexa centrala de cenzurare, Horatiu statea la masa maresalului.

      -Horatiule, treaba se inrautateste, luna asta a trebuit sa dam 15 titluri de "BestSeller". Daca continua astfel, trebuie sa eliminam acest set de scriitori si sa punem altii in locul lor. Astia au ajuns la o constiinta asupra lumii pe care nici macar nu o vad, ca mi-e si frica sa ma gandesc ce s-ar intampla daca le-am da drumul in societate.

      -Va spun eu... ar fi toti apostolii Mantuitorului - incerca sa glumeasca Horatiu.

      Maresalul se incrunta.

      -Pe ala de a scris blasfemia aia sa il eliminati de acum, sfera 321 daca nu ma insel ? Nimic nu trebiue sa vorbeasca despre alta religie, ci doar despre Pontifes Maximus.

      -Da, sa traiti, il voi extirpa din sfera imediat ce voi ajunge la pupitrul meu.

      -Bine. Atat Generale Horatiu, poti pleca.

      Sfera din intunericul nemarginit ma tinea captiv ca în totdeauna. Aburii fosforescenti verzi-albastri, ce se fromau atunci cand substantele nefolositare, eliminate prin tevi in intuneric, se atingeau de mediul exterior, imi insuflau o stare de beatitudine iar salteau moale pe care stateam imi masa intregul corp amortit de atatia ani de singuratate. Gandurile mele reuseau sa patrunda dincolo de acel intuneric care se desavarsea de partea cealalta a scutului antropic al sferei, si imi aratau frumuserile halelor imense, pline de oameni, in care as fi putut zburda in voie, si in care as fi putut sa sufar sau chiar sa mor dupa bunul plac.

      Sunetul, ca un zbieret metalic, al materio-portorului se auzi si usa cabinei de purtare se deschise iesind de acolo androidul feminin ce era programat, odata la 24 de ore, sa vina si sa imi ofere placeri sexuale, după bunul plac. Campul gravitational ce fusese creat pentru a mă tintui la pat pe perioada acestui proces se activa si abia apoi androida se apropie de mine si imi dadu pantalonii jos, asezandu-se lin deasupra mea. Dupa prima descarcare sexuala, ce era obligatorie, campul gravitational se dezactiva, lasandu-ma liber cu androida. Acel camp gravitational fusese creat deoarece refuzasem timp de mai multe zile contactul sexual, iar acel lucru imi afectase negativ activitatea pentru care eram tinut in sfera.

      I-am ordonat cu indiferenta si repulsie androidei sa imi traga pantalonii la loc iar apoi sa se care. Nu aveam chef de asa ceva, mai ales in acele zile de melancolie, in care gazele externe imi aduceau aminte de campurile verzi marţiene si albastrul cer al Plutoului.

      Materio-portorul se activa dinou, iar în locul androidei aparu un robot cu şenile, un model vechi de luptă, ce fusese readaptat pentru a servi masa sferenilor si a se ocupa de buna lor ingrijire, chiar si ipotriva vointei lor. Imi puse platoul cu mancare, plin cu tot ce era mai bun din intreg universul, pe noptiera de langa pat, se apropie mai apoi de mine si imi analiza nivelul de virusi de pe epiderma ca mai apoi, constatand ca sunt nespalat, sa isi incolaceasca tentaculele reci in jurul corpului meu, sa ma ia pe sus si sa ma bage in duş, dand drumul la apa. La inceput ma spalam singur dar intr-una din perioadele mele creatoare, perioade în care, de obicei, uitam sa ma spal, acest robot a venit si a facut această acţiune de igienizare. De atunci nu m-am mai sichisit sa merg pana la dus sau sa imi potrivesc apa, pentru ca acele actiuni ar fi insemnat o pierdere ilogica de energie.

      Am iesit din dus iar robotul m-a uscat cu un fel de ventilator ce emana un aer cald. M-am aşezat pe margine patului si am inceput sa mananc. O jumatate de ora mai tarziu m-am ridicat in doua picioare si m-am indreptat spre birou. Ma umplusem cu mancare si eram gata de munca, dar fara cea mai mica idee despre ce urma sa scriu in acea zi. M-am asezat pe scaunul biroului si m-am gasit fata in fata cu aparatul de dactiografiat. Am recitit capitolul final al operei pe care urma sa o termin. Nu stiam ce urma sa zic sau daca mai meritat terminata acea opera izvorata din adancul goliciunii sufletului meu. Am mai citit de vreo doua ori capitolul, iar apoi enervat mi-am rotit privirea de jur imprejurul sferei. De fapt sfera era o camera, ce la exterior avea forma unui glob de craciun si ce avea intr-o parte un separeu in care se gaseau o toaleta si un dus, in partea opusă un pat foarte comod, in mijloc materio-portorul ce nu putea transporta decat materie fara fiata si pe undeva pe margine, intre pat si separeu se gasea masa de lucru.

      Dactilografiatorul bazai si pe monitor imi aparu mesajul robotului de serviciu: "Scrie, pentru asta stai aici... Scrie, nu te mai holba". M-am enervat si am început sa scriu o litera iar apoi sa o sterg. Acest siretlic era foarte copilaros si totusi o perioada facea ca robotul sa nu mai fie atent la mine dar un soc electric de mica intensitate se activa din scaun si ma electrocuta. Se parea ca in acea zi eu eram singurul sferist care crea probleme.

      Pe monitor aparura cu litere mari cuvintele: "Tu scrie iar noi te vom citi. Important e sa scri ! Dar tu nu scri ! De ce nu scri ? Nu te hranim ? Nu te satisfacem sexual ? Vrei sa iti trimitem un adroid in loc de o androida, ca mai nou astea sunt tendintele artistilor ? Ce vrei ? Scrie iar noi te vom citi !"

      "Un android ?", mi-am spus dezgustat, "Dracu sa-i ia si pe ceilalti artisti" mi-am continuat gandul uitand ca si acestea daca sunt nocive sunt gasite. Pe ecran amparura alte litere palpainde, scrise cu roşu: "Pentru ganduri nocive impotriva altor sfereni data publicari romanului a fost scazuta cu 60 de ore. Timpul a expirat de 20 ore. Pentru neproductivitate vei fi privat de libertate timp de inca 1200 de zile. Ti s-au acordat inca 10 ore pentru terminarea romanului. Scrie si te vom citi."

      Uram expresia aia: "Scrie si te vom citi". Aaa ma ademenisera in acea sfera in care existam precum un virus intr-o celula, dar fara puterea de a sparge membrana pentru a se înmulti. Am recitit in graba intreg romanul si am relaizat ca era perfect, si nu mai merita alte adaugiri, trebuia doar numit. Am analizat textul pentru cateva secunde iar apoi am scris cu rapiditate in casuta pentru titlu: "Apocalipsa" iar in dreptul scriitorului "Ioan, Apostolul" asta sigur avea sa-i dispere pe aceia dintre oameni care imi monitorizau operele.

     

      In una din cladirile anexe ale enormei constructi ce compunea "Intunericul Sferelor", doctorul în literatura Mateescu, unul dintre oamenii desemnati sa se ocupe de cenzura operelor sferi-create privi cu stupoare la cel mai nou roman trimis spre cenzura. Rase cu putere si il chema langa el pe generalul Horatiu, care superviza acea anexa de cenzurare si cu care era bun prieten.

      -Ia citeste asta mai Horatiule. Asta din Sfera 321 a inebunit de-a binele, se crede apostolul lui Iisus, auzi Ioan.

      Celalalt se apropie si citi paragrafele subliniate de Mateescu, ca posibile blasfemii aduse religiei pontifesiene. In roman era vorba despre secolul 21, despre decadenţă si despre revolutia pornita de pe urma unui film. Generalul se incrunta si ii dadu o palma prieteneasca peste ceafa celuilalt.

      -Tampitule, distruge opera. Daca pune mana vreun hacker bitii pe romanul asta ne trezim cu un razboi civil.

      -Dar literatura... - incerca sa apere Mateescu romanul, ce avea pe de alta parte un limbaj de o calitate rara.

      Horatiu nu baga in seama reactia prietenului sau si apasa chiar el "Shift" de-odată cu "Delete", iar mai apoi lovi tasta de Space cu putere.

     

      Priveam la ecranul negru pe care palpaiau cuvintele: "Scrie şi te vom citi". Asteptam cu nerabdare datele despre lecturarea noului meu roman, care se vânduse ca painea calda sau cel putin asa sustinuse robotul de serviciu din acea zi. Pe ecran aparu cu litere mari: "BestSeller-ul lunii". Am urlat de fericire, si am cerut robotului de serviciu sa imi trimita androida; momentul meu de melancolie trecuse si aveam nevoie de niste companie, chiar daca era doar sexuală.

     

      In anexa centrala de cenzurare, Horatiu statea la masa maresalului.

      -Horatiule, treaba se inrautateste, luna asta a trebuit sa dam 15 titluri de "BestSeller". Daca continua astfel, trebuie sa eliminam acest set de scriitori si sa punem altii in locul lor. Astia au ajuns la o constiinta asupra lumii pe care nici macar nu o vad, ca mi-e si frica sa ma gandesc ce s-ar intampla daca le-am da drumul in societate.

      -Va spun eu... ar fi toti apostolii Mantuitorului - incerca sa glumeasca Horatiu.

      Maresalul se incrunta.

      -Pe ala de a scris blasfemia aia sa il eliminati de acum, sfera 321 daca nu ma insel ? Nimic nu trebiue sa vorbeasca despre alta religie, ci doar despre Pontifes Maximus.

      -Da, sa traiti, il voi extirpa din sfera imediat ce voi ajunge la pupitrul meu.

      -Bine. Atat Generale Horatiu, poti pleca.

     

     



      - finalul primei parti -

     

© Copyright A.T. Tezeu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online