evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Factorul "Haos"  -  Accidentul  -  În umbra deasă a realităţii  -  Joia neagră  -  Sub nori  -  2 fast 4 you  -  Fata din vis  -  Schimbare de management  -  The Alien Revolution  -  Servisul Auto  -  Invizibilul  -  Novo Homo Sapiens  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Tranzit  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Psihopatul  -  Children of mine  -  Poveste de culcare  -  Cu preţul morţii  -  Luminile oraşului XXVI  -  Fragmente de... viaţă  -  Aedes  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Nebunii lui Arrianus  -  Melodia care nu se aude  -  Sender: High_Orbit_God  -  Comando Fox  -  Puroi I  -  Sharia (fragment)  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Big Bang Boo  -  Planeta Fantomă  -  Peştera II  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Pierderea  -  O noapte într-un ceas  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Casa libertăţii  -  Labirintul de gheaţă  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Oglinda  -  Al nouălea iad  -  Aripile din cer  -  Sfântul  -  Vatmanul - Purificarea  -  Gondolierul  -  Întreg  -  Dl. Ics  -  Dependent TV  -  Pânza de paianjen


Ceasul ispitirii

Lucian-Dragoş Bogdan



Publicat Luni, 11 Noiembrie 2002, ora 10:05

      Soarele se cufunda în marea de flacari a desertului. Nori de praf auriu se perindau pe întinderea pustie, mânati din urma de un vânt uscat.

      Doar un om îndraznise sa-si croiasca drum prin acest infern pârjolit. Mergea cu pasi nesiguri, cu talpile însângerate de nisipul ce i se strecurase în sandale, cu îmbracamintea îmbibata de sudoare lipita de piele, cu pletele prafuite cazându-i pe umerii obositi, cu fata arsa de vânturi, cu ochii osteniti si tulburi.

      Multe zile îsi asternusera cele 25 de ore pe urmele pasilor sai. 25 de ore de iad. Pamântul se rotea lenes, aruncând în clepsidra ora dupa ora, însemnând la fiecare patru zile câte o linie pe rabojul timpului. Iar acum, când a zecea unitate fusese încrustata alaturi de celelalte, formând întregul, destinul urma sa se împlineasca.

      Picioarele i se împleticira pentru o clipa si el se prabusi. Cerul se întuneca si un fulger rosu îl brazda, despicându-l în doua. Calatorul îsi ridica cu greu chipul asudat în care se înfipsesera graunte de nisip precum niste ace si zari înaintea lui o umbra întunecata. Trupul sau, schingiuit de foame, tresalta.

      Un vânt puternic prinse a rascoli întreg desertul, întunecând si mai mult cerurile. Mi-e foame

      - De esti tu fiul lui dumnezeu, cuvânta umbra, zi ca pietrele acestea sa se faca pâini.

      Iar el, înfrânându-si tot zbuciumul simturilor, raspunse:

      - Scris este: Nu numai cu pâine va trai omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.

      Vântul se înteti si un vârtej se abatu asupra lor ridicându-i spre slavi si purtându-i din zare în zare îi lasa pe aripa unui templu.

      - Daca tu esti fiul lui dumnezeu glasui iar umbra arunca-te jos, ca scris este: Îngerilor sai va porunci pentru tine si te vor ridica pe mâini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul tau.

      El închise ochii care-l atrageau spre golul de dedesubt si raspunse:

      - Iarasi este scris: Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau.

      O bubuitura napraznica îl ameti. Când îsi reveni, statea pe un munte foarte înalt, de unde putea vedea toate împaratiile lumii si slava lor.

      Umbra grai pentru a treia oara:

      - Acestea toate ti le voi da tie daca vei cadea înaintea Mea si Mi te vei închina.

      Iar el, adunându-si ultimele puteri, striga:

      - Mergi înapoia mea, satano, caci scris este: Domnului Dumnezeului tau sa te închini si numai Lui sa-I slujesti.

      Atunci umbra scoase un urlet înfiorator si se pierdu în neguri, iar calatorul se prabusi din nou în pulbere.

      Iar Matei aduna la un loc toate câte le afla si le scrise în cartea sa.

     

     



     

      Tata al nostru, Stapân al Întunericului, trimite slugilor Tale toate cele rele si pogoara-Te spre el si le da învatatura cum sa distruga lumea si sa o umple de negura Ta!

      Corul monoton si înspaimântator îsi încheie invocarea. În subsolul plin de mucegai si sobolani câteva zeci de oameni stateau prosternate în fata unui foc. Majoritatea celor prezenti erau adolescenti cu haine rupte, ochi sticlosi, fete pergamentoase si trupuri tatuate. Ecoul spuselor lor înca nu se stinsese când un tânar se ridica, lua un bat si îl aprinse. Apoi, urlând din toate puterile, roti torta deasupra capului într-un cerc de flacari.

      - Vino, Tata; iata, Ti-am deschis poarta!

      Un zgomot terifiant învalui încaperea si o umbra de smoala aparu în fata ochilor îngroziti.

      - Mi-e foame, tuna aceasta. Hraniti-Ma!

      Pe data cei prezenti ridicara în brate jertfele. Cutitele parasira cingatorile si se repezira cu furie în trupurile calde. Un val de sânge îi împrosca, în timp ce urletele de agonie pararseau fiintele nevinovate. Un cap de pisica cu ochii încremeniti se holba la flacari în timp ce un cocos decapitat zburatacea prin multime. Iar cutitele spintecau, spintecau, aruncând sânge si mate în toate partile.

      - Destul! Racni umbra. Acum sunt satul!

      Ca la un semn întregul macel înceta. Toate acele sufletele pervertite, scaldate de sus pâna jos într-o gelatina puturoasa, asteptau acum cuvintele Stapânului.

      - Iisus Mi-a scapat! bubui acesta. Nu l-am putut ademeni si astfel destinul lui s-a împlinit

      - Matei a pomenit asta în evanghelia lui, Stapâne! interveni tânarul cu torta.

      - Nu conteaza! Caci Eu am puterea de a schimba istoria! zbiera Stapânul. Tu vei veni cu Mine înapoi în timp sa-Mi dai puterea sa-l ispitesc din nou!

      - Dar noi ce vom face, Întunecate Stapân? se tânguira ceilalti. Ia-ne si pe noi!

      - Nu! Voi veti ramâne aici sa descatusati energiile Raului, caci aceasta Ne va da puterea sa izbândim prin timp. Eliberati-va de tot ce tineti în voi! Tot! Tot! TOOOT!

      În urletul final umbra disparu, ducând cu ea sufletul celui ales. Trupul acestuia se mai balabani o clipa în aer, apoi se prabusi inert.

      În aceeasi clipa în subsol începu un spectacol grotesc. Animalele ucise erau devorate, copulatii perverse si scârboase umplura podeaua, iar rani adânci se crestara în trupurile tinere ce-si urlau ura spre lume. Doze uriase de droguri se învolburau în vene si umpleau plamânii maltratati de nicotina, odata cu sângele care prinsese totul în ghearele sale.

      Eliberati-va de tot ce tineti în voi! Tot! Tot! TOOOT!

     

     


     

      Luca afla despre toate câte se întâmplara si le scrise în cartea sa:

      Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan si a fost dus de Duhul în pustiu, timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Si în aceste zile nu a mâncat nimic; si, sfârsindu-se ele, a flamânzit.

      Si I-a zis diavolul:

      - Daca esti Fiul lui Dumnezeu zi acestei pietre sa se faca pâine.

      Si a raspuns Iisus catre el:

      - Scris este ca nu numai cu pâine va trai omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu.

      Si suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a aratat într-o clipa toate împaratiile lumii. Si I-a zis diavolul:

      - Tie Îti voi da toata stapânirea aceasta si stralucirea lor, caci mi-a fost data mie si eu o dau cui voiesc; daca, deci, Te vei închina înaintea mea, toata va fi a Ta.

      Si, raspunzând, Iisus a zis:

      - Mergi înapoia Mea, satano, caci scris este: Domnului Dumnezeului tau sa te închini si numai Lui sa-I slujesti.

      Si L-a dus în Ierusalim si L-a asezat pe aripa templului si I-a zis:

      - Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-te de aici jos, caci scris este ca îngerilor Sai va porunci, pentru Tine, ca sa Te pazeasca; si Te vor purta pe mâini, ca nu cumva sa lovesti de piatra piciorul Tau.

      Si raspunzând, Iisus i-a zis ca s-a spus:

      - Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau.

      Si diavolul, sfârsind toata ispita, s-a îndepartat de El, pâna la o vreme.

     

     


     

      - caci l-am ademenit pret de un ceas si l-am simtit mai nesigur de data aceasta. Asa ca unul dintre voi, Fiii Mei, va trebui sa se uneasca cu Mine pentru a merge în trecut si a-l face sa greseasca

      - Dar Matei si Luca au scris deja în evangheliile lor ca Iisus a trecut cu bine peste încercare, zise mai-marele sectei.

      - Eu pot schimba istoria! tuna Stapânul.

      - Atunci eu stiu ce trebuie facut! Alege-ma pe mine si îi voi conditiona subconstientul, ca sa-l poti avea în mâna

     

     


     

      Înca o zi îsi apuse cele 25 de ore peste el. Si astfel se crea a zecea masura a timpului, desemnând clipa încercarii. Era slabit si tremura tot. Nu era doar trupul, macinat de foame, ci era si spiritul temator de parca ceva îl lovea mereu, încercând sa-i frânga rezistenta.

      - Iniâp acaf es as aetseca elerteip ac iz uezenmud iul luif ut itse ed!

      Parea ca demult si, în acelasi timp, acum trecuse din nou prin acea poarta a destinului. Nu întelegea ce-i spunea umbra din fata lui si totusi, undeva în subconstientul lui, stia ce zice si era gata sa raspunda Bine!

      Tata Ceresc, ajuta-ma! Strânse din dinti si închise ochii, încercând sa nu se mai gândeasca la nimic. Dar grairea aceea ciudata i se infiltra perfid în creier, continuându-si susurul:

      - Soj et-acnura uezenmud iul luif itse ut acad!

      Spune da! Arunca-te Îsi înclesta degetele în nisip.

      Tata, nu ma parasi!

      - Anihcnî iev et im is aem aetnianî aedac iev acad eit ad iov el it etaot!

      Îsi prinse capul în mâini.

      - Pleaca! Dispari! Piei satana!

      Iar Marcu, dupa priceperea si stiinta lui, scrise în cartea lui doar atât: Si a fost dus în pustiu patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana.

     

     


     

      - Ce poti face, Stapâne, când evangheliile lui Matei, Luca si Marcu graiesc totul? Nu se poate schimba nimic

      Ba da! Am nevoie de un suflet ca sa pot merge în trecut; caci Iisus e tot mai slab, simt asta De data aceasta voi modifica istoria, iar Iisus nu va mai fi existat! Doar un ceas si totul se va fi sfârsit

     

     


     

      Îl privea pe cel din fata lui, încercând sa i se opuna, dar parea ca ceva sapase adânc în el si nu mai putea face nimic.

      Tata, Tata, de ce ma parasesti!

      Îsi musca buzele pâna la sânge, dar trupul nu mai asculta ratiunea. Cazu în genunchi.

      - Ia-ma, sopti.

      Umbra scoase un urlet de triumf. Câstigase.

      - Ai mers prea departe! tuna lumina orbitoare care acoperi desertul din zare în zare.

      Pamântul îsi mari viteza de rotatie. Minut dupa minut cazura prin sticla clepsidrei fara a se mai întoarce vreodata. Când miscarea nebuneasca se termina, ziua îsi relua plimbarea lenesa a celor 24 de ore.

      Un ceas, ceasul ispitirii, se pierduse în neant, ducând cu el maleficu-i stapân.

      Si, cum era firesc, Ioan nu mai putu sa pomeneasca în evanghelia lui despre nici o ispitire.

      Iar Iisus pleca prin lume sa-si împlineasca menirea.

     

© Copyright Lucian-Dragoş Bogdan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online