evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Aedes  -  Clocitorul Josh  -  Peştele albastru  -  Luminile oraşului XIX  -  Licuricioaia  -  Experimentul  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Drum bun  -  Meduza (X)  -  Jocul libertăţii  -  Labirintul de gheaţă  -  Praf minune (III)  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Principiul alibiului  -  Nevastă rea  -  Nick  -  Valoare reziduală  -  Enigma de cristal  -  Valea blestemată  -  Războiul lumilor  -  Texte.01  -  Follow-Me  -  Sete  -  Je t'aime mélancolie  -  Pierduţi în ceaţă  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Poporul perfect  -  Fălci însângerate  -  Câmpul de luptă  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Proză scurtă  -  De profundis  -  La frontieră  -  Legendele Căutării (II)  -  Corespondenţă literară  -  Servisul Auto  -  Cadoul  -  Uitare  -  Theron Girradus  -  Sedrina  -  Vară cu ciocănitori  -  Melcul  -  BO  -  Zona 25  -  Almateea  -  Cunoaştere  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Praf minune (II)  -  Concurenţă neleală


Drumul spre (II)

Lucian-Dragoş Bogdan



Publicat Joi, 21 Noiembrie 2002, ora 10:05

       Pentru el este anul 1917. Pentru mine nu exista timp.
      Pentru el este frontul din Somme. Pentru mine nu exista spatiu.
      Pentru el eu sunt "subconstientul" si nu stie aproape nimic despre mine. Pentru mine el este Adolf si stiu absolut totul despre el.
      Acum el doarme. Întotdeauna eu veghez.
      Viseaza ca e acoperit de o avalansa de pamânt si de otel topit, ca sângele îi tâsneste din trup. Întreaga-i fiinta e redusa la o singura dimensiune, împrastiata în miliardele de particule în care s-a descompus. E o lume unidimensionala, în care se afla Nimicul.
      Iar Nimicul e Totul.
     
      Ma misc împreuna cu "ceilalti". Sunt un "s" mic în ceva imens, înaintând la unison cu altii asemenea mie. Fara posibilitatea de a comunica cu exteriorul, daca exista vreunul. Entitati închise între laturile unei forme insignifiante; entitati care Exista.
      Ne îndreptam spre; nu stiu spre ce, caci nu-mi pun nici o întrebare. Sunt ceea ce sunt, fara a sti ca as putea sa-mi doresc sa fiu ceva mai mult, simtind într-un fel care nu are un nume specific.
      Câtiva dispar. E ceva în fata " tot mai aproape de mine " care ne distruge, unul câte unul. si, atunci, prima întrebare apare: "Ce sa facem?"
      Undeva, "unul" se încruciseaza cu "unul", devenind împreuna "unul". Care e prea mare ca sa dispara. Tuturor ni se pare natural sa ne încrucisam si scapam de întrebari. Existam, Putem si ne îndreptam spre.
      Ajungem la Cercuri si iar dispar câtiva. Prima întrebare revine: "Ce sa facem?" Apare si a doua: "La ce folosesc Cercurile?"
      "Unul" intra într-un Cerc. Cercul îl apara si nu dispare. Intram si noi în Cercuri si încetam sa ne mai întrebam. Existam, Putem, Folosim si ne îndreptam spre.
      Ne trezim în Rosu si iar întâlnim ceva care ne face sa disparem. Avem acum trei întrebari: "Ce sa facem?", "La ce foloseste Rosul?" si "Cum putem stapâni Rosul?"
      Caci Rosul e o stare, nu o forma.
      Dispar multi pâna când "unul" se roteste si o parte din Rosu se grupeaza în jurul sau, protejându-l. Toti îi urmam exemplul si supravietuim din nou.
      Înteleg.
      Încep sa ma învârt mai repede, tot mai repede, tragându-i pe ceilalti în jurul meu subjugându-i, dominându-i, stapânindu-i. Plecam mai departe cu mine în frunte.
      Ei Exista, Pot si Folosesc.
      Eu am Înteles.
      Suntem niste Svastici închise în niste Cercuri, înconjurate de Rosu, miscându-se în ceva imens.
      Mergând spre.
      Apar "altii" Ca si noi si totusi diferiti. La fel de tematori de Contact.
      Privesc, analizez si încerc sa Înteleg. Dar asta nu-mi mai e de ajuns. "Ei" sunt "altceva".
      Doresc.
      "Altul" e învins repede. Îmbatat de succesul adus de Dorinta, ma reped la "altul".
      "Ceilalti" intervin. "Unii" de partea mea, "altii" împotriva. "Altii" pur si simplu se feresc.
      Sase dintre "ceilalti" par a fi mai puternici. Doi sunt de partea mea, trei împotriva, iar al cincilea " cel mai puternic " sta si priveste.
      Îl atac pe "altul" din cei puternici.
      Îl înving.
      Îl atac pe al doilea.
      Rezista.
      Îl atac si pe al treilea.
      Ma lasa sa-l atac, absorbindu-ma, apoi ma loveste. Dur.
      "Unul" dintre aliati nu se prea descurca. "Unul", mai puternic, distruge furios totul în cale. si face Greseala.
      Îl ataca pe cel neutru.
      Ca un urias trezit din somn, "celalalt" se repede asupra agresorului, nimicindu-l cât ai clipi.
      Înspaimântându-ne pe toti cu forta lui neînchipuita.
      "Celalalt" sare si spre mine lovindu-ma, mereu si mereu, alaturi de "altii".
      Ma zdrobeste.
      O clipa. Doua. Trei. Apoi ma sting.
      Pentru totdeauna.
      "Ceilalti" îsi continua drumul spre ceea ce eu nu am mai apucat sa cunosc.
     

© Copyright Lucian-Dragoş Bogdan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online