evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Atalia  -  Tranzit  -  Ciorna  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Nebunul  -  Salvatorul  -  Ambuscadă pe Uslar  -  Petrecerea  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Alfa si Omega. Moon  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Gri şi roşu auriu  -  Criminali Umanitari  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Luminile oraşului XXX  -  Pulbere de stele  -  Mămica şi El Diablo  -  Dispariţia  -  Lumea de sus  -  Război total  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Experimentul  -  Parte din mintea ta  -  Casa nebunilor  -  Geneza  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Pânza de paianjen  -  Gender X  -  Fragmentalism  -  Revederea de 20 de ani  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Peştera II  -  Caiet de regie  -  Fragmente de... viaţă  -  Invizibilul  -  Păsări de pradă  -  Proces neverbal  -  Zori  -  Norul de argint  -  Povestea unui ceas  -  Cosas de la vita  -  Pierduţi în ceaţă  -  Prima pagină  -  Dependent TV  -  Experienţă pecuniară  -  Liber arbitru  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  De o sută de ori Adrian


Proiecţionistul

Proiecţionistul
  Victor Vasiliu
varianta print

Victor Vasiliu



Publicat Duminică, 27 Februarie 2005, ora 10:27

      Nu stia de cât timp îsi avea privirea atintita catre reflexia data de geamul aburit si murdar. Ramase cu ochii pironiti pe chipul sau taiat de timp si îngalbenit ca un cer în miezul unei zile aglomerate, caci mai mult de atât nu putea sa vada în noapte, prin apa care siroia de cealalta parte. Se nascuse prea târziu pentru palaria de fetru moale gasita într-o zi cu smog la vânzare pe doi bani si parpalacul lung, de fâs aproape negru ale carui mâneci roase îl faceau sa arate ca Sam Spade. Locul lui nu fusese niciodata aici. Se facuse o greseala. El trebuia sa stea acum într-un Chevrolet Fleetline cu farurile stinse, pândind un suspect sau sub un felinar la iesirea dintr-un cabaret, asteptând mereu, mereu calm si ironic. Dar Humphrey Bogart nu mai traia decât pe rolele proiectate 12/24 pe ecranul din spatele sau încântându-l doar pe el. "You'll regret it. Maybe not today, maybe not tomorrow, but soon and for the rest of your life."
      Ofta. I-ar fi prins bine un pistol mediu, model comemorativ Smith & Wesson, de calibru 44, cu butoias de sase gloante, mânerul din lemn de alun si o cutie sculptata cu motive florale în care sa-l pastreze si sa-i admire încrustatia din aur pe teava neagra. Daca ar fi fost si cu numele lui ar fi fost perfect. L-ar fi tinut în fata biroului mâncat de carii, deasupra ferestrei prin care razele divergente ale proiectorului, jucând ca o flacara, întâlneau ecranul alb 10 de metri mai departe, în sala. L-ar fi privit atunci cu un amestec teama si veneratie sperând ca odata, într-o seara ca asta, sa aiba curajul sa-si întinda mâinile zbârcite catre el, sa-l ia din cutia deschisa, sa-si aprinda o pipa pe care s-o savureze îmbracat ca-ntr-un film alb-negru si sa-si traga un glont de argint prin gura. Atunci, poate, peste alte perechi din sala ce se vor bucura asa cum o fac toti, doar fiindca la el este mai ieftin ca la un motel, va cade o ploaie de aschii de os si picaturi cleioase pline de tristete si singuratate. Probabil atunci si-ar fi dat seama si ei unde se afla. La capatul unui pamânt arid, cu un ultim pas ramas pâna jos, jos de tot, acolo unde mai exista doar biti, fragmente de informatie cazute din sateliti, pojghita groasa a infosferei, si unde realitatea e goala de orice continut, fara suportul din aliaje compozite, plastic si siliciu, ca un cadru topit taiat cu foarfeca de pe-o banda. Arsa pe margini, fara înteles si abia lizibila.
      Sunetul rolei sfârsite îl trezi din reverie si proiectionistul, desprinzându-si mâinile ude si reci de pe geam, se îndrepta spre aparat ca s-o schimbe dintr-un automatism a carui motivatie-i scapa. Ce rost mai avea?
     
      În urma lui ramasera urmele palmelor estompându-se-ncet în timp ce dincolo, în dreptul ferestrei, privirea sa calma si melancolica ca a unui detectiv sub un felinar, staruia inca de sub palaria de fetru geamul aburit, atintita înapoi în camera. Dar felinarul nu exista si singura doar lumina chioara a lampei arhaice mai arunca prin geam raze de lumina pe fata fiintei care împrumutase acum complet toate trasaturile celui ce nu de mult îsi privise reflexia. Daca un ochi curios s-ar fi deschis atunci sa priveasca în noapte ar fi deslusit cu greu o umbra înalta, nemiscata, îndurând ploaia acida, daca aceasta n-ar fi facut un pas înainte, mai aproape de fereastra si, stergând atent, cu mâneca, un colt de geam, n-ar fi privit înauntru, dezvaluind acelasi chip batrân, sifonat si ingalbenit ca un pergament intr-un crematoriu, de mai devreme, în timp ce modelul sau se prabusea pe podea, tragând dupa el de pe birou, proiectorul, rolele si tot praful de pe acestea. Doar un colt de buza se ridica, oarecum artificial, atunci când privirea proiectionistului se fixa murind asupra ochilor de dincolo de coltul geamului surprinzându-le sclipirea metalica în timp ce-i scanau trupul muribund dupa imperfectiuni ce le-ar fi scapat.
     

© Copyright Victor Vasiliu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online