evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Fugind pe cerc  -  Universul lent  -  Muzeu Apocaliptic  -  Puroi II  -  Viziune  -  Nevastă rea  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  Muza  -  Experienţă pecuniară  -  Ancheta  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Povestea unui suflet  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Asaltul  -  Antarctic City  -  Meduza (II)  -  Lunga vară  -  Experimentul  -  Aedes  -  Valea blestemată  -  Meduza (V)  -  Poveste cu un zmeu  -  Sharia (fragment)  -  Perdeaua lui Simon  -  În tren  -  Children of mine  -  Luminile oraşului XVIII  -  Mamal - Despărţirea  -  Meduza (VI)  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  Dimineaţă târzie  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Cioara  -  O lumânare pentru mama !  -  Veşnic orizont  -  Îndelunga aşteptare  -  Răspuns fără întrebare  -  În umbra deasă a realităţii  -  Sedrina  -  Caiet de regie  -  Apocalipsa  -  Vrăjitorul  -  Lumina neagră  -  Luminile oraşului XXXI  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Dansând pe sârmă  -  Caseta pirografiată  -  Tentaţia continuă  -  ªarpele de aramă (I)  -  Copilul gheţii


Mr. Loverman

...vine si o vreme când esti mâhnit daca lumea te ia în serios
  George Avramescu
varianta print

George Avramescu



Publicat Sâmbătă, 7 Mai 2005, ora 18:45
Download : Amphitheatre_Mar2005.pdf

      Exista locuri pe care mintea le-ar vrea uitate, pentru ca de fiecare data amintirea lor ne stârneste, ne zgândare si ne doare aidoma unui ciob poposit într-o carne unde nu îsi poate gasi locul. Altminteri, dincolo de acestea stau celelalte, cele comune, cele a caror vedere nu ne provoaca deloc; sunt locurile cele mai multe; acelea pe care ochiul nostru deschis spre cunoastere le vede mereu, fara sa le descopere, pentru ca din spatele privirii gândul oamenilor presimte ca nu exista nimic vrednic de descoperit si de memorat.

      Dar dureros cu-adevarat este ca oamenii sunt asemenea locurilor; iar din oceanul de lume care ne înghite ramân mereu doar câteva persoane pentru care pastram o felie din curiozitatea noastra. În rest omenirea nu ne apare decât ca o realitate cu efect decorativ prin care focusul nostru trece fara sa poposeasca iscodind dupa fiinte pe care vrem si ne place sa le gasim.

      Asa se face ca cei mai multi, am fost si vom ramâne de sticla petru multi altii, iar gesturile noastre ipocrite care duhnesc de pudoare si importanta prin care ne prefacem a ne ascunde, nu sunt defapt decât inutile si desarte prejudecati; în definitiv, Omul si Lumea au fost dintotdeauna doua entitati dependente si indiferente .

      Doua palpabile realitati care au perseverat cel mai mult în consecventa cu cu care n-au încetatat sa se ignore - o nepasare vesnica si reciproca, voind sa combata o legatura mai mult decât logica. Aflat în miezul problemei, subiectul este defapt cel mai putin afectat - doar rezolvitorul e cel care trebui sa-si stoarca creierii, constiinta si rabdarea în încercari pragmatice de a pune o ordine aritmetica în evenimentele dictate doar de hazard.

      De aia bietul muritor îsi batea capul în ce priveste suprematia oului si a gainii -aceasta din urma nici nu stie câta controversa stârnea si continua sa stârneasca în creiere mari si înfierbîntate de pamânteni frematând de dorinta de a pune ordine în toate.

      V-ati întrebat vreodata de ce oameni de multe vârste îsi petrec o buna parte din vreme rezolvând cuvinte încrucisate sau ecuatii?

      Bineînteles, stim cu totii ca astea sunt lucruri menite sa ne ascuta inteligenta , dar tot asa de bine mai stim ca ar trebui sa fie doar una dintre efemerele etape ale cunoasterii... Ca dincolo de ea, ar fi necesar ca intelectul nostru sa asceada spre alta dimensiune a dezvoltarii si anume, intuitia sa spunem, ori aprofundarea unor idei de doua ori mai interesante tocmai fiindca nu-si afla o solutionare prin logica: cu alte cuvinte, eu cred ca nu ar trebui sa perseveram într-o perpetuua vânatoare de raspunsuri la întrebari pe care alti si le-au pus si de buna seama ca si-au dat si raspunsul. De fapt, mai încolo de ceea ce percepem cu totii zi de zi si clipa de clipa, apar adesea necunoscute pe care le intuim în noi si nu le disecam niciodata - pe care nu le trecem nici în cel mai complex dictionar si nu gasim niciodata cuvinte sa le descriem.

      Am vorbit despre oameni si locuri fiindca firesc acestea sunt coordonatele oricarei povestiri; nu pentru ca doar oamenii si locurile ar fii singurele repere din lume care ar avea vreo poveste ,ci din cauza ca doar omul este singurul care are puterea, întelegerea si curiozitatea sa citeasca povesti - adevarate sau nu , banale sau incitante istoriioarele se scriu, numai fiindca altii catadicsesc sa le citeasca. Dar omul ramâne totusi un egoist, pentru care incitanta ramâne numai existenta sa si cel mult a celor din preajma lui. Se spune ca viata începe atunci când ochii sunt gata sa o vada - de aceea poate eu cred, ca traim cu adevarat abia atunci cand setea noastra de a afla tinde sa se satisfaca si mai departe de noi insine. Nu e un medicament, asa ca nu trebuie sa închideti ochii si cu vârful nasului strâns între degete sa va înghititi hapul; trebuie sa simtiti ca eul vostru are nevoie de acel tratament pe care ceilalti îl reprezinta.

      Ceea ce va asteapta nu este nici pe departe o lectie de viata ci una despre ceea ce se petrece dincolo de ea. Nu, nu despre moarte si paranormale implicatii este vorba; pur si simplu, am sa încerc sa redau o traire în altfel decât cu totii ne-am obisnuit s-o descriem .Pentru ca, veti vedea , iar ceea ce nu veti pricepe veti intui, ca defapt traiul nostru si manifestarea de zi cu zi sunt biete zdrente cu care ne acoperim goliciunea din suflet...

      Ei da nici macar noi insine nu avem vreodata ochii spiritului nostru; constiinta este cea care sufera de un pudic pe care nici macar nu-l putem masura; pentru ca nu stim nimic despre el, pentru ca, aproape ereditar am spune ca nu exista deoarece, daca nici macar nu l-am banuit la altii vreodata nici nu ne trece prin cap ca ar putea fii în noi.

      Sunteti gata? Adica exista loc destul înauntrul vostru ca sa aflati despre altii si despre despre voi insiva? Sau, în sfârsit simtiti, mai exact, presimtiti ca detineti chiar voi o farâma de îndoiala si de mister în ceea ce va priveste? Ca exista trairi care va apartin si pe care nu le-ati aprofundat tocmai fiindca ele va par atât de impersonale încât nu le-ati asimilat niciodata ca pe ceva ce porneste din voi? Veti vedea ca tocmai ele reprezinta singurul reper cu adevarat comun din personalitatile infinit de multe ale societatii. Nu-i nimic Divin în cele lipsite de orice Taina.

      Desigur nu veti putea citi vreodata ceva cu ochii inchisi dar ar fi bine sa încercati sa va feriti acum privirea de ceea ce este palpabil si va înconjoara. Tot asa cum ati visa cu ochii deschisii.

      Sa vedem ce-o sa iasa!

     

     



     

      Întâi bea o gura din posirca aflata în pahar; La fundul acestui pahar, sta adunata drojdia, întocmai ca în mintea lui toropita cu acest vin îndelung chinuit de fierbere. Niciodata nu vei putea scoate din el mai mult decât scoate acest pahar de bautura ieftina. Caci, ce înseamna oare micile emotii, pe lânga nesfarsita-i si beata nebunie? E un naiv care înca mai crede ca datoram betiilor noastre, cea mai mare parte din luciditate.

      Mai apoi striveste tigara într-o scrumiera jegoasa matuita de scrum. De fapt asa cum îi sta bine unei scrumiere .

      Pentru ca nu suporta scrumiere umede în care daca poposeste tigara se uda si apoi trebuie sa o arunci. Pâna la urma, ce rost are sa fii simandicos cu tine însuti? Se gândeste cât de placut este când manânci în familie si îti rupi din pâine cu mâna atâta cât îti convine. Ei da, iata doar unul dintre avantajele pe care ti le aduce familia. Ca si acela de a te trezi dimineata cu ochii urdurosi si parul maciuca fara teama de a fii caraghios. Acum, nu-i vorba ca nu ai fii, dar prea putin îti pasa câta vreme singurii care te vad si care te râd, sunt ai tai. Si mai ales ca în saracia voastra ai putea sa te dai si cu fundul de pamânt ca tot nu le-ai smulge un zâmbet. Poate doar, cine stie cum sa atipesti în vreme ce va uitati cu toti la T.V. si sa-ti scape vreun vânt... Atunci da, i-ai face sa râda un pic, mai ales cel mai mic o sa se distreze pe cinste o sa tipe ca :"tati face pârt"si or sa-si arate fasolele cu totii ca la fotograf. Poate te vei trezi în hohoteala generala, vei zice ca nu merita stricata o copaie de mate pentru o afurisita de basina, te vei întoarce si-ti vei continua somnul.

      Si toate astea pentru ca mâine este iarasi o zi, iar jobul tau are nevoie de tine si ce-i mai grav e ca tu ai si mai mare nevoie de el. Aceasta este menirea unui barbat, sa fie întotdeauna legat în trebuinte de o alta persoana: ai zice ca singurul lucru în care un barbat se poate descurca cât de cât independent, este sexul.

      Ei da, seful nu e foarte simpatic, dar trebui sa te straduiesti sa-ti fie, pentru ca el nu te simpatizeaza deloc. Pe urma colegii: sigur colegii ar trebui sa fie ca o a doua familie. Fireste ca nu-s, dar conduita sociala asa ne-nvata asa ca e necesar sa pastram cel putin aparentele. Lasa ca o sa treaca si orele de serviciu, ai sa fii acasa, ai sa o asculti pe nevasta cicalindu-te, pe copii cum te bat la cap, ai sa manânci ceva repede, dar nu destul de repede cum ai vrea, o sa priviti din nou la T.V, ai sa atipesti si vei scapa inevitabil un vânt... fiindca mdeh... mâine o vei lua de la capat.

      Se sterge pe degete scârbit fiindca si le-a uitat din greseala în scrumiera. S-a lasat dus de val visând putin cu ochii deschisi; Nu vei gasi în el niciodata destula viata încât sa ucida toata poezia. De fapt e singur în noapte - familia este doar undeva în mintea lui întortocheata de om burlac; Caci ce e visarea decât o societate mica, condamnata sa traiasca în mare fuga? Îsi aminteste de familistii pe care îi cunoaste si se întreaba cum a ajuns sa-si faca un vis din cosmarul altora. Nu, hotarât lucru ca nu a devenit pentru el familia ideala un tel si un râvnit mod de viata. Daca ar fii sa poata alege desigur ca ar alege sa fie bogat , frumos, destept si de douas' de ani. De singuratate nu se pune problema daca ai aceste atuuri. Dar de monotonie sigur ar scapa. Defapt, toate pornesc din clipa când închiriem aceasta viata. În general este placut, daca nu sa fi buricul pamântului, cel putin ca societatea sa nu te scape cu totul din vedere. Dar vine si o vreme când esti mâhnit daca lumea te ia în serios... Acum, ca orice Zero, e fericit sa-si aminteasca de vremuri când nu însemna mare lucru.

      Singurul lucru rau este însa ca el e sarac si nici frumos nu mai este, fiindca de-acum se fac douazeci de ani de când nu mai are douazeci de ani. Si nici destept nu prea este sau în orice caz nu în sensul pe care generatia lui îl aprecieaza. Acum destept înseamna ceea ce înainte oamenii obisnuiau sa numeasca istet, iar bunicii sai "ot". Destepti sunt aceia care fac bine cu ochiul, stiu "fente misto"si trag un folos din toate . Dar poate ca-i filozof ? Aaaaa, de buna seama ca nu, are atâta de mult respect pentru filozofi încat ar fii o profanare sa se considere astfel.

      Nu - el e un om stapânit de lipsuri, singuratate si gânduri negre . Si pentru ca nu exista nimeni care sa-i dea de ales ar prefera sa împarta toate astea cu cineva.

      S-a trezit. Afara e soare si asta înseamna ca este ziua, iar soarele-i sus ceea ce numai amiaza poate sa însemne. Când esti ca el, singurul lucru bun pe care-l aduce o noua zi, este ca se duce. În orice caz, viata este tare ciudata. Fiindca desi se trezeste târziu, desi nu face aproape nimic intervin mereu lucruri neprevazute de-a lungul cotidianului sau aparent monoton.Se pare ca ziua care îl plictiseste cel mai putin, e tocmai aceea care pare ca nu-i ofera nimic.

      "Frumoasa zi!" a spus el. Si cred ca atunci a vorbit, numai din dorinta sa-si auda vocea - fosta certitudine devenita doar parelnica însusire într-o clipa, împins de toata aceasta înstrainare.

      Câte chestii s-au întamplat ieri de pilda; acum îl va prinde seara doar amintindu-si ce zi de pomina a fost si încercând sa le priceap a. Are o constiinta uzata, pe care doar neîntelegerea o mai poate scapa de plictiseala. Nascocim nimicului un destin, indiferent, de care numai noi am avea nevoie. Un ou de rândunica s-a spart. Si astfel, o farâma de viata si zbor au încetat mai înainte chiar sa existe. Sau, paianjenul ala, de pilda... De fapt unul dintre astia doi care stau acum pe pervaz si sebucura de soare. Nu l-ar mai recunoaste fiindca astia sunt de genul chinezilor, adica toti cu aceeasi înfatisare. Da ,da desigur ca înfatisare nu-i cuvântul cel mai potrivit. Hotarât lucru ca astia n-au nici un fel de carisma si trasatura dupa care sa-i recunosti.

      Dar sunt si oameni asa: numai masca te face sa retii o infatisare unui om care seamana parca cu toata lumea. Iar astia? Nici sâni, nici nimica . Nu sti daca-i mascul, daca-i femela, daca-i neutru pentru ca între picioarele lor multe nu atârna nimic - ha , defapt ar fii culmea sa le atârne câte ceva între fiecare pereche de picioare. Câte p... atâtea picioare; de boase ce sa mai vorbim ? Pe de o parte asta-i un lucru bun, caci în oala acoperita nu intra mustele, asa ca perpetuarea speciei este asigurata. Desi, nu crede sa existe vreun tâmpit care sa se apuce de castrat paianjeni....

      Cu mustele e un pic mai altfel. Cea mai benefica trasatura a lor este ca te fac sa iubesti paienjenii (în schimb tântarii te fac sa îi adori).

      Se spune ca numai femelele fac zgomot si ne sug sangele. Unii pretind ca este o trasatura specifica tântarilor. De fapt însa nici specia si nici regnul, nu importa. În general, ele sunt cele care fac galagie. Te întrebi mereu ce nu le ajunge sau nu le convine. Dar când te privesti iti dai seama ca tu esti nemultumirea lor cea mai mare pentru ca nu esti nici îndeajuns de... si nici îndestul de... ! Femei cu pântecul plin de samânta distrugerii noastre.

     

© Copyright George Avramescu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online