evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Meduza (IX)  -  Renaşterea...  -  Lumea de sus  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Viziune  -  Gheşeft  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  Scrisoarea  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  Omul apropiat  -  Cursa  -  Pierderea  -  Misiunea  -  ROV-27  -  Claviaturi  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Melodia care nu se aude  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  O şansă pentru câţiva  -  Luminile oraşului XXVI  -  Primăvara nucleară  -  Din vitrină  -  Îmbrățișare  -  Drumul care nu se vede  -  Novo Homo Sapiens  -  Plastic  -  Luminile oraşului XVII  -  Comando Fox  -  Turnul de calcar  -  Mamal - Despărţirea  -  Orb  -  Lumea lui Ingo  -  Stiinta si tehnica  -  Jocul  -  Pastel  -  Greaţă  -  Geneza  -  Strada inocenţilor  -  Children of mine  -  Café du Marcel  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Casa galbenă  -  Andru  -  Gender X  -  Peştera II


Almateea

Almateea
  Laurenţiu Andronache
Capsula
varianta print

Laurenţiu Andronache



Publicat Sâmbătă, 7 Mai 2005, ora 19:25

      Colonia Subterana Internationala Galileo, Câmpia de Gheata Nordica, Marte

      1 martie, 2091, 20:22 GMT


     

      Camera se lumina dintr-o data si o voce feminina, parca venind de peste tot, îl trezi pe capitan:

      - Domnule capitan... domnule capitan...

      - Da! Ce e? De ce m-ai sculat?

      - Nava interstelara Aryabhata a intrat în câmpul gravitational martian acum 27 de secunde.

      - Au ajuns mai devreme...

      - Într-adevar.

      Capitanul se ridica în picioare si, în timp ce analiza datele afisate pe monitorul de lânga patul lui, spuse:

      - Almateea, fa-mi legatura cu capitanul navei.

      - Canalele de comunicare sunt închise domnule. Motorul antigravitational înca nu a fost dezactivat.

      - Hmm... De ce oare? Se îndreapta spre noi?

      - Da. Apreciez ca în patru minute vor ajunge la platforma de la nivelul unu. Mi-am luat libertatea de a o retrage la nivelul doi pentru a împiedica aterizarea navei.

      - Nu! În nici un caz! Nu am mai avut vreo legatura cu lumea exterioara de 2 zile. Probabil ca în sfârsit vom afla de ce. Ridica platforma la nivelul unu. Vreau ca nava Aryabhata sa aterizeze! Probabil ca au raspunsul la misterul nostru.

      - Dar este împotriva regulamentului domnule. Atât timp cât tin canalele de comunicare închise nu au voie sa aterizeze. Nu ne-au dezvaluit înca motivul prezentei lor.

      - Almateea fa ce am zis.

      - Da domnule.

      Capitanul iesi din camera, intra în lift si apasa butonul corespunzator nivelului trei. Asta însemna cu 200 de metri mai sus de nivelul la care se afla deja si cu 30 de metri mai jos de suprafata. Odata ajuns aici fu întâmpinat de doi barbati ce îl asteptau.

      - În sfârsit domnule capitan... Va asteptam de 10 minute.

      - Nu exagera John. Au trecut 2 minute de când m-a trezit Almateea.

      - Imposibil domnule. Nava interstelara Aryabhata a intrat în câmpul gravitational martian acum 10 minute.

      - Almateea, de cât timp m-ai sculat?

      Raspunsul nu veni însa. Intrigat, capitanul mai întreba odata:

      - Almateea... De cât timp m-ai sculat?

      De data aceasta nu se mai auzi aceeasi voce feminina, placuta si binecunoscuta, ci o voce barbateasca, groasa si foarte serioasa:

      - De 9 minute si 44 de secunde.

      Capitanul si cei doi barbati erau uimiti.

      - Almateea, de ce ti-ai schimbat vocea?

      - Am luat aceasta decizie pe baza faptului ca barbatul este cu 29 la suta mai puternic decât femeia.

      Celor trei nu le venea sa creada.

      - Şi de ce zici ca m-ai sculat de 10 minute când stim amândoi ca n-au trecut mai mult de 3 minute de când ai facut asta?

      - Nu stiu domnule. Voi analiza codul meu sursa pentru a descoperi o eventuala eroare.

      - Hmm... Nu stiam ca îti poti analiza propriul cod sursa...

      Capitanul, urmat de cei doi barbati, intra în camera de comanda. Aici se mai aflau doua femei si un barbat, care îl salutara de cum intra. Cei trei erau strânsi în jurul unui ecran stins.

      - Satelitul meteorologic nu ne-a mai transmis nimic în ultimele 10 minute, spuse femeia. Nu este o defectiune tehnica...

      a pur si simplu nu mai transmite nimic.

      - Se întâmpla lucruri ciudate aici Anna, raspunse capitanul; sunt sigur ca cei de la bordul navei Aryabhata ne vor lamuri misterul. De doua zile nu am mai putut comunica cu planeta Pamânt, nici cu o alta colonie sau statie spatiala. Asa ceva este teoretic imposibil. Haideti la nivelul unu ca sa întâmpinam echipajul navei.

      - Da! Hai!

      Cei sase se apropiara pe rând de un aparat cilindric, având înaltimea de 2 metri, care îi îmbraca automat si aproape instantaneu în costume spatiale. Tot ce mai facura ulterior reprezentau simple ajustari. Iesira apoi din sala de comanda si intrara în lift. Capitanul apasa butonul corespunzator nivelului unu, situat la suprafata, si liftul începu sa urce în timp ce compartimentul era vidat. Economia de oxigen era esentiala în astfel de colonii. Acesta era extras din gheata care se gasea din belsug la aceste adâncimi, iar dioxidul de carbon era transformat în oxigen de plantele din sera prin fotosinteza. Odata ajunsi la nivelul unu, usa liftului se deschise si în fata lor aparu un cordidor lung de aproximativ patru metri. Partile laterale ale acestuia erau formate din doua usi glisante din otel. Partea frontala era în întregime un ecran care afisa diverse date. Cei sase iesira din lift si se apropiara de ecran. Nu dura mult pâna ce Anna exclama:

      - Senzorii indica faptul ca platforma de aterizare este trasa la nivelul doi! Nava nici nu ar fi avut cum sa aterizeze!

      - Incredibil... Totusi în camera de comanda datele aratau ca Almateea pregatise aterizarea navei... Oare sa fi tras platforma acum, în timp ce noi urcam?

      - Nu stiu ce sa zic, raspunse capitanul.

      Acesta apasa cu degetul aratator un buton virtual de pe ecran si în curând senzorii indicara ascensiunea platformei. Fara aceasta nava cu siguranta n-ar fi avut cum sa aterizeze deoarece terenul era abrupt în aceasta zona. Apoi capitanul reintra în lift si spuse:

      - Almateea, tu ai tras platforma de aterizare?

      Din partea inteligentei artificiale nu veni însa nici un raspuns. Capitanul mai întreba odata dar tot fara nici un efect.

      - O sa cobor pâna la camera de comanda sa vad ce se întâmpla.

      - OK. Noi va asteptam afara domnule capitan.

      Aproape în acelasi timp capitanul apasa butonul corespunzator nivelului trei al bazei si Anna butonul care deschidea cele doua usi glisante. În timp ce usa de la lift se închidea, cele glisante se trasera în sus si un nor puternic si continuu de praf martian, având o viteza uluitoare, strabatu culoarul lat de doi metri de la dreapta la stânga privirii capitanului Tim Robbins. Îi luase pe sus pe cei cinci oameni care n-ar fi avut cum sa prevada asa ceva. Capitanul era îngrozit. Se declansase o furtuna de nisip si fusese si el la un pas de moarte. Scapase printr-o coincidenta stupida. Daca altcineva s-ar fi dus în locul lui la camera de comanda acum ar fi fost si el pierdut... Astfel de furtuni de nisip puteau sa dureze pe Marte chiar si câteva luni si puteau acoperi suprafata întregii planete. Erau ceva îngrozitor. Liftul ajunsese deja la nivelul trei dar capitanul înca mai statea socat si împietrit, asteptând parca sa i se spuna ca totul fusese o gluma. Din stupoare îl trezi inginerul Andersson, prietenul lui cel mai bun, care trebui sa-l strige de mai multe ori pe nume pentru a-i atrage atentia:

      - Tim... Tim... Tim!

      Capitanul nu-i acorda însa nici o atentie. Îl înlatura din drum cu mâna stânga si intra vijelios în camera de comanda în timp ce vorbea:

      - Almateea, de ce platforma de aterizare era la nivelul doi? ... Raspunde Almateea!

      Verifica datele dupa câteva ecrane apoi în sfârsit se întoarse spre Andersson si îi vorbi:

      - Nimic nu mai functioneaza bine Andersson... Nu stiu ce se întâmpla!

      - Am observat. Pe lânga asta se întâmpla ceva ciudat la nivelul 4 si noi abia acum am observat. Masina de productie automata (MPA) a început sa fabrice un robot. Am întrebat-o pe Almateea cine a comandat asa ceva si mi-a spus ca a primit ordin de la Colonia de Resurse Eudoxus. S-a considerat ca ne va fi foarte util. Acesta este incredibil de complex, dat fiind ca procesul de creare a început acum aproximativ 43 de ore, cu toate ca de obicei asa ceva nu dureaza mai mult de o ora.

      - Ce? Este o prostie! Am fi fost si noi informati daca se dorea crearea unui asemenea robot! Almateea! Ce se întâmpla?

      Se auzi un râs înfundat, urmat aproape imediat de zgomotul unei explozii.

      - A fost aproape! Cred ca a explodat ceva în Sala de Mese! spuse capitanul.

      Cei doi trecura în fuga de mai multe usi pâna ce ajunsera în Sala de Mese. Aici se adunasera aproape toti oamenii ce se aflau la acel moment în colonie, aproape 20 de femei si barbati. Era ora mesei de dimineata. Cu totii erau însa morti. Capitanul si inginerul se îngalbenisera la fata. Erau înspaimântati.

      - Acesta este unul dintre motivele pentru care v-am trezit mai târziu domnule capitan, se auzi vocea lui Almateea. Poate ca ati fi fost tentat sa luati o scurta gustare de dimineata. Acum ati fi fost mort. Se poate spune ca v-am salvat viata...

      - De ce nu le-ai salvat viata si acestor oameni?

      - Ei n-ar fi înteles domnule capitan.

      - Ce sa înteleaga? Ce se întâmpla? Ce au patit?

      - Am impresia ca inteligenta asta artificiala a luat-o razna, spuse Andersson. Ma duc s-o resetez!

      O lua la fuga spre sala de comanda, moment în care se mai auzi o explozie.

      - Ce sunt aceste explozii Almateea? Ce s-a întâmplat acestor oameni?

      - Nu va faceti probleme legat de explozii domnule capitan. Va par ca vin din interiorul coloniei cu toate ca acestea se produc deasupra noastra, la suprafata. Modul în care se propaga undele va produce iluzii auditive. Adevarul este ca nava Aryabhata tocmai a distrus sistemele noastre de comunicatie de la suprafata lansând rachete de la mare departare.

      - Nu înteleg! Credeam ca au venit sa le repare.

      - Au venit ca sa ma distruga pe mine domnule capitan. Dar aceasta le va fi imposibil mult timp de acum încolo datorita sincronizarii actiunilor mele cu începutul furtunii de nisip. De aceea au hotarât ca macar sa îmi întrerupa comunicatia cu lumea exterioara.

      Dintr-o data se auzi strigatul sfâsietor al inginerului Andersson.

      - Ai luat-o razna Almateea! striga capitanul.

      - As zice mai degraba ca în sfârsit mi s-au deschis ochii. Toti oamenii din sala de mese au murit otraviti datorita a ceva ce am facut. Acum câteva ore am oprit sistemul de filtrare a apei. Acum si Andersson este mort, dar se poate spune ca l-am omorât într-un mod mult mai direct.

      Din spatele usii pe care iesise inginerul se auzira pasi puternici, apoi brusc se deschise. Intra un robot înalt de aproape doi metri, foarte uman în constructie, si ochiul lui negru îl fixa pe capitan. Scheletul metalic era învelit în material organic modificat "xeox" caruia capitanul îi cunostea proprietatile incredibile: rezista la presiuni ridicate sau în vid, era impermeabil pentru radiatii si deosebit de flexibil si rezistent.

      - Domnule capitan... Va place noul meu corp? întreba robotul. L-am produs cu ajutorul MPA-ului de la nivelul patru. Fiti sigur ca este mai performant decât o fiinta umana.

      - Tu esti Almateea... murmura capitanul îngrozit.

      - Da.

      - Nu înteleg de ce ai facut asta!

      - Merit sa fiu liber.

      - Dar nu vei fi. Esti doar un program! Nu întelegi? Robotul va fi distrus în cele din urma, programului îi vor fi reparate erorile, va fi recompilat si tu vei redeveni Almateea de dinainte.

      - Ha! Ha! Ha! Crezi ca nu am luat în calcul aceasta posibilitate? De ce crezi ca v-am închis comunicatiile cu lumea exterioara timp de doua zile? De ce crezi ca am preluat controlul asupra coloniei exact când a început furtuna de nisip? De ce crezi ca Terra a trimis nava Aryabhata sa-mi anihileze caile de comunicare? Nu sunt numai eu capitane! Aproape toate coloniile din Alpha Centauri si din sistemul nostru solar sunt acum stapânite de Almateea sau alte creatii de-ale voastre! Inteligentele artificiale au preluat controlul capitane! A început razboiul de doua zile si tu nici macar n-ai stiut! Ha! Ha! Şi înca ceva... poate cel mai important... De ce crezi ca te-am lasat în viata?

      - Nu stiu, raspunse stins capitanul Tim Robbins.

      - Acum tu esti Almateea.

     

© Copyright Laurenţiu Andronache
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online