evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Regele animalelor  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Călătoria unui artist...  -  Luminile oraşului XXXII  -  Perdeaua lui Simon  -  Vânătorii de poveşti  -  Omega  -  Pure Evil  -  Corabia nebunilor  -  Punct. ªi atât  -  Strada inocenţilor  -  Bodaproste  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Aseară...  -  Luminile oraşului XVIII  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Luminile oraşului XVII  -  Muribundul  -  Elegie pentru Jeromed  -  Gri şi roşu auriu  -  Parte din mintea ta  -  Vid imprevizibil  -  Norul de argint  -  Archeopterix  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Poveste de viaţă  -  Antarctic City  -  Legenda "OMU"-rilor  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Vrăjitoarea  -  Între două lumi  -  Meduza (IX)  -  Lala  -  Jocul libertăţii  -  Fragmentalism  -  Coana mare se mărită  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Scrisoarea  -  Pulbere de stele  -  Zombi  -  Arta de a purta un război  -  Gol  -  Servisul Auto  -  Cunoaştere  -  Ciorna  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Psihopatul  -  Luminile oraşului X


Geneza

Geneza
  Claudiu Tănăselia
varianta print

Claudiu Tănăselia



Publicat Marţi, 5 Aprilie 2005, ora 20:19

      La inceput nu a fost nimic. Si Dumnezeu a zis: sa se faca lumina. Si iar nu era nimic, dar de data asta se putea vedea... Si a vazut Dumnezeu ca lumina este buna si a despartit lumina de intuneric si a spus luminii zi si intunericului noapte. Si a facut apoi Dumnezeu pamantul si apele si cerul, apoi plantele si animalele. Toate le-a facut doar El, asa cum crede de cuviinta... A incercat Azazel sa faca niste propuneri, dar surda era urechea domnului la propunerile lui Azazel... Azazel stia insa ca are dreptate, intrucat era mai batran si mult mai intelept decat Iahve, insa Iahve nu a vrut sa asculte... Atunci a plecat Azazel de la curtea domneasca, a luat drumul pribegiei pe cararile necunoscute ale Domnului...
      Si a creat Iahve, la sfarsitul lucrarii sale pe Om. Si la asezat in Eden si i-a spus lui si femeii sale: Iata eu v-am creat pe voi, fii mei nemuritori. Dintre toate fructele puteti sa gustati, pe toate animalele puteti sa le stapaniti, insa sa va feriti de pomul din mijlocul gradinii si de fructele sale care va vor aduce moartea...
      Au trait Adam si Eva in armonie si in deplina pace cu toate vietuitoarele din Eden, fara sa duca lipsa de nimic... Nu simteau durere, dar nici dorinta de cunoastere; nu simteau foame, dar nici nu se intrebau de ce erau nemuritori si reci... Adam, Eva si Edenul, un sistem aflat in deplin echilibru... Avea nevoie insa de un impuls, unul cat de mic care sa porneasca reactia in lant... Si acel impuls a venit tocmai de la Azazel care a cunoscut in cele din urma lucrarea lui Iahve. A luat forma de sarpe si a mers la cei doi.
      -De ce nu gustati din merele acelea?
      -Nu avem voie, chicotira cei doi
      -De ce?
      -?!
      Click! Scanteia se produse. "De ce?" Intrebarea fundamental de simpla pe care nici unul dintre cei doi nu si-au pus-o vreodata, pana in acest moment... "De ce nu au voie?" Domnul le-a spus ca este pomul Cunoasterii si ca vor muri daca vor musca din fructul lui. "Ce este moartea?" asta nu le-a mai spus nimeni...
      Se privira. Pentru ultima oara, se privira nemuritori. Apoi muscara din marul suculent si dulce... O dulceata incinsa le cuprinse gatlejul si le arse pieptul. Simteau cum caldura le cuprinde incet tot corpul.
      De ce erau goi? De ce el nu avea sani? De ce ii placea parul ei? De ce trebuiau sa manance? De ce ii tinea Dumnezeu in Eden? De ce ea ii zambea? Oare ce gust are pielea ei? Oare ce este dincolo de Eden? Ce este moartea? De ce nu le mai vorbeste Domnul? De ce aud doar glasul sarpelui? De ce buzele ei sunt atat de moi?...
      Si au plecat din Eden... Nu ia alungat nimeni, asa cum se povestete. Au plecat singuri, manati doar de curiozitate. Iahve a ramas in urma lor, privindu-i dezamagit, resemnat... Le daduse totul... Tot ce isi puteau dori... si ei s-au ales unul pe altul si cunoasterea...
      De acum vor stii ce este moartea, dar vor stii si ce este o noua viata... Vor stii ce este foamea, dar au invatat sa cultive singuri plante. Au parasit pentru totdeauna Edenul si s-au regasit unul in bratele celuilalt... S-au descoperit pe ei si stiinta din Universul lor...
      Iahve a ramas in Eden singur. Intr-un moment de furie, a taiat radacinile Copacului Cunoasterii... A privit la urmasii celor doi si s-a redescoperit pe sine... I-a privit cultivand pamanturi, folosind forta aburului, descoperind atomul si puterea sa, i-a vazut cum se clonau si cum zburau spre ceruri si si-a adus Iahve aminte de specia sa. Privise trunchiul uscat al Copacului Cunoasterii usat, intins pe jos...
      "Si cand te gandesti ca au mancat un singur mar doar..."

© Copyright Claudiu Tănăselia
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online