evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Jocul Zeilor (V)  -  Cercul  -  Întâlnirea  -  Cristerra  -  Homus trolEIbuzus  -  Gânduri  -  Robotul  -  Mărturisirea lui Abel  -  Casa galbenă  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Drumul care nu se vede  -  Luminile oraşului XXVII  -  Zombi  -  Strada Cosmos  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Povestire  -  Proză scurtă  -  Fereastra din spate  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Diamantul  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Ultima eclipsă (II)  -  La copcă  -  Mutare disciplinară  -  Iubirea de pe Venus  -  Arma secretă  -  Obsesia  -  Canicula  -  Novo Homo Sapiens  -  Sinucigaş plătit  -  Interferenţe  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  Revederea de 20 de ani  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Accidentul  -  Vatmanul - Purificarea  -  Jocul Zeilor (I)  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  La lumina...  -  Evadare din Paradis  -  Înălţarea  -  Andru  -  Ambuscadă pe Uslar  -  10 minute pâna la explozie  -  Licuricioaia  -  Printre oameni


Vrăjitorul

Vrăjitorul
  Ciprian Micu
varianta print

Ciprian Micu



Publicat Miercuri, 26 Ianuarie 2005, ora 20:36

      I

     

      -Ahh bine e sa ajungi acasa in sfarsit, isi spuse mosneagul cand deschise usa de la intrare.Inauntru se gasea o camera fara lumina. Aprinse un chibrit si dadu foc la fitilul lampii; lumina dezvalui o casa facuta din busteni, o camera cu un pat, un scaun si o masa de lemn invechita, plina de carti si hartoage.Batranul se aseza la scaun, puse lampa pe asa si se aseza in gandurile lui.

      -Mai stai mult, ca mi-e foame de mor?

      -Doua minutele si e gata.

      In padure, Corbin si Alex frigeau iepurele tocmai prins. Cei doi aventurieri nu intrasera demult in padurea aurie, iar acum la caderea serii incercau sa manance sa isi refaca puterile pentru continuarea drumului lor.

      -Pai, si tu stii drumul?

      -Lasa drumul, lasa tot, ia-l acuma ca eu mor, incepe sa ma doara capul, si stii ca pe mine nu ma doare capul niciodata.

      -Pai daca nu te doare niciodata de ce iti faci griji?

      -Oooof, cu tine e inutil

      -Gata, la fix, mai stai sa prepar si sosul de...

      Corbin insfaca piciorul de iepure si sari ca fript, de fapt chiar fript, caci va imaginati cat de incins era.

      -Haha, eh, daca nu aruncai biscuitii de la mecatorul ala... ce bine era.

      -Pai ai gandit tu mult, cum sa mananci ceva ce iti da un mecator pe gratis, aia nu dau nimic pe gratis, probabil s-a suparat de vreun lucru si vroia sa ne otraveasta...

      -Dupa cum ziceam, inutil.

      Cei doi, se asezara intr-un final "la masa", vietatile din padurea aurie avand un gust deosebit de bun.

      -Asa, dupa cum spuneam, tu stii drumul sau nu-l stii?

      -Drumul, pai, depinde, depinde unde suntem.

      -Adica tu m-ai adus 40 de mile aiurea in padure.

      -Priveste partea buna, am avut si noi o masa sanatoasa in zilele astea.

      -INUTIL!

     

      La casuta din busteni, mosneagul statea ingandurat cu fata deasupra unei carti.

      -Ahh stiam eu ca era rosie, de ce a trebuit sa ma iau dupa ei, nu nuu artensia matafortis nu e rosie e verde, nu culegeti asa ceva ca sigur o sa va otraviti, ce adunatura de prosti, acum asi fi putut termina si eu potiunea, oof, si la anii mei, nu stiu cand mai ajung pe acolo.

     

      Padurea aurie, un loc mistic, un loc de magie, un loc in care cei incuiati la minte nu au ce cauta si un loc in care, de obicei, acele persoane nici nu intra de frica. La primele raze ale rasaritului frunzele arborilor din padure isi incep magia si se transforma in frunze de culoare aurie, animalele incep sa se ascunda care incotro, iar creaturile cu putin mai multa inteligenta, cum ar fi oamenii, fug care incotro sau, mai rar, incep sa investigheze acest fenomen; cert este ca nimeni nu stie de ce se intampla acest lucru, important pentru drumestii nostri este ca acesta este un loc magic si datator de vitalitate... celor care se dovedesc ca o merita.

      Cei doi au adormit; sforaitul lui Corbin pare sa se auda pe tot cuprinsul tinutului. Deodata, pe langa cei doi se aud voci ciudate, din ce in ce mai tare. Alex, mereu pus in garda, pune din instinct mana pe brisca, in locul ei gasind un os de iepure. Injura situatia, si gasindu-si arma pe jos ii dadu un ghiont lui Corbin.

      -Ahh, nu eu domne, el a facut-o, va jur ca el facut-o, am eu fata de... ahh ce s-a intamplat?

      -Trezeste-te, necazuri.

      -Aoleu, cine, iar vecinu gras?

      -Nu idiotule, vine cineva spre noi, ascunde-te repede dupa copac.

      Pe langa cei doi, trecura o duzina de piticei, urati lipiti pamantului ( cel putin dupa aprecierile oamenilor ), vreo trei dintre ei se chinuiau sa tina in frau o tanara femeie legata cu sfoara la maini si cu lat la gura.

      -Ce facem?

      -Ce sa facem, fugim...

      Alex facu o fata de si seful strigoilor s-ar fi speriat.

      -...dupa ei bineinteles, dupa ei, sa-i prindem pe nenorociti.

      Si incet si precaut ii urmarira pe piticoti, (la piciorusele lor si o testoasa merge repede).

      -Ahh, opriti-va, ceata de neispraviti, puneti sclava jos.Ogg, ia-l pe Tar si tineti de paza, ceilalti, la somn, si daca aud un chitait, va tai beregata.

      Auzi, sa ma confundati pe mine cu un lup si sa dati cu pietre, lasa ca va arat eu voua pietre cand ajungem la sefu.

      Cei doi, Ogg si Tar se pusera pe treaba.

      -Shhh, du-te dupa cel mai gras, eu o iau prin stanga, si Corbin, te rog, nu strica tot... in liniste.

     

     

     



     

      II

     

      Ogg,un pitic cu o barba pana la brau, urat lipit pamantului, cu un ochi mai mic decat celalalt se asezase cu spatele langa un arbore batran.Dupa ce trase cateva ochiade in stanga si in dreapta, incepu sa motaie.Tar, mai tanar si mai prostut din fire se asezase turceste langa un tufis.

      -Psst, Corbin !Corbin!

      -Aici!

      Corbin era mai aiurit din fire, dar asta nu ii incetinea indemanarea cand era vorba de a fi foarte tacut si atent, cel putin cand situatia o cerea.Acum situatia chiar o cerea, fiind la doi pasi de Tar.

      -Cand iti fac semn, il iei pe cel de langa tufis, dar in liniste.

      Corbin ii facu semn ca a inteles.

      Privindu-l mai atent pe Tar, Corbin parca zari o sclipire in ochii lui, o sclipire care i se paru ciudata. Tar statea linisitit, foarte linistit, aproape ca avea un zambet pe fata. Zambet? Linistit? De ce ar fi aceasta creatura linistita cand tocmai a rapit o femeie?

      Ogg incepu sa isi ichida pleoapele involuntar, oboseala si aerul ciudat care ii impresmuia pe toti incepuse sa il acapareze.

      Alex facu un gest cu mana. In acel moment Corbin intoarse cutitul, se lasa in jos si ii puse mana lui Tar pe fata sa nu poata sa scoata un sunet. Totusi un sunet se auzi, sunetul de sange tasnind, o pata rosie pe grumazul lui Tar, si un suvoi pe cutitul inca fierbinte al lui Corbin.

      Alex, multumit, inainta incet spre Ogg, stiindu-l rezemat de pom; isi scoase brisca, veni prin spate si in momentul acela se trezi cu piticul in fata lui.

      Ogg, cu o fata extrem de suparata si cu toporul din mana dreapta ridicat pana peste cap, scoase un strigat de alarma.

      Corbin, alarmat de stragatele care incepura sa izvorasca in jur, sari in mijlocul piticilor ca o broasca in lac. Ii iesi in cale un pitic solid, un coif ruginit rezemandu-se pe sprancele lui. Cu un urlet de atac se arunca peste Corbin cu toata forta. Corbin, invatat cu multe tactici de lupta, se feri cu usurinta, in acelasi timp lovindu-l pe pitic cu latul cutitului pe obraz.

      Acesta enervat si mai mult, se intoarse si cu un zambet ii intoarse favorul.

      Toporul pe care il tinea in mana, cam jumatate din marimea piticului, ii intoarse lui Corbin incheietura stanga. Acesta, ignorand durerea, reusi sa se fereasca de urmatoarea lovitura, si isi aduna cutitul de pe jos, imediat ce piticul isi redresase toporul spre el.

     

      Casa vrajitorului: un loc mirific, un loc in care nimeni nu credea ca poate sa traiasca cineva. Un loc atat de simplu si gol, un loc atat de magic. Batranul isi ridica ochelari, se sterse de sudoare, si ii puse la loc. Cartea din fata lui ar parea indescifrabila pentru un om de rand. Dar pentru el, era o carte care ducea sprea alte locuri, locuri in care vrajitorul se

      aflase de multe ori, locuri in mintea si in sufletul lui.

      -Da... de trei ori se schimba si se transforma intr-o substanta rosie. Hmm rosie, ce naibii? Am imbatranit prea mult, am inceput sa uit lucruri. Ori sunt prea batran ori sunt prost. Sa trecem peste asta. Asaa... doua artensia matafortis, fir-ar ei sa fie de prosti, cum am putut sa ma iau dupa ei. Ah... daca as putea totusi. Da!

      Mosneagul trase un fluierat, si cat ai clipi, pe gemuletul casei intra o pasare. Un vultur. Un vultur mare si puternic, care inspira incredere, si pentru cei slabi de inger frica, numai cand te uitai la el.

      -Ahh, dragul meu Altimex, nu ne-am mai vazut de trei saptamani. Fii dragut si du biletelul asta lui Dragos.

      Rupse o bucatica dintr-un pergament, scoase o pana de scris, si cand facu asta, Altimex scoase un tipat si incepu sa dea din cap, doar isi amintea cand a rupt-o din coada lui. Imbiba pana in carbune diluat cu apa si se apuca de scris:"Dragul mei Dragos, fii dragut te rog si procura-mi si mie doua artensia matafortis, vezi ca florile sunt rosii, nu te lua dupa toti natangii, si dai-le lu Altimex sa mi le aduca. Te voi rasplati insutit."

      Rula bucata de pergament si o prinse de piciorul vulturului. Pasarea numai astepta alte comenzi si pleca in zbor pe fereastra micuta. Vrajitorul, multumit, scoase pipa din-trun buzunar al robei. Scoase si o pungulita cu ierburi de-ale lui, presara in pipa, aprinse, si se puse in continuare pe citit.

     

      Ogg statea cu ochi lui strambi si gura deschisa in care se vedeau vreo cinci dinti lipsa, fata in fata cu Alex. Baiatul fu mai rapid si dintr-o miscare, ii mai zbura cativa dinti lui Ogg. Piticul, enervat nevoie mare, incepu sa urle de durere. Alex fu si de data asta mai rapid, si iarasi se auzi un tasnet de sange. Ogg urla cat mai putu, deoarece traheea lui nu prea mai era intacta, iar in cateva secunde era deja rupta in doua.

      Atunci, Alex se intrepta spre Corbin, vazandu-l cu coada ochiului ranit si cu un pitic destul de fioros pe capul lui. Restul de pitici tocmai ce ajunsesera in spatele lui Alex, cand deodata, o lumina orbitoare se aprinsese in mijlocul tuturor. Baietii si pitici, inghenuncheara si isi pusesera mana la ochi.

      Lumina incepu sa se diminueze, cand in mijlocul ei aparu o femeie imbracata intr-o rochie aurie, iar in laturile sale, doi barbati, imbracati tot in auriu.

      Barbatii tineau in maini un scut si o lance si toti trei aveau priviri foarte calme.

      -Bravo.

      -Ce? Cine esti tu?

      -Eu sunt Ana. Doamna padurii aurii, iar voi doi, se pare ca va aflati cam la ananghie.

      -Adica, stai, ca nu inteleg, de unde??

      -Calm Corbin draga, toate vor fi explicate, pentru inceput, trebuie sa stii ca nimic in padurea asta nu se intampla fara sa stiu eu si sa vreau eu. Si nimic din ce se intampla aici nu este cu intentie rea.

      -Nu este cu intentie rea? Dar cum explici o duzina de pitici hidosi carand o fata legata la gura dupa ei?

     

© Copyright Ciprian Micu
Comentarii (1)  
Ciprian Micu
Sâmbătă, 28 Noiembrie 2009, ora 01:15

Hmm... Corbin si Alex merita mai mult.Povestea asta va avea continuarea meritata, bineinteles in alt film.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online