evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Bătrânul, literele şi noaptea  -  Muzeu Apocaliptic  -  Flida Flado  -  Poveste de viaţă  -  Je t'aime mélancolie  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Upgrade "Beyond 363000"  -  Meduza (I)  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Clocitorul Josh  -  Luminile oraşului XXV  -  Triunghiul roşu  -  Labirintul de gheaţă  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Din vitrină  -  Cunoaştere  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  System Error  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Praf minune (III)  -  Războiul  -  O noapte într-un ceas  -  Străinul  -  Planeta ascunsă  -  Mesajul  -  Uitarea  -  Camera de la capătul holului  -  Almateea  -  Secretul  -  Dimineaţă târzie  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Planeta Fantomă  -  Arta fugii în cinci acte  -  Groparii  -  Misiunea  -  De o sută de ori Adrian  -  Diamantul  -  Coconul  -  Fabrica de vise  -  Muribundul  -  Aedes  -  Dispariţia  -  Un pahar de vin  -  Zei şi oameni  -  Poză de buletin


Panica

Panica
  Cezar Mazilu
Aniversarea
Întâlnirea
Casa nebunilor
varianta print

Cezar Mazilu



Publicat Duminică, 6 Februarie 2005, ora 11:21

      Miercuri, pe inserat, s-a pornit agitatia. Programele normale de televiziune s-au intrerupt la unison si au aruncat in eter vesti ciudate. Dupa momentul de uluiala, toti locatarii si-au lasat celelalte treburi la o parte si au dat televizoarele mai tare. Multi s-au speriat si au iesit pe coridoare. Se facusera citeva grupuri si se toca marunt problema. Fiecare incerca instinctiv sa se ascunda in umbra fragila a grupului. Unii mai porniti s-au imbracat insa si au iesit pe strada.

     

      Pe trotuare multi fumau si erau nervosi. Rastalmaceau anunturile si tot suceau problema pe toate fetele. Din pacate, situatia era complet neclara. Teroristi? Hoti de material genetic? Spioni? Nimeni nu stia. Doar ca Institutul de Studii in Genetica din apropiere dadea intruna anunturi ingrijorate. Disparuse ceva de acolo, probabil.

     

      Dupa vreo ora, din penumbra strazilor a aparut o duba neagra declamind anunturi fugare prin megafon. Multi s-au pus in miscare si piriiase de oameni au inceput sa se scurga spre centru. Vorbeau putin intre ei si aruncau incruntati tigarile consumate. Nu erau interesati decit de siguranta familiilor. Unii s-au intors agitati la familiile inchise in apartamente.

     

      In piata centrala multimea se ingrosa continuu si oamenii in asteptare bolboroseau aceeasi veste. Trebuia cumva sa apara vreo oficialitate si sa le curme nelinistea. Sa le spuna intr-un fel sau altul cuvintele de care aveau nevoie. Si cineva a aparut. Primarul secondat de o armata de tipi in costume. A facut apel la calm, dar discursul lui parea neconvingator. Multimea murmura. Nu se spusese nimic, nu se divulgasera motivele spasmului general. Si asta crea tensiunea. Atunci au aparut fortele de ordine si s-au desfasurat rapid, in coloane ordonate. Au zidit cu uniforme oaza de oameni. Un oficial s-a urcat greoi pe tribuna improvizata si a latrat scurt citeva fraze. Multimea a fost canalizata spre o alta directie, undeva in siguranta. Incidentele au fost minore. Doar ca unii au reusit sa iasa si au fugit inapoi spre familii. Blocurile unde locuiau erau insa sigilate. La fiecare usa asteptau indivizi in costume si cu fete inexpresive. Fugarii au fost retinuti, dupa caz, intr-o maniera mai blinda sau nu. Cu totii au fost imbarcati in autobuze si transportati in viteza catre zona aparata. S-au intins colaci de sirma ghimpata si baricade. Lucrau organizat si rapid. Citeodata aparea vreun civil ratacit si atunci era legitimat si evacuat in afara perimetrului. I se culegeau probe de singe si era transportat in zona de carantina. Ceva se intimpla dincolo de cladirile inalte si nelinistea plutea plumbuita prin aer. Echipe speciale au fost delegate sa scotoceasca toate ungherele si rezultatul actiunii a mai scos la iveala un ultim grup de civili isterizati. Legitimare, probe de singe, interogatoriu sumar, apoi valea. Incet, linistea se cobora peste oras ca o cagula sufocanta.

     

      Cerul incepuse sa se stringa. Dupa fiecare zona cercetata, barierele si sacii de nisip se mai deplasau putin. Pe fete au aparut masti de gaze si transportatoare auto blindate s-au strecurat din intuneric. S-au pulverizat gaze de lupta peste cladiri si s-a trecut la curatarea strazilor de orice fiinta vie. Era somata orice umbra care se prelingea pe ziduri, orice creanga scuturata de vreo adiere de vint. Noaptea coborise grea, paralizanta si comenzi innabusite circulau speriate din om in om.

     

      Atunci a venit vestea ca teroristii erau baricadati in parc. Trupele s-au masat repede in regiune si au incercuit zona. Dincolo de sirmele ghimpate si gardurile lui, se zareau tremurator mai multe focuri. Soldatii s-au oprit la primele banci din piatra si au luat pozitii. Nu se auzise inca nici un foc de arma. Atmosfera era iritata si minute lungi au trecut pina cind oamenii din jurul focurilor au fost somati sa se predea. Nimeni insa nu s-a clintit si nimeni nu se astepta sa primeasca vreun raspuns. Armele erau instalate si incarcate cu munitie de lupta.

     

      intii a fost un murmur. Ceea ce parea de la distanta un semnal, s-a dovedit un cintec gutural, scos din multe piepturi. Soldatii s-au proptit mai bine in arme si de undeva a rasunat latrat, un ultim avertisment. Cascada sunetelor s-a intensificat insa si mormaitul imperativ s-a stins sub vocile unite. Era un cintec fara cuvinte, alert si chinuit, lasat sa iasa din zeci de gitlejuri. Timpul de predare se consuma incet, dar cei din jurul focurilor nu pareau sa dea importanta. Doar ca unul dintre ei s-a ridicat incet si vocea lui s-a auzit pina departe. A intins miinile spre cer si gestul lui parea o ruga. Armata a incremenit. Oamenii aceia, teroristi sau hoti sau ce erau, aveau aripi. S-au deschis apoi zeci de petale si sunetele victoriei au umplut parcul cu cintecul descatusarii. Parea un tablou suprarealist, cu uniforme, tevi intunecate si pasari pindind cerul. Peste toate, sunetele devenisera de nesuportat, vibrind adinc in sacii de nisip. Stoluri de trupuri s-au ridicat atunci spre nori si aerul s-a sufocat de aripi. Citeva secunde doar si cerul parcului s-a umplut de fluturi imensi, rotindu-se in cercuri. Din tabara soldatilor s-a auzit o comanda seaca si o clipa parca totul a incremenit. Dupa aceea s-a dezlantuit iadul. Armele au clantanit brusc pline de ura. Rafale prelungi sfisiind aerul. Bucati de carne si aripi au inceput sa pluteasca tremurinde peste castile de razboi si siluete ciuntite cadeau rupte printre crengile copacilor. Cerul plingea cu singe.

     

      "Lasati-i sa zboare", se auzi un glas sugrumat, dar fu strivit imediat sub izbitura unui pat de arma. Nu scapa nimeni, era consemnul si un gradat ii zbiera isteric cuvintele. Nu scapa nimeni s-a zis si armele tacaneau, tacaneau intruna.

© Copyright Cezar Mazilu
Sursa :   Obiectiv
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online