evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Emoţia reîntoarcerii  -  Destin  -  Zombi  -  Primăvara nucleară  -  Melodia care nu se aude  -  O şansă pentru câţiva  -  Vatmanul - O pasiune  -  Întâlnirea  -  Experimentul  -  Oglinda  -  Limoniu  -  Arma secretă  -  Fortul  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Theron Girradus  -  Cărăușul  -  O lumânare pentru mama !  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Închis  -  Alfa si Omega. Moon  -  Poetul cerşetor  -  Luminile oraşului II  -  Gondolierul  -  Mamal - Beciul  -  Vânzătorul de ghilotine  -  K  -  Nu deschideţi uşa  -  Caiet de regie  -  Zei şi oameni  -  Citadela Asociaţiei  -  Corabia nebunilor  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Prima pagină  -  Solilocviu  -  Pasomii  -  Răscrucea  -  Cum să te fereşti de urs  -  Fata din vis  -  Peştera II  -  Descoperirea  -  Jocul Zeilor (III)  -  Învingătorul ia totul  -  Om vs. cyborg  -  ªarpele Midgardului  -  Luminile oraşului  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Vânzatorul  -  Canicula


Începutul

Începutul
  Vlad Frăţilă
Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor
varianta print

Vlad Frăţilă
forum.ceainyk.ro



Publicat Joi, 20 Ianuarie 2005, ora 19:47

      Prima Flacara

     

      La începutul de dinainte de început, Nimicnicia, în maretia ei, se împrastia si se aduna în Etern. Si nimic nu era care sa tulbure întunecata pace, nimic nu putea rupe tacerea, însufletita fiind de goalele particule ale chaosului. Si chaotice erau în adevar, neînsemnatele particule si miscarile lor. Lovindu-si cu putere membranele subtiri una de alta, sareau înainte si înapoi, si rasuflau pentru o clipa, doar pentru a se arunca din nou în miscarea eterna si fara de înteles. Viata neînceputa dinlauntrul lor, scrisa de legile întâmplatoarelor miscari, se zbatea necontenit, un amestec de lucruri nedespartite. Era acolo tot ceea ce putea fi vreodata; acolo, în viata launtrica a fiecarei particule.

      Dar o data, multe particule au zburat într-acelasi loc; dupa ce se lovisera de milioane de ori, întâmplarea din esenta lor le-a adus împreuna. Si au patruns una în interiorul celeilalte. Si multe particule au venit si au umplut acel punct cu ele. Si s-au lovit, contopindu-se si completându-se. Membranele mai subtiri au cedat sub lovituri mai puternice decât ele, si s-au divizat, devenind forta pentru formele viitoare. Si esenta particulelor s-a unit, si membranele lor au format prima Forma, care le-a continut pe toate celelalte si toata esenta lor si mai mult, a fost întregul. Un amestec de Bine si Rau, Adevar si Neadevar, Întregul parea maret. Însa o lupta ascunsa se dadea înauntru. Esentele fierbeau, neputându-se uni precum Forma ce le cuprindea.

      Forta era neputincioasa, iar Nimicnicia îl împungea din afara. Întregul era agitat de duelul dintre Lumina si Întuneric si nimic nu putea desface

      înclestarea dinauntrul sau.

      Si astfel, Nimicnicia a suferit de pe urma Primei Flacari, care a adus Creatia Formei celei de ne-înteles, mult mai puternica decât însusi întunecatul abis.

      Atunci, toate particulele s-au oprit pentru o clipa din miscarile lor irationale, pentru a vedea Prima Forma, cea nascuta din contingenta câtorva

      particule. Si atunci, Nimicnicia infinita a cunoscut un crâmpei de ratiune.

      Iar Raul s-a separat de Bine si a iesit în afara Întregului, si Adevarul a izbavit lupta cu Neadevarul si l-a aruncat în abis. Lupta s-a sfârsit, iar Întregul a devenit Binele si Adevarul. Si s-a ridicat Întregul deasupra Nimicniciei si a încercat sa o domine, însa Linistea eterna nu putea fi rupta fara voia ei.

     

     

      A Doua Flacara

     

      Prima Flacara s-a consumat, iar Nimicnicia a continuat sa mentina întâmplatoarea miscare a particulelor lipsite de continut, fara sa ia seama la Întregul cel nou creat. Dar Binele si Adevarul dinlauntrul Primei Forme au grait catre ea si i-au cerut sa plamadeasca lucruri bune si adevarate. Si Prima Forma, simtind chemarea focului pe care însasi esenta ei l-a aprins într-însa, s-a ridicat împotriva Nimicniciei si a vorbit particulelor celor neînsemnate, si le-a dat semn sa exprime Binele si Adevarul.

      Si munca Primei Forme a fost îndelungata; particulele ordonate au rupt Linistea si temeliie Nimicniciei s-au cutremurat. Când Prima Forma a sfârsit, a simtit în interiorul Creatiilor sale aceeasi lupta care s-a petrecut în ea însasi, cu mult în urma, la nasterea sa. Si atunci s-a avântat în fiecare forma, alungând Raul si Neadevarul din ele. Dar puterea ei a fost prea mare, iar membranele Formelor s-au rupt, si esenta lor a ramas în afara. Vazând Raul si Neadevarul distrugându-i Creatiile, Prima Forma s-a cutremurat. Si focul Binelui si al Adevarului a ars Prima Forma, iar Fumul s-a ridicat si, în locul acela în care a pierit Prima si Cea Dintâi Forma, s-au format Norii Albi, Norii Binelui siAdevarului.

      Dar esentele separate ale Creatiilor, atinse de Prima Forma, au resistat si fara apararea unei membrane, si au devenit Spiritele, Creatiile si partile

      marelui Întreg. Si vazând Spiritele Norii cei Albi, au vazut acolo cuvântul Creatorului, si au ramas printre ei.

     

     

      A Treia Flacara

     

      Si astfel A Doua Flacara, cea dinauntrul Întregului, s-a consumat si a distrus Prima Forma. Iar Norii Albi s-au nascut din fumul ei, ca o ramasita a Celei Dintâi.

      Si Spiritele au înconjurat Norii cei Albi si s-au hranit din întelepciunea lor.

      Dar cei mai curajosi, cei care au fost cei dintâi atinsi de Prima Forma, nu s-au multumit, si au pornit înspre cautarea întâmplarii. Iar celelalte au ramas în apropierea Norilor, crezând cel mai aprins în existenta Raului, pe care-l simtisera în ele însele, înainte ca Prima Forma sa le salveze.

      Si au plecat Spiritele cele curajoase, zburând printre miile de particule ce ramasesera sub puterea Nimicniciei. Si zborul lor a fost îndelung, iar cautarea lor în van. Caci ele vedeau miscarea întâmplatoare, dar nu o întelegeau. Si treceau pe lânga telul lor, fara ca sa îsi dea seama. Si întorcându-se înapoi dezamagite, au vazut din departare Norii cei Albi, singura raza de lumina ce le-a aparut, în întregul lor drum. Si au zis ca este prea putin, si s-au gândit sa construiasca alti nori, din puterile lor.

      Si ceea ce au reusit Spiritele sa cladeasca atunci, a fost copia Norilor Albi.

      Dar norii cei noi nu luminau atât de puternic, si cunoasterea ce-o raspândeau era decât despre particulele ratacitoare pe care Spiritele le-au vazut în zborul lor. Si vazând ele ca nu au reusit sa faca alti nori albi, si-au adus aminte de creatorul lor, si s-au posomorât. Caci si-au dat seama ca nimeni nu-l poate vreodata ajunge. Si norii cei noi au fost numiti Norii Albastri.

      Dar Norii Albastri, încalziti de Lumina vesnica a Norilor Albi ce strabatea departe, prin negura Nimicniciei, au devenit grei. Si Spiritele au vazut cum Norii lor se destramau. Nestiind ce sa faca, s-au dus la Norii Albi, sa ceara ajutor.

      Cum au ajuns acolo, le-au întâlnit pe celelalte, Spiritele ce ramasesera în Norii Albi. Acestea erau mult mai luminoase, si le-au numit atunci Spiritele Albe. Însa nici ele nu stiau ce e de facut. Si au pornit împreuna înapoi. Norii Albastri erau de o culoare mai închisa, iar printre fumul cel albastru, Spiritele au întrezarit un element nou, care se misca în voie. Pe acesta l-au numit Apa, si pe cele care l-au construit le-au numit Spiritele Apei. Iar Spiritele Albe s-au dus înapoi la Norii lor, iar Spiritele Apei au ramas acolo, spre a îngriji de noua creatie.

     

© Copyright Vlad Frăţilă
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online