evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Îmbrățișare  -  Homus trolEIbuzus  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Moştenire de familie  -  Children of mine  -  Oglinda îngerilor  -  Legenda "OMU"-rilor  -  În noapte  -  Lecţie de Umanitate !?  -  Poveste de viaţă  -  Almateea  -  Ceasul ispitirii  -  Luminile oraşului XIII  -  Factorul "Haos"  -  Joia neagră  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Ciorna  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Felix II  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Ziua a şaptea  -  Iubirea de pe Venus  -  Eu, Singularul Absolut  -  Îndelunga aşteptare  -  Cristerra  -  Jocul Zeilor (V)  -  Virus de sticlă  -  10 minute pâna la explozie  -  Tentaţia continuă  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Sfântul  -  Variaţiuni pe o temă mai veche  -  Călătorii cu îngeri  -  Reactorul  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Fără doar şi poate  -  Arta de a purta un război  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Exterminatorul  -  Obsesia  -  Echilibrul  -  K  -  Omul cu păsări  -  Fanfara municipală  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  Lacul negru  -  Clocitorul Josh  -  De o sută de ori Adrian  -  Macii


Oglinda îngerilor

Györfi-Deák György



Publicat Miercuri, 13 Noiembrie 2002, ora 10:05

      "Această carte cuprinde secretul nemuririi", scria în capul primei pagini. Apoi începea o babilonie de semne, întinsă pe 312 de pagini, din care Adat nu pricepuse nimic. Volumul nu era semnat, dar avea un motto cu ajutorul căruia îl identificase destul de usor pe autor: "Qui non intelligit aut discat aut taceat" (Cel care nu întelege să învete ori să tacă). Fraza figura si în "Monas hieroglyphica", o carte de alchimie dedicată de englezul John Dee lui Maximilian al II-lea, rege al Boemiei si al Ungariei.

      Tomul era destul de gros, pierduse trei ceasuri si jumătate ca să-l scaneze în întregime, tocmai azi, într-o zi de meciuri. Dar seful îl căutase personal, însotit de un individ ciudat, care nu părea să fie familiarizat cu manuscrisele medievale. Îl rugase să-l copieze cât mai grabnic, cu o acuratete maximă. "Ce ciudat e întocmită lumea", se gândi Adat în vreme ce surprinse privirea necunoscutului. Acesta se uita la el ca la o făptură de pe o altă planetă, uimit de faptul că îsi trase întâi o pereche de mănusi din cauciuc pe mâini si abia apoi se atinse de carte. Examină starea copertilor, legătura, forzatul, elasticitatea paginilor. "De multe ori, cele mai însemnate descoperiri apar acolo unde nimeni nu s-ar astepta". Hărtile lui Piri Reis, cărămizile cu epopeea lui Ghilgames, osuarul ce continuse rămăsitele pământesti ale lui Iacob, fratele lui Iisus, toate zăcuseră uitate, vreme de secole, până când o privire avizată le descifrase întelesul si valoarea.

      - O să dureze vreo trei-patru ore, făcu o estimare, iar seful îl aprobă tăcut, semn că se încrede în judecata lui. Îsi conduse oaspetele afară, era un tip uscătiv si încercănat, genul de cartofor înrăit, care-si pierde noptile la masa de pocker, lângă o sticlă de tărie. Probabil asa câstigase si cartea, apoi venise cu ea la muzeu ca să vadă cât valorează. Seful era o vulpe bătrână, tobă de carte, realizase imediat că are de-a face cu ceva iesit din comun. Noroc cu tehnica modernă, care permitea citirea rapidă a paginilor si salvarea informatiilor cuprinse în raritătile bibliografice.

      Cartea cuprindea siruri compacte de semne care se tot repetau, aliniate frumos pe siruri si coloane. Adat nu le acordă nici o atentie, până când nu termină de scanat toate filele. Abia apoi, când puse volumul deoparte, îsi trase scaunul către birou, vizualiză fisierul pe monitor si începu să examineze cu atentie continutul ciudatului manuscris. Identifică 13 semne, unele cunoscute (foc, pământ, aer, apă), altele ba, care se repetau în diferite succesiuni, fără spatii libere ori semne de punctuatie între el. Stăteau frumos încolonate unele sub altele, de parcă ar fi fost listingul în cod numeric al unui program de calculator.

      Tipul si consistenta hârtiei, felul legăturii, modul cum fusese realizată coperta trimiteau către secolul al XVI-lea. Încadrarea temporală a devenit apoi aproape certă, în momentul în care l-a identificat pe autorul motto-ului. John Dee fusese astrologul personal al reginelor Maria Tudor si Elisabeta I. Fusese primul care încercase să înfiinteze o bibliotecă natională a Angliei, în care scop donase cele patru mii de volume adunate în timpul vietii sale.

      În afara lor, John Dee lăsase în urmă mai multe manuscrise ascunse în locuri tainice sau ferecate în lădite bine încuiate, ce descriau tot felul de experiente oculte. Camden Society din Londra publicase în 1842 un incredibil jurnal intim, urmat de un alt manuscris secret în cinci cărti, grupate sub titlul "A true and faithful relationof what passed for many years between Dr. John Dee and some spirit", editate de Meric Casaubon în 1859, tot la Londra.

      Dacă această carte îi apartinea si continea secretul nemuririi, atunci era logic să fie codificată. John Dee primise de la un înger copil o oglindă neagră de cristal, pe care el o numea "sky stone", piatra cerească. Cu ajutorul ei putea să vadă nevăzutul si să audă neauzitul. În apele ei i-au apărut, rând pe rând, îngerii Uriel, Raphael, Gabriel si multi altii, care l-au învătat "limba lui Enoh", graiul pe care-l vorbise Adam înainte de căderea în păcat, în vremea când încă nu devenise muritor. Oare ce alte cunostinte îi transmiseseră îngerii?

      Adat examină din nou sirurile frumos înscrise în pagini. Se hotărî să pună interpretorul optic de caractere să citească semnele din pagină si apoi să le substituie cu cifrele din codul hexazecimal, cel mai la îndemână, care putea fi lesne convertit în cod binar, succesiunea de zerouri sau unu pe întelesul mintilor electronice.

      Salvă imensul fisier în două exemplare, apoi puse calculatorul la lucru, avea să se facă dimineată, până va isprăvi cu decodificatul tuturor paginilor. Luă cartea, ca să i-o înapoieze sefului, stinse lumina si încuie laboratorul.

      Ajuns acasă, prinse doar o parte din repriza secundă, dar revăzu toate fazele mai importante la rubrica sportivă a stirilor de seară. La un moment dat, sună telefonul, iar Gaon îl chemă la aparat, "tată, hai că te caută cineva". "Am renăscut, Adat si-ti multumesc", spuse o voce în engleză, apoi legătura se întrerupse si auzi tonul în receptor. Nu dădu întâmplării nici un fel de importantă, până a doua zi de dimineată, când reveni în laboratorul din subsolul muzeului. În încăpere, lumina era aprinsă. Nu era nimeni înăuntru, doar încuiase usa. Se auzea doar susurul stins la ventilatorului de la unitatea de alimentare a calculatorului. Toate erau la locul lor, nu lipsea nici unul dintre echipamentele scumpe pe care le folosea pentru a cerceta vechile tipărituri. Se aseză la birou si miscă mausul, ca să vadă ce anume lucrase masina peste noapte. Ecranul se aprinse, dar nu dintr-odată, ci de parcă cineva ar fi înlăturat de pe suprafata sa o serie de văluri negre de mătase fină, aproape transparentă. Din spatele lor răsări chipul angelic al unui tânăr radios.

      Îsi miscă mâna dreaptă în semn de salut, apoi scrise cu degetul pe sticla monitorului: "Multumesc! Sunt iarăsi viu."

      Si se semnă mai jos: "John Dee".

      Ecranul pâlpâi si se stinse. Adat miscă rapid mausul, reaprinzându-l. Nu mai era nimeni acolo, doar obisnuita pajiste cu flori de munte a cărei imagine si-o alesese drept fundal. Apoi auzi declicul modem-ului, de parcă cineva tocmai iesise din încăpere si închisese usa în urma sa.

© Copyright Györfi-Deák György
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online