evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Amintiri trecute şi viitoare  -  Macii  -  Paradox  -  O Poveste (?) modernă  -  Pasul craiului de munte  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Lecţie de Umanitate !?  -  Robotul  -  Alfa şi Omega  -  Labirintul de gheaţă  -  Revederea de 20 de ani  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Joia neagră  -  Înger în oglindă  -  Luminile oraşului XVIII  -  Umbra  -  Factorul "Haos"  -  Puterea pereche  -  Luminile oraşului V  -  Puroi II  -  Cine sunteţi?  -  Transplant de suflete...  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Ultimul Paradis  -  Vid imprevizibil  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Meduza (VI)  -  Al nouălea iad  -  Fragile  -  Rapsodia  -  Locul pierdut  -  Virus de sticlă  -  Tarsius  -  Homus trolEIbuzus  -  Damnarea numelui  -  Pierduţi în ceaţă  -  La copcă  -  Reactorul  -  Visul  -  Fântâna de iasomie  -  Timpuri Noi  -  Vrăjitorul  -  Interviul  -  Decablat  -  Omu' nostru de "sus"  -  Nu deschideţi uşa  -  O şansă pentru câţiva  -  Luminile oraşului VIII


Bătrânul, literele şi noaptea

pentru Carmen

Bătrânul, literele şi noaptea
  Victor M. Bucur
Vânzătorul de ghilotine
Fluturi
Război total
Omega
varianta print

Victor M. Bucur



Publicat Luni, 4 Noiembrie 2002, ora 10:05

      Se auzi un tipat strident ce sparse linistea noptii in mii de de cioburi de panica. Apoi se mai auzi unul. Mos Andreescu se indrepta in graba spre locul de unde veneau acele strigate. Era aproape; simtea asta.

      Strazile tacute si intunecate ale suburbiei se umplura de zgomotele pasilor sai pe pavaj. Se apropie de o cotitura, facu brusc la dreapta, impiedicandu-se de capacul ruginit al unei pubele si ramase incremenit la in-trarea intr-o fundatura.

      Femeia zacea pe caldaram, cu ochii iesiti din orbite, cu fata ravasita de o spaima primitiva si cu gura larg deschisa. Ghiara mortii ii inabusise ultimul apel disperat, impietrindu-i buzele intr-un etern si mut stri-gat de ajutor.

      Era tanara si poate chiar frumoasa. Nu era chiar sigur, asa desfigurata de spaima cum era. Cartile pe care probabil le purta sub brat erau acum imprastiate pe jos, in toata fundatura; carti mari, masive, grele.

      Cum dracu le-o fi carat? se intreba batranul. Reusi cu greu sa se smulga spaimei care il coplesea si facu cativa pasi, indreptandu-si atentia asupra fetei. Observa ca sub parul lung si blond, ravasit pe pavaj, se latea o pata de sange. Batranul se apropie si mai mult si se apleca deasupra cadavrului. Partea stanga a capului era pur si simplu terciuita.

      O crima, deci isi spuse.

      Ridica cu maini tremurande poseta care cazuse langa cadavru. O deschise. Varfurile degetelor pipaira cateva bancnote sifonate si marginea zimtata a unei legi-timatii.

      Nu este un jaf. Banii sunt la locul lor

      Scoase legitimatia si isi arunca ochii pe ea, incercand sa distinga literele in intunericul fundaturii.

      - Studenta! exclama.

      O rafala de vant patrunse in fundatura, umflandu-i paltonul iar paginile cartilor imprastiate fosnira strident, parca anume ca sa-i atraga atentia. Un volum gros ce se deschise in cadere ii retinu privirea ca un magnet. Pginile acestuia se succedara batute de vant si la un moment dat se oprira. Batranul tresari violent. Pe ultima pagina se puteau citi cu usurinta, in ciuda intunericului, doua cuvinte scrise cu litere mari si negre, cuvintele mesagere ale infernului, pe care batranul Andreescu le cunostea deja: Moarte oamenilor !

      Nu, nu se putea intampla asta! Nu acum!

      Inchise ochii si spuse in gand o rugaciune apoi (Doamne cat de mult se mai rugase in ultimul timp) ii deschise dar cuvintele nu disparura. Parca hipnotizat, se apleca, ridica volumul, (greu, foarte greu) il inchise incet si se uita pe coperta. Citi titlul, miscandu-si buzele usor: Dictionar de parapsihologie de dr. Nu-stiu-care Simti ceva pe mana stanga si si-o privi. Dumne-zeule, sangera. Dar nu, nu era sangele lui Intoarse dictionarul si privi; muchia cartii era plina de sange, fire de par si o materie vascoasa, care ii inspira sila. Deci asta era arma crimei.

      NU!

      Negatia bubui ca un gong imens, ecourile sale reverberandu-se pe peretii mintii. De fapt acesta era criminalul. Dictionarul asta masiv, bine legat, cu coperti in piele lucioasa si cu litere aurii

      Nu-si mai termina gandul. Dadu drumul cartii si o lua la fuga, cuprins de o spaima primitiva. In urma sa dictionarul cazu cu un zgomot puternic, parca avertizandu-l. Fugi cativa metri, se impiedica de ceva si cazu. Se tara disperat spre strada mare, puternic iluminata, salvatoarea lui. Isi arunca ochii in urma si vazu obiectul de care se impiedicase. O carte. Dumnezeule mare, cartea pe care o tinuse in mana cateva clipe mai devreme. Cum dracu ajunsese pana acolo?

      N-o sa ma prindeti voi pe mine gandi. Nu inainte de a spune tuturor ceea ce stiu! La naiba, n-o sa ma prindeti chiar acum!

      Se ridica si iesi schiopatand din fundatura.

      Trebuia (spre binele tuturor si inainte de a fi prea tarziu) sa spuna ceea ce stie.

     

      Mos Andreescu era bibliotecar de Nici el nu mai stia de cat timp. Traise o viata printre carti, stia cum sa se poarte cu ele si in prezenta lor. Stia ce pun ele la cale dar nu le aratase niciodata ca stie. Viata in prezenta lor il intarise, ii otelise nervii. Ele complotau de multa vreme dar pana acum nu le bagase in seama. Si nici ele pe el. Nu stia dece. Probabil credeau ca nu le poate intelege sau ca nu le poate impiedica. Si intr-un fel asa si era. Nu stia cum sa le opreasca dar credea ca mai este timp. Spera sa gaseasca o solutie. Inainte de asta insa, ii trebuiau informatii. Incepuse sa petreaca mult timp in biblioteca. Facea ore suplimentare, oferindu-se voluntar in noptile cand biblioteca era deschisa pentru studentii intarziati. Nu pierdea nici o ocazie de a intra in arhiva, oridecateori aceasta era deschisa, petrecand ore intregi acolo, stiind ca arhiva era sufletul complotului, adunarea inteleptilor. Asculta si inregistra fiecare detaliu al complotului lor, incercand sa ramana neobservat.

      Nu ramanea niciodata singur cu ele, mai ales in ultimul timp cand intentia lor era evidenta. Ele, cartile, planuiau distrugerea oamenilor, a creatorilor lor. Si el a stiut asta de la inceput dar a crezut ca imaginatia ii joaca feste. Acum insa, era sigur. Vazuse prima lor victima. O vazuse pe studenta aia moarta in suburbie. Isi aminti chipul ei si se cutremura. Oare ce o fi fost in mintea ei in ultimile sale clipe de viata? Isi dadu seama ca este peste puterile mintii sale batrane ca sa isi imagineze si abandona gandul, dar imaginea fetei schimonosite de groaza a fetei ii revenea in cap iarasi si iarasi

      Tanara aia era prima lor victima si el era convins ca nu se vor opri aici, mai alase acum ca ele i-o spusesera. Literele se perindara prin fata ochilor mintii, ca un dans fara inceput si fara sfarsit, hipnotic, inebunitor:

      ARTEOAMENILORMOARTEOAMENILORMOARTEO

      Scutura din cap pentru a alunga gandul si se concentra asupra a ceea ce avea de facut. Scoase din buzunar o bucatica mototolita de hartie si un pix si mazgali in fuga cateva randuri. Se opri, citi ceea ce scrisese, taie cateva randuri, scrise altele si intr-un tarziu dadu multumit din cap, bagand hartia in buzunarul de la piept.

      Se va duce la primul telefon public, va telefona la politie si le va citi ceea ce scrisese pe hartie. Era mult prea depasit de evenimente ca sa nu fie nevoit sa citeasca. Dar, la urma urmei, era posibil sa nu-l ia nimeni in seama. Cel mai bine era sa mearga el insusi si sa dea o declaratie completa. Ar dura mai mult, avand in vedere (cu fata ravasita de o spaima nebuna si cu gura larg deschisa) starea psihica in care se afla ar macar asa ar fi mai in siguranta (acesta era criminalul. Dictionarul asta masiv) si ar avea certitudinea ca il asculta si pe el cineva. Va spune tot ceea ce a vazut si tot ceea ce stie despre ele Drace. Nu putea face asta. Il vor considera nebun si poate ca-l vor si acuza de crima. S-ar trezi in camasa de forta inainte de-asi aminti daca mai stie sa numere pana la trei.

      Nu va face asta. Cel mai bine era sa astepte dimineata. Noaptea poate fi periculoasa.

      Nici nu isi dadu seama cand ajunsese in centrul orasului. Si asta nu era bine deloc. Prea multe litere. Se uita precaut in jur. Firme, reclame, inscriptii, afise, toate il priveau cu un soi de suspiciune amestecata cu ura. Trebuia sa se fereasca de ele pentru ca ele stiau sa actioneze fara sa starneasca nici o banuiala. Apuca pe o straduta intunecata, stiind ca intunericul nu-l protejeaza dar il ajuta macar sa nu le mai vada.

      Hoinari ore intregi prin oras, pe strazi izolate si neluminate, pana se crapa de ziua. La un moment dat se opri, se scutura trezindu-se parca dintr-un soi de amorteala si privi in jur. Orasul se trezea incet la viata. Se uita la ceas. in sfarsit ziua isi spuse, indreptandu-se iar spre centrul orasului. Acum nu mai era nici un pericol. Cel putin asa spera. In departare se auzea vocea unui baiat care vinde ziare strigand in gura mare titlurile articolelor. Tresari. Se opri si ciuli urechile. Astepta rabdator ca baiatul sa isi termine de strigat sirul de titluri si sa inceapa din nou

      - Sabotaj industrial la uzinele Dacia! Moartea suspecta a unei tinere studente! Aprobarea proiectului de lege

      Restul nu-l mai interesa. Fara sa se gandeasca la ceea ce face, se indrepta spre vanzatorul ambulant, ii puse in buzunar doua monede.

      - Multumesc, domnule. O dimineata placuta si ii smulse ziarul de dimineata din mana. Cauta cu infrigurare articolul si il citi pe nerasuflate.

      La naiba! Nimic despre carti! Absolut nimic. Nimic, nimic, nimic Idiotii dracului

      Reciti de zeci de ori articolul, impietrit in mijlocul trotuarului. Literele ii fugeau prin fata ochilor cu o vite-za naucitoare, parca amestecandu-se, schimbandu-si lo-cul. Termina de citit si o lua de la inceput. Dar literele erau acum amestecate si se miscau dezordonat ca niste insecte mici si negre. Intr-un tarziu se oprira si isi strigara parca in cor mesajul. Acelasi mesaj cu litere sinistru de negre.

      Moarte oamenilor !

      Moarte oamenilor !!! Moarte oamenilor

      Moarte oamenilor !

      Moarte oamenilor !

      Moarte oamenilor! Moarte oamenilor !

     

     

      Auzi un tipat si se intoarse brusc. La timp pentru a vedea uriasul panou publicitar prabusindu-se peste el. Dar prea tarziu pentru a putea sa faca ceva. Doar observa, neputincios, paralizat, cum literele panoului isi modifica locul si culoarea Apoi nimic.

      Cand politia ajunse la locul tragicului accident, batranul Andreescu zacea inca sub uriasul panou de plastic pe care scria cu litere colorate (dictionar de parapsihologie de doctor nu-stiu-care) colorate Inaugurarea targului de carte Bucurestii Vechi, Bucurestii Noi . Mana dreapta a batranului iesea de sub panou, tinand inca gazeta de dimineata care acum era sifonata si patata de sange. O rafala de vant smulse ziarul si il purta pe deasupra capetelor curiosilor ce se stransesera in jurul sinistrei scene. Dar nimeni nu observa ca literele de pe paginile purtate de vant se misca, isi schimba ordinea

     

      Sergentul Danila intra in biroul sefului de post si saluta scurt, scotandu-si apoi cascheta.

      - Permiteti, domnule?

      - Da, Ioane. Ia loc, spuse seful de post lasand din mana ziarul pe care tocmai il citea.

      - Ce s-a intamplat in oras, mai ioane?

      - Un accident domnule. Lasand la o parte faptul ca un om si-a pierdut viata, as zice ca am avut noroc. Si am evitat si un scandal.

      Seriful se incrunta iar Danila se grabi sa completeze.

      - Am rezolvat un caz de crima a carui ancheta ar fi durat poate luni de zile. Iar asta da bine la restructurarile de saptamana viitoare. Este vorba de studenta de azi noapte

      - Amanunte! Ordona seful de post aplecandu-se si mai mult asupra biroului sau.

      - Singura victima a accidentului de care va vorbeam este un batran senil, ale carui amprente le-am gasit pe poseta studentei ucise azinoapte, domnule. In plus, asupra lui s-a gasit, inafara actelor de identitate, si a unui rand de chei, un bilet care explica, intr-un fel, totul De fapt, biletul cuprinde o insiruire aberanta de fapte despre niste carti insufletite, despre un plan foarte fantezist de distrugere a lumii pe care cartile acestea il puneau la cale si despre studenta moarta, care, scrie batranul, a fost ucisa de cartile respective. Totul dovedeste ca batranul suferea de o forma avansata de senilitate si ca, intr-un acces de nebunie a ucis-o pe biata studenta, isi termina sergentul raportul.

      - A fost gasita arma crimei?

      - Nu inca, domnule, dar se fac cercetari atat la domiciliul batranului, cat si la biblioteca orasului, locul sau de munca. Acum, daca imi permiteti, domnule spuse sergentul, ridicandu-se.

      - Da. Imediat dupa ce sosesc rezultatele autopsiilorsi dupa ce este gasita arma crimei, poti sa clasezi ambele cazuri. Esti liber, sergent.

      Danila saluta scurt si iesi.

      Seriful se lasa pe spate in fotoliul sau. Reflect cateva clipe apoi lua ziarul de pe birou pentru a termina de citit articolul pe care-l incepuse, inainte de a pleca in pauza de masa. Il deschise si cauta titlul.

      - Ce dracu...

      Acestea fura ultimile lui cuvinte.

     

© Copyright Victor M. Bucur
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online